În trei ani, 200 de deținuți din închisorile românești au scris nu mai puțin de 400 de cărți, potrivit unei liste publice transmise de Ministerul Justiției, la solicitarea Hotnews.ro. Deținuții profită de o portiță legislativă perfect legală care le dă dreptul să-și scurteze pedepsele dacă dovedesc faptul că au realizat lucrări științifice cât timp au fost după gratii. Dan Voiculescu și Dinel Staicu au redactat, în timp record, câte zece lucrări, Mihai Stoica și Gheorghe Popescu câte patru, Gheorghe Copos, cinci.
Iată câteva exemple:
Dan Voiculescu a scris până acum 10 cărți în închisoare: „Omenirea, încotro?”, „Dezvoltarea economică durabilă”, „A patra cale”, „Efecte de antrenare a investițiilor străine în economia românească 1990-2014”, „Economia romanească”, „Investiții străine directe - vector al dezvoltarii economice”, „Managementul riscului în accesarea și gestionarea fondurilor europene”, „Clasa de mijloc - teoria și practica antreprenorială”, „Considerații asupra teoriei lui Maslow - Participare la conferințe naționale și internaționale”, „Teoria valorii - Participare la conferinte naționale și internaționale”.
Dinel Staicu a scris și el 10 cărți: „Reforma bancară și fiscală”, „Creditul social fiscalizat”, „Piața de capital fiscalizat”, „Foreign policy”, „Raportul de cauzalitate dintre creditare și criza economico financiară”, „Ascensiunea și prăbușirea băncilor în contextul globalizării”, „Noul bon fiscal - etalon”, „Barterul fiscal”, „Economia fiscală de piață”, „Economie și idei fiscale de autodefinire a epocii moderne”.
Dan Diaconescu a scris până acum 5 cărți în închisoare: „Tehnici științifice de realizare a interviului modern”, „Mecanica ruperii materialelor compozite”, „Talk-show-ul”, „Știrea - concept, evoluție și modalități științifice de realizare, „Televiziunea - Menire socială, dezvoltarea știintifică și comunitară”.
George Copos a scris 5 cărți: „Alianțe matrimoniale în politică ale principilor români din Țara Românească și Moldova”, „Turismul ca vector de interculturalitate”, „Franciză vs. managment în industria hotelieră”, „Tășnadul medieval”, „Turismul european durabil și provocările lui”.
Mihai Stoica a scris 4 cărți: „Ultimii 11 ani. Participarea echipelor românești de club în competițiile continentale 2004-2015”, „Competiția”, „FIFA world cup - Brazilia. Statistici. Analize. Concluzii”, „Uefa Europa League. În căutarea identității”.
Gheorghe Popescu a scris 4 cărți cât s-a aflat în spatele gratiilor: „Fotbal pentru viitori fotbaliști profesioniști”, „Considerații privind optimizarea strategiei de promovare a jocului de fotbal la nivel școlar”, „Abordări teoretice și practico-metodice ale predării jocului de fotbal în centrele de copii și juniori din perspectiva interdisciplinară”, „Personalitatea sportivului, condiție obligatorie pentru succesul în sport”.
La fiecare carte considerată lucrare științifică, unui deținut i se scad, potrivit legii 254/2013, câte 30 de zile din pedeapsă. Condițiile ca acest lucru să se întâmple sunt ca un profesor universitar să ateste că respectiva lucrare are un subiect științific și respectă canoanele științifice și ca aceasta să fie publicată la o editură recunoscută.
Universitatea din București a cerut public, încă din vară, eliminarea acestei portițe care permite eliberarea deținuților înainte de termen, argumentând că aceasta nu face decât să vulnerabilizeze ideea de cercetare științifică și aduce prejudicii de imagine întregului mediu universitar din România. Într-un răspuns pentru Republica.ro, Ministerul Justiției arată că în prezent lucrează la „identificarea unei soluții legislative” pentru rezolvarea acestei situații. „La solicitarea anterioară a Direcției Naționale Anticorupție și a Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției a declanșat un proces de consultare inter-instituțională cu reprezentanții CSM, DNA, ai Ministerului Educației și ai Administrației Naționale a Penitenciarelor în vederea identificării unei soluții legislative care să asigure o mai mare coerență și rigoare cu privire la normele ce reglementează aceasta materie. În acest moment, proiectul se află în procedură internă de definitivare în cadrul ministerului”.
Republica.ro lansează astăzi Apelul pentru desființarea Uniunii Scriitorilor din Pușcării. Vă invităm să îl distribuiți și să vă alăturați nouă, dacă credeți că această impostură trebuie să se sfârșească odată pentru totdeauna.
