(Foto: Guliver/Getty Images)
Începând cu veniturile salariale aferente lunii august 2017 conform OG nr. 4/2017 pentru modificarea Codului fiscal, angajatorii datorează plata contribuției la pensii și sănătate pentru contractele de muncă cu timp parțial, calculată la o bază egală cu valoarea salariului minim brut garantat în plată, când salariații realizează venituri salariale brute într-o sumă mai mică decât salariul minim brut. Majorarea bazei de calcul se aplică doar pentru cheltuiala angajatorului și nu pentru contribuția individuală a salariatului.
Sunt exceptate de la această regulă contractele de muncă semnate de persoane ce au calitatea de elevi și studenți ce urmează o formă de învățământ cu vârsta de până la 26 ani, ucenicii, persoanele cu dizabilități, persoanele pensionate, persoanele încadrate cu mai multe contracte de muncă cu timp parțial, iar suma veniturile brute realizate cumulat depășește salariul minim brut pe țară.
Prin OMFP nr. 2343/2017 se instituie procedura efectivă de aplicare a acestei reglementări, iar actul normativ prezintă mai multe exemple practice.
O primă procedură reglementată de acest ordin se adresează situațiilor în care un salariat desfășoară activitatea în baza a două sau mai multe contracte de muncă cu timp parțial, iar suma veniturilor poate să fie mai mare sau mai mică decât salariul minim brut.
Sunt posibile două situații:
a) Dacă valoarea veniturilor brute realizate cumulat într-o lună este mai mare decât salariul minim brut garantat în plată, în acest caz nu se majorează baza de calcul pentru asigurările sociale la niciunul dintre angajatori. Salariatul are obligația să dea o declarație pe propria răspundere cu privire la veniturile salariale realizate în luna respectivă.
Foarte important: prezentul ordin reglementează modelul declarației, iar aceasta se depune de către salariat la angajator pentru fiecare lună în care a realizat venituri (lunar pentru luna încheiată) până pe data de 5 a lunii următoare. Pentru luna august 2017 termenul de depunere a acestei declarații este 10 septembrie 2017.
Exemplu: o persoană fizică este încadrată cu contract de muncă în sumă de 700 lei la societatea X SRL și cu contract de muncă în sumă de 800 lei la societatea Y SRL. În luna august nu au existat zile de suspendare a contractelor de muncă. În acest caz, suma veniturilor brute realizate de persoana fizică este de 1.500 lei și nu se impune majorarea bazei de calcul a contribuției sociale. Salariatul va da câte o declarație pentru fiecare dintre acești angajatori.
b) Dacă suma veniturilor brute realizate de salariat în baza a două sau mai multe contracte de muncă cu timp parțial este mai mică decât salariul minim brut pe economie, în acest caz, fiecare dintre angajatori va majora baza de calcul la nivelul salariului minim brut pentru contractele de muncă cu timp parțial.
Exemplu: o persoană fizică este salariată în luna august la doi angajatori prin contracte de muncă cu timp parțial. La societatea ABC SRL, venitul brut realizat este de 500 lei. La societatea XYZ SRL venitul brut realizat este de 600 lei. În luna august 2017 nu au existat situații de suspendare a contractelor de muncă. Atât societatea ABC SRL, cât și societatea XYZ SRL datorează pentru luna august 2017 contribuția angajatorului la pensie și la asigurările de sănătate calculate la nivelul salariului minim brut garantat în plată – suma de 1.450 lei.
Notă: tot în Monitorul Oficial din 5 septembrie 2017 a fost publicat ordinul privind modificarea instrucțiunilor de depunere a declarației cu veniturile salariale și asigurări sociale – Formular 112.
O a doua situație reglementată pentru care legiuitorul prezintă și exemple este procedura de determinare a bazei de calcul pentru contribuția angajatorului la asigurările sociale aferente contractelor de muncă cu timp parțial în situația în care intervin cazurile de suspendare a contractului de muncă.
Baza contribuției la asigurările sociale se calculează pentru numărul de zile în care contractul de muncă este activ. Legiuitorul definește generic că un contract de muncă este activ atâta timp cât el nu este suspendat conform Codului muncii.
Prin urmare, la stabilirea perioadei în care un contract de muncă este activ vom porni de la numărul de zile lucrătoare existente într-o lună din care vom elimina numărul de zile în care contractul a fost suspendat în condițiile Codului muncii.
Legiuitorul adoptă formula de calcul a bazei pentru determinarea bazei de calcul a asigurărilor sociale în cazul în care apare o perioadă de inactivitate după formula:
Bază de calcul = (Salariul minim brut pe țară / Numărul total de zile lucrătoare din lună) X Numărul de zile lucrate în lună.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.