foto: Profimedia
Știu, mulți o să strâmbe din nas când spun asta. Dar în opinia mea, Volodimir Zelenski e, fără exagerare, cel mai valoros lider de țară pe care l-am văzut până acum. Nu pentru că ar fi fără greșeli, ci pentru că e viu. Și asta, în politica de azi, e rar.
Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale. Ori îl ai, ori nu.
Zelenski e curajos într-un mod ciudat de natural. Nu pare că joacă un rol, deși, ironic, toată lumea știe că a fost actor. Poate tocmai de-aia reușește să comunice atât de bine. Într-o lume în care liderii citesc discursuri scrise de alții, el vorbește cu un firesc dezarmant. Nu are nevoie de costume impecabile, nici de decoruri grandioase. Apare în tricou kaki, obosit, dar prezent. Și prezența asta contează. E dovada că, uneori, simplul fapt de a nu pleca e deja o formă de eroism.
Discursurile lui sunt fascinante. Nu doar prin conținut, ci prin felul în care le trăiește. Vorbește pentru Ucraina, dar pare că vorbește pentru toți cei care s-au simțit vreodată nedreptățiți sau invadați, la propriu sau la figurat. Are un fel de a lega emoția de rațiune, de a transmite mesajul fără să sune teatral, chiar dacă, ironic, vine din teatru. Sunt discursuri care, sincer, merită studiate nu doar politic, ci uman.
Și da, sunt oameni care spun că Zelenski e doar un actoraș. Ok. În acest caz prefer un actor care joacă pentru poporul lui, decât un politician care mimează empatia. Într-un fel, el a reușit să transforme fragilitatea în forță și haosul în unitate. A dat sens unei rezistențe care părea imposibilă.
Cu siguranță că istoria o să-l țină minte ca pe unul dintre liderii care a avut cojones și coloană vertebrală în fața gunoaielor invadatoare rusești.
Și, sincer, în comparație cu el, foarte mulți dintre cei care conduc azi țări par doar niște băieței dezorientați care se joacă de-a politica.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Îmi amintesc cum în 2021 văzusem câteva episoade din serialul -În slujba poporului- (Netflix) o comedie, am făcut un comentariu nevinovat că e oarecum amuzant de față cu lume bună, intelectuali, milionari etc....vai ce jale vai ce zbateri, ce revărsare de ură, că actorașul cel nazist , că popii românoși ai Moscovei sunt prigoniți, că limba română e interzisă etc etc etc ....am rămas mască, ziceai că se dezlănțuise demonul șoșoaca în unii...ca și în niște bravi comentaci de pe aicișa!
Adevărul este că Zelenski ESTE un Erou, care îi ține piept celui mai sinistru monstru sângeros al secolului, care nu se lasă intimidat de magaonii imbecilului ramolit Ștrumf, că dacă fugea sau se preda erau exterminați multe milioane de ucraineni printre care și români și moldoveni, că alte milioane ar fi umplut Gulagul, iar tot neamul lor ar fi fost ”denazificat” prin teroare, tortură și moarte peste 7 generații, că urma Moldova și de ce nu România lui Ștefan cel Mare și Sfânt, ai cărui urmași cretinizați de propaganda rusească sau cu deficiențe cognitive grave de la natură ar trebui să tacă sau să se mute în Rusia cu șefii lor cu tot, fantoma kaghebistă cg și țiganul semiom...
PS În 2001, în regiunea Cernăuți, populația era formată din ucraineni (75%), români (18%), ruși (4.8%), polonezi (1.1%), și alții.
Zele nu este nici pe departe un lider bun, este la fel de vinovat pentru război ca și putin A girat politica tâmpită de ucrainizare forțată care a dus la conflictele din Estul Ucrainei. Oricât de mult am evita adevărul, ăia din Est SUNT etnici ruși, au RUSA ca limbă maternă, au fost parte din Rusia până în anii '60. Idem Crimeea. Aia e, nici în Cernăuți nu sunt ucraineni, indiferent câte licee cu predare în limba română ar închide Zele, tot români rămân!
Ucraina a profitat din plin de status quo-ul post URSS și și-a tratat cu aroganță și proprii cetățeni și vecinii (balizele din Golful Musura vă spun ceva?) Faptul că ACUM umblă cu căciula în mână nu garantează în nici un fel că nu vor reveni la aceeași aroganță sovietică după război.
Apropo, este doar o coincidență că "eroii" din batalionul Azov au fox aceeași emblemă ca SS 2er Panzer Division...
Până una-alta, omul acesta a ținut cu tot dinadinsul să continue un război perdant. Istoria, aia despre care toată lumea spune ca ii repetăm greșelile dacă nu o cunoaștem, ne învață cu totul alta lecție! Ne învață ca atunci când nu ai resurse (tehnice și, mai ales umane) te retragi strategic ca să nu ai morți inutile, ca să nu îți duci poporul către genocid. Așa a făcut Franța, de ex, când a fost atacata de naziști. A capitulat. S-a repliat în sud (Vichy) și, în momentul în care șansele s-au întors în favoarea ei, a ieșit la atac. Noi - am cedat în 1940 N-V Ardealului fără un foc de arma. L-am recuperat și am luptat mai târziu, dar nu atunci. Ștefan însuși, cât a fost el de mare, a avut lupte împotriva turcilor, dar a știut și când e cazul sa cedeze și sa plătească tribut. Cum ar veni, doar câteva exemple care arată că îți calculezi șansele, nu retorica, nu cum dai pe sticlă și nici ce gesticulatie politică să ai, pentru popularitate. Haideți să vedem finalul razboiul: e adevărat că dacă ucrainienii nu recuperează acele teritorii (cum nu au mai recuperat nici Crimeea, de ani buni, deja), se cheamă că au murit în zadar sute de mii de ucrainieni? Care ucrainieni își dau și ei seama de asta, altfel nu ar fi fugit în număr mare peste granițe (care au reușit asta) sau nu ar fugi de recrutare.