Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criza. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?
Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.
Obiectivul realist nu poate fi să eliminăm clivajele, ci să ne asigurăm că aspirațiile comune sunt mai puternice decât ceea ce ne desparte și că reușim să păstrăm un cadrul liberal și democratic în care disensiunile se rezolvă prin instrumente legale și constituționale, nu de altă natură. Foto: Inquam Photos / Codrin Unici
Am crezut mereu că este nevoie uneori să ajungi la capătul mizeriilor, să lași să se întâmple tot ce poate fi mai rău și periculos pentru ca apoi să te poți aduna de pe jos și să te reconstruiești. Problema cea mai mare este, cred, că prea puțină lume care trebuia să își învețe niște lecții în aceste zile chiar le-a învățat. Așa că o să încep cu ce lecții am învățat eu. Foto: Inquam Photos / Tudor Pană
Pentru că în mintea mea, o țară ar trebui să fie ceea ce ți-e propria casă. Personal, de fiecare dată când plec din țară, chiar și pentru câteva săptămâni, trăiesc experiențele din alte locuri în amestec cu o chemare continuă și apăsătoare de a mă întoarce acasă. Apoi, când văd din avion pământul țării, trăiesc o emoție puternică, similară unei bucăți de elastic care s-a întins până la un punct maxim și acum se relaxează. De asta nu m-am gândit niciodată că o țară poate fi negociată. Foto: Michael Bihmayer/ imago stock&people/ Profimedia
M-am întrebat de multe ori dacă cei plecați pot fi de real ajutor în modernizarea României. Și îmi asum răspunsul: un nu hotărât. Există excepții, desigur, să nu ne lăsăm cuprinși de disperare. Dar vârfurile diasporei nu mai au acces către mase. Pentru simplul fapt că masele sunt ocupate cu altceva. Foto: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia
„Cine sunt idioții utili ai Rusiei în România?”, a fost întrebat scriitorul și profesorul Armand Goșu, specialist în spațiul ex-sovietic, în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.