Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Apel pentru Antoaneta Sabău

Antoaneta Sabău

Scriam în urmă cu puțină vreme aici despre miracolul Școlii de Limbi Claisice și Orientale „Dan Slușanschi” de la Universitatea din Sibiu. Atunci nu am făcut decât să amintesc numele fondatoarei și organizatoarei acestei școli extraordinare pentru spațiul academic românesc. Antoaneta Sabău are 39 de ani, este o clasicistă de top, cu studii în cele mai importante universități europene și nord-americane, are o activitate de publicare importantă și, spre deosebire de cei mai mulți membri ai comunității științifice, are darul extraordinar al construcției instituționale în scopul ajutorării altora. În răstimpul scurt de când e angajată la Centrul de Cercetare Ecumenică al Universității din Sibiu a obținut, după un efort concentrat și o viziune excepțională cu bătaie lungă, un grant internațional masiv de un milion de euro pentru ca instituția în care lucrează să deruleze programe aplicate de integrare a comunităților defavorizate din România.

Despre proiectul major al Școlii „Dan Slușanschi” nu am a adăuga decât că, începând de săptămâna trecută și până la jumătatea lunii august, se desfășoară, în sesiuni paralele o multitudine de cursuri de limbi vechi, dintre care noutate absolută pentru cultura română o reprezintă clasa de coptă sahidică ce va avea loc zilnic, vreme de o lună, cu studenți din toată lumea. 

În această atmosferă de efervescență și optimism, vestea că Antoaneta Sabău a suferit un masiv infarct cu stop respirator și o congestie cerebrală teribilă i-a șocat pe toți colegii și cunoscuții ei, printre care mă număr. Antoaneta e internată în prezent la secția ATI a Spitalului Județean din Sibiu, a fost vreme de patruzeci și opt de ore în comă indusă. După suprimarea sedativelor, a dat unele semne de revenire, dar doctorii sunt rezervați în privința evoluției viitoare. În această situație la limita disperării, am găsit cu cale să aduc la cunoștința societății românești cazul Antoanetei Sabău și să fac un apel public la cei care sunt în măsură să o ajute în orice fel. Timpul este foarte prețios pentru noi toți, dar pentru Antoaneta, fetița ei de treisprezece ani și soțul ei foarte devotat, mai scump decât niciodată. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru oricine este recomandabil să ajute cu ce poate dar ... pentru unii dintre noi ar merita ”cu asupra de măsură” ! Dar pentru unele dintre modalitățile posibile /recomandabile, (cei doritori) cum și unde se pot adresa ? Este recomandabil să se furnizeze informații mai directe și mai clare .... Asta dacă dorim cu adevărat ca cei care pot și cunosc să o facă cât mai prompt !
    • Like 0
    • @ Ion Filip
      Q
      • Like 0


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult