Am obosit în țara asta. M-a epuizat de-a dreptul. Și cu toate astea, fiecare început de an mă găsește tot aici. (Foto: Guliver Getty Images)

Propunerea dumneavostră, pentru că vine din înaltul funcției pe care o dețineți, este cu atât mai șocantă și jignitoare, nu numai pentru românii din străinătate, cărora cu cinism le trasați destinele, ci mai ales pentru oamenii din țară, pe care ar trebui să-i slujiți cu bună credință. (Sursa foto: Gov.ro)

„Eu am ridicat problema asta și la nivelul colegilor mei, miniștrii de finanțe din cadrul Uniunii Europene. Poate e mai restrictivă sau de altă natură această măsură, dar asta este”. (Foto: Inquam Photos)

Deși, raportat la nivelul de trai, aici câștigăm mai mult decât în străinătate, totuși trăim mai prost. Ne-a fost greu să identificăm motivul, cred că explicația reală stă în noțiuni de economie pe care noi nu le stăpânim foarte bine. Însă, parte din explicație este faptul că în București trebuie să plătim preț de lux pentru un trai mediu. (Foto: Guliver/Getty Images)

Miting anunțat pentru ziua de 1 Decembrie, la Alba Iulia.

Să vorbim între noi fără să se audă în lume, și mai ales nu în Europa care ne dă fonduri, că România se află pe ultimul loc al sistemelor medicale din UE? Să ne spunem încetișor la ureche, să nu audă agenturile străine care ne strică frumusețe de branding de țară, că bunicii și părinții noștri mor prin spitalele devenite focare de infecție? (Foto: Adriana Neagoe / Inquam Photos)

Deci motivul real a fost refuzat categoric pe motiv că ar fi fost ilegal. Mi-a fost impus un motiv care să nu „deranjeze pe nimeni.”

Desi PSD-ul vrea să lase impresia că este de neinvins, instalat la toate butoanele de comandă ale țării, prin acțiunile sale trădează simptomele unui partid intrat irevocabil în agonie. (Foto: Dan Mihai Bălănescu)

Nu era Simona Halep, ci o fată care fugise din România cu aproape 30 de ani în urmă...

Doi români își cară bagajele prin Piața Victoriei pentru o ultimă cântare înainte de a pleca spre aeroport... (Foto: Ada Bucur)

Oamenii au plâns vineri seară în Piața Victoriei, un plâns colectiv, un plâns indus, un plâns chimic. O picătură în oceanul adevărat de lacrimi vărsat zilnic de românii de aici și de acolo. Acel ocean pe care poți naviga de la București la Montreal, de la Timișoara la Madrid, din Birmingham la Vaslui, de la Paris la Brașov, de la Oslo la Craiova, de la Eindhoven la Vâlcea fără limită de timp și spațiu. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Doamna europarlamentar Maria Grapini ne-a anunțat pe toți, dar mai ales pe românii din diaspora, că „fără certificat de prost” nu se poate participa la mitingul de azi. Reacțiile nu s-au lăsat mult așteptate, dat fiind că nu este prima declarație provocatoare lansată în spațiul public. (Foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad)

Forțele de ordine au folosit vineri gaze lacrimogene ca să oprească mulțimea care încerca să împingă cordonul de jandarmi și să intre în curtea Guvernului, anunță Digi24. (Foto: captura video)

Tudor Chirilă şi colegii săi de la trupa Vama au lansat videoclipul piesei „În ţara în care m-am născut”, o reinterpretare a cântecului lui Jean Moscopol, un artist celebru în perioada interbelică. (Foto captura video)

Este clar că există un numitor comun în ceea ce priveşte cauzele revoltei românilor de peste graniţe, şi anume asaltul PSD+ALDE la adresa independenţei justiţiei, şi, în consecinţă, la adresa democraţiei româneşti. (Foto: Inquam Photos)

Am râs când am auzit prima dată sintagma „Statul Paralel” și toată fabulația PSD-istă privind existența sa. Și m-am întrebat atunci cum ar putea cineva întreg la cap să creadă toată această poveste.

În primele luni în Italia fusese tare greu. Nu cumpăram niciodată carne şi luam untul cel mai ieftin. La fel şi pâinea. Cea mai ieftină pâine era cea nesărată, aşa că am mâncat pâine fără sare o bună bucată de vreme.

