Un studiu publicat de redacția Observator arată că 30% dintre tineri sunt inadaptabili din punct de vedere social. Asta înseamnă că întâmpină greutăți în a socializa și a derula activitățile de zi cu zi. Ca refugiu pentru asta ei preferă munca de la distanță și chiar varianta înființării unei afaceri proprii, crezând că postura de antreprenor limitează interacțiunea cu colegii de muncă, acțiune care le produce anxietate. Studiul mai arată că tinerii sunt mai atrași de viața virtuală, preferând-o în locul celei reale, palpabile.
Refugiul pe care tinerii îl văd în varianta deținerii unei afaceri arată o neînțelegere uriașă a ce înseamnă să fii „antreprenor”. În capul tinerilor, viața de antreprenor înseamnă să bați în taste la laptop, să mai umbli pe telefon, ca mai apoi să sari în mașină, de preferat Tesla, sau ce mai conduc acum influențării, și să te duci în vreun loc „instagramabil”. Banii vin, nu știm de unde, angajații poate îi avem sau nu, nu contează. Este drept că promovarea culturii „Nu vreau muncă la program” este făcută isteric de Selly, care are și un vers dintr-o manea așa, și de restul influențărilor pe care îi urmărește publicul tânăr. Ei consideră că „a nu avea muncă la program” este alternativa la viața plictisitoare a părinților, care lucrează la program 8-16. De fapt asta înseamnă cu totul altceva, înseamnă că ești disponibil 24/7, indiferent dacă ești acasă, în concediu sau la spital. A fi antreprenor nu limitează interacțiunile umane, ci este exact opusul. Tu nu interacționezi cu angajații, tu răspunzi de ei. Poate părea exagerat, dar să nu uităm cea mai importantă atribuție pe care o are antreprenorul: plătește salarii. Abilitățile tale administrative, manageriale, ca să vorbim pentru tineri, sunt cele care decid soarta unor oameni care au de plătit rate și trebuie să-și trimită copiii la școală. L-am întrebat pe proprietarul uneia dintre cele mai importante firme de marketing ce înseamnă răspunderea asta. Mi-a spus direct: o resimți la nivel fizic atunci când știi că în câteva zile trebuie să dai salariile. Și tu, și angajatul mergeți acasă după program, numai că el își vede de treburile lui, tu te gândești dacă ai făcut ce trebuie până acum, că ai 14 familii care depind de deciziile tale, și nu e vina angajatului dacă tu ai dat-o de gard, pentru că el și-a respectat partea lui de contract.
După cum putem vedea, în tot peisajul ăsta nu e nici Tesla, nici peisaj „instagramabil”, nici Selly, nici Andrew Tate. Este exact ce vor tinerii, dar fără să înțeleagă ce înseamnă. În ceea ce privește anxietatea pentru interacțiunea umană, ea reprezintă o maladie generalizată care capătă deja dimensiuni periculoase. În primul rând că nu toate locurile de muncă se pot face de pe laptop. În al doilea, indiferent dacă vrei sau nu, nu te poți izola de restul lumii. Argumentul cu anxietatea a devenit scuză pentru orice în ziua de azi, în special pentru nemuncă. Aici putem spune că nu sunt vinovați numai tinerii, ci mai degrabă părinții lor, care au încercat să le creeze un bol de sticlă în jurul lor, crezând că nu vor fi nevoiți niciodată să iasă de acolo. Rezultatul îl avem acum, adică adulți, oameni în toată firea – adaug aici și cu drept de vot, dar nu-i interesează acest aspect – care suferă de handicap social.
Bine, tinerii nu sunt singurii care nu știu ce înseamnă mediul de afaceri. Avem un reprezentant al generației de 60 de ani, reprezentant de frunte, în persoana domnului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care a manifestat, așa cum ne-a obișnuit, o atitudine „speriată de bombe”. Cu ocazia Zilei Limbii Române, onor președintele a spus că sub nicio formă nu trebuie reduse orele de limbă română ca să fie adăugată „vreo năzbâtie care i-a trecut prin minte cuiva de, să zicem, educație antreprenorială, ca și cum românii ar trebui să devină toți antreprenori și să nu muncească nimeni.” Eu am făcut educație antreprenorială și nu a fost o „năzbâtie”, iar ora nu s-a suprapus celor de română. Un curs de educație financiară care să conțină și informații legate de mediul de afaceri este benefic, deoarece elevii ar înțelege că a fi antreprenor înseamnă foarte multă muncă, spre deosebire de Ioan-Aurel Pop, bugetar prin excelență.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
da, daca adaugi unele ore in plus trebuie sa tai de la alte ore, nu o sa stea copiii 10 ore pe zi la scoala sa fie 8 materii.
in al doilea rand tocmai autorul critica faptul ca multi "influenceri" promoveaza ideea de antreprenoriat aiurea. acum e de acord?
in al treilea rand, daca elevii romani nu sunt capabili sa fie atenti la ore de care depinde viitorul lor pentru examene, de ce crede cineva ca ar fi foarte concetrati pe orele de antreprenoriat? ar fi dintr-o data profesori foarte buni la materia aia si in rest profesoni mediocrii la alte materii? haha