Imagine generică/ Foto: Daniel Mihailescu / AFP / Profimedia
Istoria își bate joc întotdeauna de cei ce o ignoră. Nimic mai simplu, nimic mai adevărat.
Declarativ, agricultura României a fost în permanență subiectul principal pe agenda autorităților în ultimii patru ani, iar fermierii români au fost amăgiți în permanență, fiind folosiți în alte scopuri decât cele legitime ale României, în materie de predictibilitate, sustenabilitate, securitate și siguranță alimentară.
Fiind un subiect ce se întinde pe o perioadă extrem de lungă, vom împărți acest material în mai multe etape, încercând să cuprindem fiecare capitol într-un model sintetic. Să pornim la drum așadar cu anul 2020, un an teribil pentru agricultura României.
„Fermieri, hai pe câmp la lucrările agricole de primăvară”
Prima lovitură dată fermelor românești și sistemului de agribusiness
O primă lovitură a fost decizia de suspendare a exporturilor, din cauza crizei Covid, măsură luată prin ordonanță militară, în aprilie 2020. Fără a stabili cu exactitate și certitudine stocurile, fără o informare corectă și coerentă, cu surse de date ambigue și imprecise, această ordonanță a diminuat efectiv nivelul de preț pentru mărfurile agricole la nivel local.
Prin interzicerea exportului, o măsură efectiv populistă (la prima vedere) și de imagine în isteria creată de pandemia Covid, fermierii români și agricultura României au fost lăsați captivi în piața internă. Teza de la care s-a plecat în această „decizie” a fost că nu mai avem grâu în țară. O argumentație extrem de penibilă și dubioasă.
Exportul românesc a fost la rândul său blocat, „inteligența” autorităților vamale a făcut ca până și comerțul intracomunitar să fie interzis. Mărfurile transferate prin vestul României cu destinație UE au fost oprite și interzise.
La acel moment am înaintat un studiu de impact ce indica cu precizie pierderile incomensurabile asupra agriculturii românești. Am efectuat radiografia pieței interne ce se bazează pe credit în 90% dintre cazuri și cea a pieței externe ce se desfășoară pe CAD (cash against documents).
Diferențele dintre cele două piețe sunt extrem de vizibile. România a fost scoasă efectiv din piața regională și globală de către ordonanța militară 8, din aprilie 2020.
Cu această argumentație populistă, fermierii au pierdut circa 20 euro pe tona de grâu, s-a instaurat panica, pentru că stocurile la acel moment erau disponibile pentru vânzare la fermieri. Astfel, în panică, aceștia au vândut, căci piața de export fusese blocată. Exportatorii la rândul lor au fost blocați în a-și onora contractele deja existente.
Prin acest artificiu, căci teza indusă a fost că nu mai avem grâu în țară, agribusinessul românesc a fost păgubit cu minimum 14-16 milioane de tone, luând în considerare doar stocurile de grâu propuse pentru vânzare la acel moment.
Cum să nu ai grâu în țară? Când în sezonul 2019-2020 România a generat o producție de 9.67 milioane de tone de grâu, având un consum intern de maximum 3.3 milioane tone de grâu ( 275.000 tone), iar exportul României într-un sezon este setat la 5.5 milioane de tone. Iar în acel moment volumul exportat în sezon era de maximum 3.8-3.9 milioane de tone. Consumul intern era cotat la 2.75 milioane de tone. Iar ca parametru obligatoriu pentru fiecare țară există așa-numitul Bumper Crop, adică cu ce treci dintr-un an în altul. România are întotdeauna un nivel de bumper crop de cel puțin 400.000 - 600.000 de tone.
O pagubă în doar două săptămâni. Căci presiunea sosită din partea Comisiei Europene a făcut ca ordonanța militară nr 8 să fie anulată sec, printr-un comunicat TV:
„Avem grâu la rezerva de stat, am repus rezerva, deci nu mai este o problemă”
O declarație cel puțin surprinzătoare, pentru că rezerva de stat a României, precum îi spune și numele, păstrează o cantitate de grâu suficientă pentru traversarea a trei luni.
Și atunci cum nu mai aveam grâu la rezerva de stat? Pentru că regulamentul de funcționare a acestei instituții spune că nu ai voie să umbli la stocuri, iar reîmprospătarea se efectuează la un termen de minim patru ani, maxim șapte ani.
Înclinăm să credem că ordonanța militară nr 8 a fost indusă după ce autoritățile au fost sedate de propria lipsa de competență și analiză asupra stocurilor României și astfel a fost creat momentul de achiziție și repunere a ceea ce fusese scos din rezerva de stat, cu un profit de minim 7-8 milioane de euro în conturile beneficiarilor. The Big Robbery a fost înfăptuit prin mijloace combinate: influență, populism și lipsa de competențe și cunoștințe.
Pentru că exportul a fost blocat, iar piața României a fost captivă și la îndemâna celor ce au profitat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.