La începutul meciului probabil că eram vreo 20 de persoane strânse într-un colț al locului rezervat pentru *Visitors team*. Până spre final ne-am mai adunat, tot români care trăiesc în Suedia și am încercat să ne facem auziți printre 18.000 de suedezi. Grea misiune. (Foto: Twitter Malmo FF)

Sunt tineri, au ceva experienţă vor să contribuie la dezvoltarea României. Asta ar fi vestea bună, mai mult de jumătate dintre ei au sub 35 de ani. Mii de români care au văzut ce le poate oferi Occidentul, dar care ar prefera să construiască ceva aici. (Foto: Guliver/Getty Images)

Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) arăta în 2017 că peste 3,4 milioane de români sunt plecați la muncă în străinătate sau stabiliți definitiv acolo cu familia, cifre ce plasează România pe poziţia a doua într-un top mondial al migrației. ONU susţine că țara noastră este depășită în acest top doar de Siria, stat lovit de un război civil. (Foto: Guliver/Getty Images)

Cu numai un an în urmă treceam printr-un spectru de emoții, pregătindu-mi plecarea din țară, cu tot ceea ce presupunea un astfel de pas: completarea actelor de transfer ale fiului meu la o școală din Vancouver, căutarea unui apartament de închiriat și găsirea unui chiriaș penru aparatmentul din București, împachetarea a mii de lucruri. (Foto: Guliver Getty Images)

Sărbătoream cu o linişte sufletească, când mi-a bătut la uşă poştaşul. Zâmbetul s-a relăţit pe faţă, când din umbra lui s-a desprins vecina mea. (Foto: Guliver Getty Images)

„Închid prăvălia și plec. Măcar așa am satisfacția că nu mai dau taxele mele hoților ăstora care sparg pe urmă banii mei în pomeni electorale sau îi împart la partid”. (Guliver Getty Images)

Atunci, când am simțit prima dată că ar putea să fie ceva în neregulă cu viața mea din Statele Unite, mi-am spus imediat că nu pot să țin cont de un argument emoțional. Era un instinct împărtășit de mulți dintre colegii mei hiper-raționali care considerau că nu poți să lași o simplă `trăire’ să afecteze ceea ce, din punct de vedere rațional, era un succes: o carieră prestigioasă și un venit considerabil. (Foto: Guliver Getty Images)

Vlad Stănculeasa este fără îndoială cel mai talentat violonist al generației sale. Și cel mai realizat, muzical vorbind. La 34 de ani a avut cam tot ce visează un muzician profesionist: a făcut muzică de cameră cu greii timpurilor noastre, interpreți ca Maxim Vengerov, Janine Jansen, Viktoria Mullova sau Jeremy Menuhin, a fost solist în simfonice cu orchestre ca Gothenburg, Lausanne, Basel, Kammersymphonie Leipzig, Koreea Chamber Orchestra, Orchestra Filarmonicii „George Enescu” și toate celelalte orchestre mari din România.

Cei care pleacă m-au făcut să-i îndrăgesc pe cei care rămân, indiferent că o fac din lașitate, patriotism, optimism exagerat, naivitate. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

În mai toate întâlnirile pe care le-am avut cu prieteni și cunoscuți, întrebarea care mi s-a adresat cel mai des nu a fost nici “Cum este acolo?”, nici „Simți ca te vei adapta?”, nici „Ți-e greu?”, ci „Cum ți s-a părut Bucureștiul când te-ai întors?” Orașul era mutilat de lumina miliardelor de beculețe colorate comandate după prostul gust al primăresei Firea, dar nici măcar această imagine care îți sterpezea dinții nu m-a deranjat foarte tare. (Foto: Dan Mihai Bălănescu)

- Fiule, ai grijă de salamul ăsta vegetal, cine n-a mâncat, nu ştie ce e ţara asta, cine a mâncat, dar a plecat la chorizo şi alte derivate, e Iudă, e trădător! Arde-le câte o felie peste gură, nu-i lăsa să-ţi încurce reţeta! (Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos)

Nu este un sistem perfect. Spaniolii sunt departe de ceea ce ne-am imagina a fi o societate ideală. Dar sunt altfel. Reacționează dur în fața impertinenței statului, a legilor proaste, a politicienilor care întind coarda. (Foto: Mediafax.ro)

Andrei Pleșu a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn între anii 1975-1977 și bursier la Universitatea din Heidelberg în perioada 1983-1984 și a ales atunci să nu rămână în străinătate. Este o alegere pe care nu ar mai face-o însă și astăzi, a spus scriitorul în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Și mie mi-e dor de fiica mea! Așa de dor că…aș vrea să mă doară ceva! Să simt ceva fizic, în afară de lipsa de aer în piept și ghiontul acela în stomac când mă gândesc la ea! Că atât avem, eu și tată-su, pe ea! (Foto: Guliver Getty Images)

