Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Muie PSD!, în mai multe limbi

1. Când un oficial străin, venit la București, a spus: „Sunt foarte fericit să fiu aici, în Budapesta!”, ce i-ați transmis, în gând, sau în gura mare?

Mai rău, dacă respectivul zice: „Vin pentru prima dată, aici, în capitala Ținutului Secuiesc, Marosvásárhely!”, ce ar merita din partea Bucureștiului?

Dar dnei premier Dăncilă, aflată în premieră, în capul domniei sale, la Pristina, Kosovo, ce credeți că i-au transmis muntenegrenii din Podgorica?

2. Șansa noastră de a nu crea până la urmă un conflict diplomatic grav stă în faptul că străinii o iau cu blândețe pe dna Dăncilă ca reprezentantă a prostiei românești?

3. Zisa prostie îi provoacă dnei Dăncilă vreo usturime, mâncărime sau balonare în intimitate?

4. Asemănarea cu Auschwitzul a incinerării porcilor din pricina epidemiei de pestă, de către dl ministru Petre Daea, poate fi considerată o jignire la adresa boului?

5. Oare cum sună în muntenegreană și ivrit „muie PSD!”?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult