Scenariul Waterworld este extrem de posibil și este pregătit în liniște. Ne vom izbi de o nouă realitate, în care fluxurile maritime vor fi controlate de Rusia, China și Iran

Foto: ikolay Vinokurov / Alamy / Alamy / Profimedia

2024, primăvară încă. Umanitatea se concentrează pe conflictele locale și regionale. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, Israelul în Gaza și Iranul ce contaminează zonal Orientul, China care face presiuni enorme asupra Taiwanului și asupra Filipinelor.

Absorbiți de grijile zilnice și alimentați nonstop de secvențe pasagere din teatrele de conflict, ignorăm ceea ce se dezvoltă în tăcere. Nu va mai fi nevoie de conflicte pe uscat, nu va mai fi nevoie de consum uman exacerbat așa cum se întâmplă astăzi în teatrul de operațiuni din Ucraina.

Toată paradigma fluxurilor logistice și comerciale va fi zguduită din temelii. Și va fi schimbată. Dacă astăzi SUA încă au un control asupra a tot ceea ce se întâmplă la nivel global pe plan logistic, comercial și militar, în viitorul apropiat acest lucru se va schimba în mod dramatic.

Scenariul Waterworld este extrem de posibil și se pregătește în liniște. Prin tatonări și încercări deocamdată până la o conjugare finală. Vom lua pe rând fiecare dintre actorii principali și secundari în studiu pentru a avea elementele de puzzle descrise în primul rând și potențialul lor în schimbarea globală ce va avea loc cu siguranță. Toți acești actori nu își mai doresc hegemonia SUA și acționează separat, dar concertul sau cuplarea va avea loc cu siguranță.

RUSIA, dacă vrea și de fapt asta își dorește, va tăia complet accesul Ucrainei la Marea Neagră. Odessa este ultimul bastion sau ultima poartă de ieșire a Ucrainei. Concomintent cu ocuparea Odessei, Rusia va controla în mod explicit circa 70-75% din suprafață Mării Negre. Marea Azov este o problemă rezolvată deja, iar Marea Neagră va fi practic locul de exprimare rusesc. Nu vă amăgiți că Rusia va fi generoasă. Ea va controla prin Marea Neagră fluxurile comerciale. Iar din Ucraina va exploata de asemenea resurse naturale și alimentare.

 

CHINA generează în mod constant presiune în Marea Chinei de Sud. Împotriva Taiwanului, care de facto este în zona sa de influență, această insulă are schimburi comerciale cu China într-o proporție covârșitoare. O simplă blocadă ar priva Taiwanul de hrană și resurse.

De ce nu a făcut-o China până acum? Foarte simplu, pentru că își ascund alte interese. Tot China presează Filipinele îndepărtându-le din zona lor comercială aflată tot în Marea Chinei de Sud. De fapt Marea Chinei de Sud este ținta Chinei. Pentru că dacă o vor ocupa și controla, în mod efectiv tot ceea ce înseamnă fluxuri comerciale și implicații logistice, vor fi în mâna lor.

Comerțul și Logistica aferentă Asiei, incluzând aici Indonezia, Malaysia, Vietnam, Filipine și Australia vor fi controlate de CHINA. Inclusiv resursele naturale din Marea Chinei de Sud vor putea fi exploatate doar de China.

IRANUL deja acționează prin Yemen în strâmtoarea Bab el Mandeb prin rebelii Houthi finanțați de statul Iranian. Această grupare evită toate navele rusești și chinezești. În schimb au o apetență extrem de mare pe navele din alianța SUA, inclusiv UK. Deja fluxurile logistice s-au mutat pe la Capul Bunei Speranțe, ocolind Africa, ceea ce generează costuri extrem de ridicate companiilor de transport și implicit asupra mărfurilor. Iar canalul Suez are un trafic ce a scăzut cu 40% de când rebelii Houthi controlează Bab el Mandeb.

Am văzut multe mișcări în strâmtoarea Hormuz în ultima vreme. Acum 2 ani un tanker de petrol britanic a fost sechestrat la Bandar Abbas în schimbul realimentării în Brazilia a două nave cargo ce transferau porumb înspre Iran. Am văzut în ultima vreme cum o navă sub pavilion portughez proprietate UK a fost de asemenea sechestrat în strâmtoarea Hormuz.

Dacă Iranul blochează strâmtoarea Hormuz, va tăia accesul global la energia fosilă, Irak, Kuwait, Qatar, Bahrein, Emiratele Arabe Unite nu vor mai putea utiliza Golful Persic. Arabia Saudită în schimb are ieșire direct în Marea Roșie prin Jeddah și Yanbu, putând renunța la Damman din golful Persic.

RUSIA – CHINA – IRAN vor controla efectiv logistica și căile comerciale maritime principale și vor decupla SUA și aliații de complexul comercial-logistic. Marea Neagră, Marea Roșie și Golful Persic, Marea Chinei de Sud vor fi în controlul celor trei actori globali.

BRAZILIA – un actor secundar, dar cu potențial de actor principal. Această țară a surclasat SUA în ceea ce privește exporturile de porumb și soia, având în acest moment cel mai mare potențial în export. Brazilia va introduce în circuitul agricol circa 28 de milioane de hectare. Nu prin despădurire, ci prin conversia pășunilor. Iar acest lucru creează potențial pentru încă 170.000.000 tone de porumb sau 100.000.000 tone de soia.