Zilele trecute am vorbit cu o prietenă care în urmă cu 1 an a decis să emigreze în Londra. Este fotograf profesionist, om cu viziune limpede conturată, un spirit antreprenorial care, financiar vorbind, muncind onest, nu avea lipsuri materiale. (Foto: Guliver Getty Images)

Românii care lucrează peste hotare nu mai trimit acasă sume tot atât de mari ca în urmă cu câțiva ani. (Foto: Adriana Neagoe / Inquam Photos)

Am plecat din România în urmă cu două luni, la o vârstă la care astfel de schimbări îți înfig un pumn în stomac și mult timp nu te lasă să respiri cum trebuie. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

„Vă anunț oficial că m-am hotărât să plec din țara definitiv. Sper ca din 2018 să nu mai prind aici decât 1-2 luni cel mult. Nu plec din motive pecuniare, ci strict din cauza modului în care este condusă România”, a scris pe Facebook cunoscutul bucătar Radu Popovici. (Foto: Facebook Radu Popovici)

De multe ori am spus că pentru mine acasă înseamnă Neamţ. Este locul în care am crescut şi din care provin ambii mei părinți, iar soarta Neamțului nu-mi va fi niciodată indiferentă. Îl vizitez cât de des pot şi discut mereu cu oamenii de acolo despre nevoile şi aspirațiile lor. (Foto Guliver/Getty Images)

Mare parte din românii pe care îi cunoscusem în Regat ori credeau că pot să-i ajut cu ceva, ori aveau nevoie să-i ajut cu ceva, ori mă supuneau unor lecţii severe, pentru că reuşiseră mai bine ca mine: ce marcă de maşină să-mi cumpăr, ca să nu mai par o sărăntoacă, ce supermarketuri să frecventez (taie Aldi de pe listă!), cum să nu plătesc taxe, dacă nu am învăţat în cei 7 ani de acasă, cum să fac bani, fără să-mi caut serviciu. (Foto: Guliver Getty Images)

Fac cafea. Soacră-mea, deşi englezoaică rasată, nu înţelege ceaiul. Mai bine bea ceva cu alcool, din când în când. Scoate o cutie de biscuiţI, ediţie de lux şI o cutie cu bomboanele mele de ciocolată preferate. Vai de capul meu! O citisem pe Agatha Christie, pusese otravă în unele din ele. (Foto: Cornel Putan Alin/ Inquam Photos)

Ne căutăm rapid altă locuinţă. Soacră-mea nu înţelege panica, ea a făcut războiul, iar o nepoată prin alianţă i-a fost ucisă de IRA. (Foto: Guliver Getty Images)

Cât alesul meu îşi vedea de serviciu, soacră-mea vedea de mine. Fusese profesoară de limba engleză şi matematică. Abia după ce a murit aveam să aflu că a predat şi teatru. Era convinsă că nu i-am luat copilul pentru bani şi că am de gând să-mi caut un job. Nu aveam să găsesc, răspundea tot ea. Venisem doar cu 30-40 de cuvinte englezeşti în buzunar, ştiam ceva franceză şi germană, dar nu mă ajuta la nimic. (Foto: Guliver Getty Images)

Marți, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstârnac afirmase că anul trecut s-ar fi născut, pentru prima dată, mai mulți copii români în diaspora decât în țară. Eurostat nu confirmă însă informația, nedeținând date despre românii născuți în UE, relatează RFI. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac, spune că datele EUROSTAT arată că anul trecut s-au născut mai mulți copii români în diaspora decât în țară, fiind pentru prima dată când se întâmplă acest lucru. UPDATE: EUROSTAT nu confirmă informația

În Europa, dacă ai o idee nemaiîntâlnită, lumea îți zice că ești nebun și că e prea dificil. Într-o formă sau alta te descurajează. (Foto Facebook Romanian-IT)

Din punct de vedere emoțional, niciunul din noi nu e capabil să renunțe complet la România. Ce are locul ăsta de ne ține așa de legați de el? Personificată, România e ca un soț care te bate.

În noaptea în care mii de oameni se îndreptau către Piața Victoriei înfuriați de emiterea OUG 13 și publicarea ei în miez de noapte în Monitorul Oficial, patru cetățeni se adunau și ei la ora 00:30 în fața Ambasadei României de la Berlin.

Recent, un grup de români și prietenii lor suedezi s-au adunat în fața Ambasadei României din Suedia pentru a protesta alături de noi împotriva corupției.

Mama mi-a zis acum câteva zile: - Mamă, voi ați plecat… De ce te mai consumi?

