Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Anisimova, călcată de Mobra!

Simona Halep - mental

 Rar am văzut o jucătoare de nivel înalt, ca Amanda Anisimova, intrând pe teren cu o asemenea atitudine profund eronată. A fost emoționată, dar, mai ales la jucătoarele tinere, emoția duce, de obicei, la hiperactivitate, la tendința de a face prea multe, de a se mișca excesiv. Ceea ce nu prea e bine. Însă, în cazul cel mai rău, emoția devine paralizantă, jucătoarea este static-agitată, mereu frustrată, fără sens, ajungând până la ridicol – americanca țipa supărată la propriile greșeli, în loc să încerce să schimbe ceva, până și la scorul 0-6, 1-5!

Simona a sesizat din ghemul 2 al primului set, când Amanda a avut niște mingi de break, că trebuie să bage primul serviciu în careu sau să-l trimită pe al doilea adânc și apăsat, cu riscul asumat de a face dublă greșeală (au fost vreo două-trei), pentru a o împiedica pe adversară să ia controlul schimbului cu un retur agresiv. După care a dat drumul la jocul ei cel mai bun de mișcare și regularitate, defensiv-agresiv. A venit chiar și la fileu, cu succes – stop, volé, contrastop, foarte bune.

Anisimova a produs o replică bizară, încercând să câștige puncte repede, fără muncă, fără alergare, cu lovituri decisive de pe picioare. Să faci așa ceva împotriva motoretei Mobra a tenisului mondial nu-i ușor nici pe hard, darmite pe un teren de zgură umedă, la o temperatură scăzută, cu mingi mai grele și mai lente!... E ca și cum ți-ai da singură, din răsputeri, cu racheta în genunchi.

De mai bine de o lună încoace, la Praga, la Roma și Paris, Simona este, cu fiecare meci, mai puternică și mai înțeleaptă...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult