Rar am văzut o jucătoare de nivel înalt, ca Amanda Anisimova, intrând pe teren cu o asemenea atitudine profund eronată. A fost emoționată, dar, mai ales la jucătoarele tinere, emoția duce, de obicei, la hiperactivitate, la tendința de a face prea multe, de a se mișca excesiv. Ceea ce nu prea e bine. Însă, în cazul cel mai rău, emoția devine paralizantă, jucătoarea este static-agitată, mereu frustrată, fără sens, ajungând până la ridicol – americanca țipa supărată la propriile greșeli, în loc să încerce să schimbe ceva, până și la scorul 0-6, 1-5!
Simona a sesizat din ghemul 2 al primului set, când Amanda a avut niște mingi de break, că trebuie să bage primul serviciu în careu sau să-l trimită pe al doilea adânc și apăsat, cu riscul asumat de a face dublă greșeală (au fost vreo două-trei), pentru a o împiedica pe adversară să ia controlul schimbului cu un retur agresiv. După care a dat drumul la jocul ei cel mai bun de mișcare și regularitate, defensiv-agresiv. A venit chiar și la fileu, cu succes – stop, volé, contrastop, foarte bune.
Anisimova a produs o replică bizară, încercând să câștige puncte repede, fără muncă, fără alergare, cu lovituri decisive de pe picioare. Să faci așa ceva împotriva motoretei Mobra a tenisului mondial nu-i ușor nici pe hard, darmite pe un teren de zgură umedă, la o temperatură scăzută, cu mingi mai grele și mai lente!... E ca și cum ți-ai da singură, din răsputeri, cu racheta în genunchi.
De mai bine de o lună încoace, la Praga, la Roma și Paris, Simona este, cu fiecare meci, mai puternică și mai înțeleaptă...