Cuplarea economică între cei trei actori principali și cel deocamdată secundar există.

• Rusia furnizează Chinei petrol, grâu, uleiuri vegetale și șroturi, Siberia crește în producții de soia.
• Rusia furnizează Iranului grâu și uleiuri vegetale în schimbul dronelor și a echipamentelor militare, în special pe Marea Caspică.
• Rusia suplinește Brazilia cu fertilizanti în volume foarte ridicate.
• Iranul furnizează Chinei petrol, iar China își exportă produse în Iran.
• Brazilia furnizează Porumb și Soia Chinei și Iranului precum și petrol înspre China.

Dar nu este suficient. Toți actorii principali sunt membrii BRICS, un acronim pentru Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Este o organizație compusă din circa 40 de state, multe în curs de aderare la această organizație. Organizația a fost fondată în 2009 și ea are în componență acum și Iranul, Egiptul, Ethiopia și Emiratele Arabe Unite precum și o listă de țări ce au depus formal cererea de aderare. Precum Algeria, Bangladesh, Belarus, Kazahstan, Senegal, Thailanda, Venezuela, Vietnam și multe alte țări pe care nu le vom enumera aici. 

Cifre și statistică

Astăzi BRICS controlează cartelizat peste 45% din producția globală de petrol. OPEC+ nu este altceva decât un grup de presiune ce prin acțiuni comune ține ridicat nivelul de preț al petrolului la nivel global, exultând de fiecare dată când acesta crește.

RUSIA controlează peste 25% din comerțul global cu grâu. Va crește până la 30% prin mărirea potențialului exportabil. Va conglomera și recoltele de grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea soarelui din teritoriile controlate în Ucraina și din cele pe care le va mai controla și în viitor. Va ajunge la valori de comerț cu grâu de peste 50% din cifrele globale dacă adăugăm și Kazashtanul. Rusia generează minim 30% din producția globală de ulei de floarea soarelui.

BRAZILIA generează astăzi export de peste 52 mil tone de porumb și 105 mil tone de soia. Procentele din comerțul global cu aceste două produse sunt 27% porumb și 52% soia proteina supremă.

CHINA importă în fiecare an 12 mil tone de grâu, 28 mil tone de porumb și 105 mil tone de soia. Este în mod practic cel mai mare consumator de soia și porumb la nivel global.

Majoritatea țărilor din BRICS sunt dependente de importuri de materii prime agricole. Țări neafiliate încă din Africa Centrală, Orient și Asia sunt de asemenea dependente de importuri de materii prime agricole.

India este o placă turnantă rusească pentru materii prime agricole și petrol spre rafinare și distribuție în UE. Iranul are sancțiuni de fațadă pe exportul de petrol. Blocarea efectivă a Iranului înseamnă un preț foarte ridicat asupra țițeiului. Identic și în Rusia, sancțiuni de fațadă, Rusia efectiv zburdă ca un free rider cu shadow fleet de tankere oriunde în lume. 

Totul în dorința de a nu „supăra” acest cartel numit BRICS. Căci este evidentă și clară slăbiciunea SUA. Însă BRICS dorește spargerea hegemoniei SUA, ieșirea de sub imperiul dolarului american, care între noi fie spus sunt doar fiat money, bani tipăriți fără acoperire și injectați în piață.

Când controlul asupra căilor maritime va fi deplin prin acțiuni concertate, Rusia, China, Iran și Brazilia vor controla comerțul global cu hrană și energie fosilă.

Toată pleiada de țări sărace vor fi controlate prin hrană și energie, Africa Centrală, Nordul Africii, Orientul și Asia. Și cu toții vom învăța ceea ce spuneam de multă vreme. ȘI anume faptul că lumea nu se compune din SUA și Uniunea Europeană.

WATERWORLD va fi în scenă și lumea se va schimba, în totalitate. Și ne vom izbi ca de un zid de noua realitate. La care politicienii europeni și americani sunt orbi deocamdată. Efectiv sunt sub stare de hipnoză la nivel european. Impasibili și incompetenți în a genera acțiuni pentru a preîntâmpina ceea ce se vede extrem de bine și clar la orizont. 

Astfel AXA Rusia-Brazilia – Iran – China va controla:

• 50% din producția globală de petrol
• 50-60% din comerțul global cu grâu
• 50-60% din comerțul global cu porumb
• 55-60% din comerțul global cu soia
• 40-45% din producția globală de ulei de floarea soarelui.

Tot portofoliul de țări sărace și dependente de Importuri din Africa de Nord, Africa Centrală, Orient, Asia și hub-ul de trading din Singapore vor fi înrolate în contul cartelului Rusia-Iran-China-Brazilia.

Acest anaconda va guverna cale apelor înfășurându-se insidios pe căile comerciale actuale, controlând efectiv hrana, energia și comerțul, așa cum le știm noi astăzi. Cu hrana și energia domini lumea, iar cu armele o păzești de potențialii inamici care ar dori să tulbure legile noi. Întrebarea retorică rămâne? Ce vom face atunci? Domnilor decidenți de la nivel european și nord-american, vouă vă adresez întrebarea. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp