De câțiva ani, relativ puțini, România a început să fie (și) țară de imigrație. Trendul e încă firav, dar în creștere.

Mă uit la cutie: scrie că sunt 20 de comprimate înăuntru, iar eu am rețetă pentru numai 10. Dar prețul e modest, motanul pare să nu se lase vindecat prea ușor, de o lună dă dintr-una-n alta, așa că îi zic doamnei să-mi dea toată cutia.

Apropo de regulile simple și aparent neimportante, dar care ne-ar putea face tuturor viața mai ușoară: cât de complicat ar fi să mergem cu toții, pe stradă sau oriunde se întâmplă să fie și alți oameni care circulă în același timp, ținând dreapta?

Din punct de vedere administrativ, nu vom avea o „țară ca afară” decât dacă, în prealabil, societatea însăși va deveni una high-trust. Iar pentru asta, e nevoie de alte politici sociale, culturale și securitare, care să calmeze memoria istorică.

De la nașterea principatelor și până azi, România a fost tot timpul un safe haven al Balcanilor (și ulterior, dar cu o intensitate mai redusă, și al Levantului) - și casă bună pentru toți cei care au visat la - și au luptat pentru - emanciparea popoarelor lor din regiune.

O societate nu începe să se destrame atunci când oamenii nu mai știu ce este bine. Începe să se destrame atunci când știu, dar nu mai cred că binele îi poate ajuta să reușească.

Există momente în viața unei societăți când politica încetează să mai fie doar despre partide, lideri și negocieri și începe să vorbească despre ceva mult mai profund: despre felul în care o națiune se vede pe sine.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, muzicianul Damian Drăghici a fost întrebat ce ar schimba în România, dacă ar avea această putere.

SAFE înseamnă investiții în apărare, securitate și infrastructură strategică. Dar pentru România înseamnă și o oportunitate economică majoră: industrie de apărare, tehnologie, locuri de muncă în sectoare strategice și proiecte de infrastructură care pot schimba conectivitatea unor regiuni întregi.

România a exportat în aprilie energie electrică la prețuri medii de aproximativ 50 euro/MWh. În aceleași săptămâni, România importa energie în orele de vârf de seară la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh. Este parte a răspunsului de ce România are prețuri mari la energie. Este parte a răspunsului că nu contează cât produci, ci când produci. Deși cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape șapte ori mai ridicată.