Cel mai mare șoc cultural la aterizare este, deloc surprinzător, lipsa de încredere în autorități. O chestiune inimaginabilă pentru locuitorii de pe insulă obișnuiți cu demisii de prim-miniștri chiar și pentru chefuri în lock-down. Cred că aici avem cel mai mult de discutat - dacă întrebi orice român despre politică, sentimentul e de neîncredere și ură. (Foto: Inquam Photos)

Dacă vreodată te vei trezi în situația de a fi singurul rămas în țară într-un grup de plecați, este foarte posibil ca după jumătate de noapte petrecută la gura focului să ajungi dimineața să te simți totalmente defect sau, în cel mai bun caz, cu șansele ratate, fredonând amarnic despre câte promiteai odată, lângă pușca și cureaua lată.

Tăceam și îl priveam. El a adăugat în limba italiană: Am avut înaintea ta un român și de câte ori îi ziceam ceva el răspundea: „animaluldracului”. (Foto: Getty Images)

Serviciile au devenit din ce în ce mai proaste, se reclamă în permanentă lipsa salariaților. Nu sunt șoferi de tir, nu sunt mecanici de locomotivă, nu sunt meseriași, nu sunt ospătari și chelneri, în general nu mai sunt angajați. (Foto: Getty Images)

Motivele pentru care românii părăsesc țara sunt diverse. Nu părăsesc România doar cei care au probleme materiale sau tinerii care pleacă la studii. (Foto: Getty Images)

Vă las pe voi, cei care încă mai credeți în „visul românesc”, să continuați povestea. Mie mi-a ajuns. Nu mai pot. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Recunosc că și eu, făcând parte din diaspora de 10 ani, la început eram puțin frustrată de articolele care apăreau în presa engleză despre conaționalii mei care erau prinși cu ilegalități. (Foto: Getty Images)

Ceea ce te izbește în momentul în care te întorci în România după o perioadă mai lungă de absență (pot fi câteva luni sau câțiva ani), este felul în care receptezi mediul, altădată familiar. (Foto: Inquam Photos)

Mi s-a făcut rușine. Rușine că un astfel de om a ajuns să mănânce bomboane, plin de praf din cap până-n picioare și că eu am ajuns să-i spun să ia o pauză, ca să se odihnească. (Foto: Getty Images)

În urmă cu doi ani mă aflăm în aeroportul Charles de Gaulle așteptând îmbarcarea pentru zborul Paris - București. Era a doua oară când părăseam Hexagonul pentru a mă întoarce acasă și a o lua de la capăt, de dată această fără job și fără o altă sursă de venit. (Foto: Alamy/ Profimedia Images)