Am contactat scriitori și reprezentanți ai comunității academice din România pentru a-i întreba ce cred despre inflația de lucrări scrise în închisorile din România cu unicul scop de a-i scăpa pe autorii lor mai repede de detenție. Veți citi ce cred despre cărțile scrise în câteva zile oameni care lucrează uneori câțiva ani pentru a termina un volum.
A stat în închisoare, pedeapsa lui s-a dus, putea pleca acasă și a cerut în scris directorului închisorii să mai rămână până își termină nuvela. I s-a acceptat tot în scris și a mai stat trei săptămâni
Filip Florian este unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani, iar cărțile sale au fost traduse în 12 limbi la edituri prestigioase precum Suhrkamp și Matthes & Seitz. Este descendentul scriitorului Ioan Slavici, cel care, la sfârșitul Primului Război Mondial era închis la Văcărești, alături de alți oameni mari ai vremii. „Pe atunci atârna greu ștampila aia, de germanofil. A stat în închisoare, pedeapsa lui s-a dus, putea pleca acasă și a cerut în scris directorului închisorii să mai rămână până își termină nuvela. I s-a acceptat tot în scris și a mai stat trei săptămâni”, povestește Filip Florian, dând măsura a ce înseamnă cu adevărat să îți dorești să scrii o carte. I se pare rușinos felul în care sunt produse pe bandă rulantă lucrări așa-zis științifice în închisorile românești.
„E o poveste absolut scandaloasă, asta e categoric, după părerea mea. Cred că e una dintre acele portiție foarte abil create de către parlamentari, pentru că, într-un fel sau altul, aproape orice parlamentar, îmi pare rău să o spun, știe că undeva, cândva ar putea fi prins. Aproape toți sunt implicați în diverse afaceri necurate și, într-un fel sau altul, trebuie să își găsească căile de a scăpa cât mai iute și cât mai ieftin în cazul în care ajung la condamnări. Într-o țară în care nu se verifică la nivel de prim ministru ce înseamnă a copia din lucrările altora, a plagia, cu atât mai puțin se va verifica în cazul unor pușcăriași care, de altfel, fac tot ce pot să scape mult mai iute, în același fel în care și-au făcut toate afacerile, tot prin mecanisme din astea din umbră, din ceață, din negură”, spune scriitorul.
Filip Florian: Suntem țara în care unica rezidență de creație e pușcăria
Acesta vorbește despre un paradox al societății românești. „Paradoxul foarte trist este că în aceeași țară, scriitorii adevărați sunt disprețuiți ca nicăieri pe lume. Am tot spus-o și nu am să obosesc să o spun, suntem singura țară din Europa, în care nu există bursă de creație, rezidență de creație. Nu este cazul să dau exemplul Germaniei, unde sunt mii pe an sau al Elveției, dar pot să dau exemplul Albaniei, Macedoniei, Bosniei-Herzegovina. State de nivel teoretic ca al nostru sau mai jos decât al nostru care au înțeles că fără o rezidență de creașie nu se poate ca o literatură să meargă înainte. Suntem țara în care unica rezidență de creație e pușcăria și, bineînțeles, numai pentru aleșii sorții. Dacă un hoț de zahăr, de lingurițe se apucă scrie cu adevărat să scrie sunt convins că ăluia nimeni nu îi va reduce pedeapsa pentru că nu va putea să publice niciodată ce pune pe hârtie acolo. Rușine e puțin spus, e absolut strigător la cer ce se întâmplă. Și, culmea, coincide cu acest dispreț lung, nesfârșit, uluitor, față de scrisul în sine”, crede Filip Florian.
Marian Popescu: „Lucrurile sunt absolut penibile”
Președintele Comisiei de Etică a Universității București crede că ar trebui eliminată posibilitatea ca deținuților să li se reducă pedeapsa pentru că au scris cărți în închisoare.
„A pune în seama unui singur cadru didactic, cum s-a întâmplat în cazul Copos, girul științific este puțin ciudat. Caracterul științific al unei lucrări este apanjaul lumii universitare și al lumii cercetării. Numai acolo se vorbește despre lucrare științifică și aceste două lumi, care își corespund una alteia, au filtrele proprii. Ca să publici o lucrare recunoscută nu poți să ai o singură persoană care spune, da, domn'e. Ce apare neclar este cum poate avea acces la documentare deținutul, astfel încât să realizeze o lucrare de nivel științific, știut fiind faptul că trebuie să ai acces la baze de date, articole științifice, cărți, iar deținuții nu au voie să primească stickuri și scriu de mână. Lucrurile sunt absolut penibile”, arată șeful Comisiei de Etică.