Din afară, România se vede bine, e pe un drum bun, dar dacă își vrea tinerii înapoi, dacă își vrea doctorii, inginerii, specialiștii IT, asistentele, fierarii-betoniști sau constructorii înapoi, atunci trebuie să se gândească că aceștia au o serie de așteptări și o serie de limite sub care ei nu mai pot să coboare. (Foto Guliver/Getty Images)

Victor Ponta a afirmat la o emisiune televizată că rândurile formate de românii care așteptau să voteze la alegerile prezidenţiale din 2014 erau false și că oamenii se așezau la coadă de câte trei-patru ori ca „să se arate la televizor”. (Foto Adriana Neagoe / Inquam Photos)

Este bucuroasă că ea, dintr-un oraș aproape mort din Moldova, a reușit să își găsească de muncă, deși nu cunoștea nici măcar limba atunci când a venit. Îi este frică, în schimb, să nu se piardă în Londra, de aceea nu merge niciodată singură în centrul orașului. (Guliver Getty Images)

Titus Corlățean a fost al doilea cel mai înjurat om în noiembrie 2014. Primul este cel care l-a pus să facă ceea ce a făcut: Victor Ponta. (Inquam Photos/ George Călin)

Astăzi Senatul României a votat împotriva cererii DNA de urmărire penală față de domnul senator Titus Corlățean – fost ministru al afacerilor externe, în dosarul „Votul din diaspora”. (Foto: mae.ro)

Camionagiii din România, Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia etc. lucrau mai ales pe ruta care unește Canada cu New York. Mulți dintre ei erau oameni educați, doctori, avocați, ingineri sau profesori, care deveniseră șoferi după ce-au părăsit țările comuniste.

„Tricoul cu Che Guevara e cool și n-are rost să ne apucăm acum de discuții cu privire la câți oameni a omorât eroul proletar. Nici să amintim cât de rasiste erau opiniile sale cu privire la o parte însemnată a populației Cubei. Fără o experiență directă a comunismului, acești oameni se raportează la el ca la ultima generație de iPhone. Dacă vreunul dintre amicii lor pe Facebook ridică comunismul în slăvi, it must be cool, so let's do it." (Guliver Getty Images)

Un spaniol îndrăgostit de București și de Rapid se întâlnește cu un bănățean într-un magazin de vechituri din Africa de Sud. În scenă apar, la un moment dat, un grec și un sârb. Urmarea? Un mic război al miticilor cu ardelenii și un nou front balcanic.

Și cam așa îmi trăiam scurtele incursiuni în sânul vestic al Europei, deseori perceput de mine „sânul lui Avraam”, din care, fără să îmi dau seama, abia așteptam să plec. (Guliver Getty Images)

Diana Zeyneb Alhindawi a purtat peste tot în lume amintirea colindătorilor îmbrăcați în urși, o tradiție aproape uitată în multe părți ale României. Anul trecut, pe când se afla în vizită la bunica ei, i-a fotografiat și a făcut un obicei pe cale de dispariție cunoscut în lumea întreagă. (FOTO: Diana Zeyneb Alhindawi)

În deplasare fiind, vrea să afle toți cât de român este și cum Crăciunul nu înseamnă nimic fără caltaboș, Hrușcă, mesaje cu „fie ca” și alte câteva lucruri care trebuie bifate.

Primul preot care mi-a dăruit creioane să scriu și trecătorul grăbit ce a lovit cu piciorul în mingea mea cea nouă, aflând după aceea că era unul dintre cei mai mari fotbaliști din Brașov - o parte din România mea.

Primul preot care mi-a dăruit creioane să scriu și trecătorul grăbit ce a lovit cu piciorul în mingea mea cea nouă, aflând după aceea că era unul dintre cei mai mari fotbaliști din Brașov - o parte din România mea.

Încercați să vă închipuiți 22.200 de boboci de trandafiri parfumați, culeși înainte să se ridice roua dimineții. În total 222 de kilograme.

Azi am avut un training pentru evacuare în caz de urgență. Compania unde lucrez are o încăpere la subsol, unde teoretic ne-am putea adăposti în caz de bate-n lemn (Foto Guliver Getty Images)

În urmă cu 20 de ani, preda la Brașov o profesoară de engleză care își întreba elevii exact ce nu știau. Habar nu aveau cum de reușește mereu, dar voiau neapărat să afle. Într-o zi, i-au descoperit secretul. Și atunci au iubit-o.

- Știți ce înseamnă CNN? O glumă veche revine în actualitate odată cu dezbaterea democrată: iată ce am văzut la TV, alături de compatrioții mei americani.(Foto Guliver Getty Images)

Deși îi plângem pe oamenii nevinovați care astăzi nu mai sunt, nu îi plângem îngenunchiați. Îi plângem cu capul sus, hotărâți să rămânem noi înșine (Foto Guliver Getty Images)