Nicolae Manolescu: „Sunt scriitori de vagoane”
Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, își amintește de vremea comunismului, când în nomenclatorul meseriilor apărea un singur tip de scriitor, acela de vagoane. „Limba franceza distinge între scriitor și scribălău. Eu cred că ei sunt niște scribălăi de vagoane. Și să nu-mi spună mie Dinel Staicu, care și-a plagiat teza de doctorat, că acum a scris zece cărți. E de necrezut. Sau Meme Stoica, care are un vocabular redus la patru înjurături și trei scuipături, că a scris patru. Sunt scriitori de vagoane. Aici ar trebui modificată legea. Este o farsă îngrozitoare. Dacă vrei să îi lași pentru bună purtare e una, dacă vrei să îl eliberezi pe Stoica pentru că a făcut o echipă de fotbal la Jilava și a câștigat lupta dintre închisori. Să mă ierte Dumnezeu, de altfel el a pus pe blog o postare în care a făcut trei greșeli în patru rânduri. E o impostură îngrozitoare, e de pus capăt. E bătaie de joc”.
Cristian Rapcencu: Nu cred că poți să aloci mai puțin de șase-șapte luni unei lucrări
Cristian Rapcencu este lector universitar doctor la Departamentul de Contabilitate și Audit din cadrul ASE București, asociat în cadrul S&R Accounting Leader și autor al mai multor lucrări din domeniul economic. Crede că o singură persoană nu este în măsură să stabilească dacă o carte are sau nu character științific. „Înainte era o comisie științifică, care analiza lucrările, acum știi un profesor mai bun, ți-a fost vecin, ți-a fost cumnat, hai, dă-mi și mie o semnătură pe un referat și de aici caracterul științific. Având în vedere că am scris două-cărți și mai multe ghiduri, nu cred că poți să aloci mai puțin de șase-șapte luni unei lucrări. Ar trebui făcută o comisie la nivelul Ministerului Educației, alcătuită din mai multe persoane, nu dintr-una singură. Pentru că atunci când este o singură persoană poți să o influențezi. Ce să zic, că poți să o și cumperi?!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar, iată, cum, după 2013, au ieșit de sub teascurile tiparelor lucrări de înaltă valoare științifică, pe care nu le citește nici dracu’, dar care contează în contabilitatea zilelor de detenție, dar și fericesc Constelația Gutenberg și neamul nostru românesc cu lucrări originale de genul “Înjurătura la români. Studiu aprofundat extins la cele 5 dialecte” (în treacăt fie spus, mai dau și bătaie de cap tipografilor, care, în dificilul proces de dactilografiere după manuscrisele ilizibile, picotesc până dau cu capul în tastatură).
Așa că îndemnul “Daciei literare”: “scrieți, baieti, scrieți orice, numai scrieți” e mai actual ca oricând în pârnăile noaste. Și, zicem noi, că n-ar fi rău, căci a scrie e mai bine decât a freca menta și ridichea. N-ar fi rău, dar să dovedească că o fac pentru știință, luând-o ca pe o muncă patriotică, și nu să umble cu cântarul ca la aprozar și cu creionul chimic ținut după ureche, făcând socoteala la marunțișul gestiunii. Căci, dacă se va promulga legea prin care nu se va mai acorda nicio primă pentru hărnice, ci doar laude la gazeta de perete a pușcăriei, atunci să vezi suduieli ca la ușa cortului de genul “Băga-mi-aș cuponul în sif la soacră-ta”(eufemism, desigur). Și sigur vor pune batista pe țambal cu tradiționalul adio și n-am cuvinte, că doar nu or fi ei atât de idealiști ca Tommaso Campanella să scrie o filosofie a democrației prin simțuri în beciurile Închiziției.
Vax albina doamnelor, domnișoarelor și domnilor! Vax albina!
Sau poate ca in aceasta perioada, in tagma detinutilor si-au facut aparitia cu preponderenta smecherii cu bani, care-si permit avocati ce stiu sau au relatiile necesare pentru a exploata slabiciunea voita sau intamplatoare din legislatia noastra si astfel au reusit sa retrimita in societatea, aflata intr-un proces inca firav de dezintoxicare, pe acesti indivizi purtatori de virusul care transforma automat si irevocabil un om corect si civilizat intr-un parazit al societatii.
Ce ne ramane atunci de facut noua, oamenilor de rand, fraierii care pleaca la munca in fiecare dimineata iar la sfarsit de luna se uita cu stupoare la taxele si impozitele platite statului cu inima deschisa, in speranta ca acesti bani se vor transforma in autostrazi, scoli, laboratoare moderne si spitale utilate cu echipamente performante, dar care inteleg in final ca si bietii parlamentari au nevoie de pensii sporite si masini luxoase sau popii de mai multe biserici in care sa indrume poporul cu ce partid sa voteze iar hotii sa fure ca sa ajunga scriitori consacrati.
Poate ca trebuie sa luptam din toate puterile, dar cum sa fim mai eficienti cand vedem ca metodele democratice pe care le folosim, adica scrisul si manifestatiile pasnice duc in final la acelasi rezultat trist ...