Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Armele noi ale Simonei

Halep-

Frumoasă semifinala chinezească a Irinei cu Simona, în ciuda scorului clar. Meci deschis, fără cadouri și cu multe lovituri de excepție.

De ce câștigătoarea a fost Simona? Pentru că are o viteză în plus. Formidabila ei deplasare în teren îi permite să ajungă și să retrimită mingi năprasnice, expediate de jucătoare înalte și puternice ca Duan, Sabalenka sau Begu. În felul acesta, ea mărește procentul de greșeli mai mult sau mai puțin forțate ale adversarelor winnerițe. 

Dar, în afara acestei surse de puncte obținute „pe mâna” oponentei, m-a bucurat mult să văd la Simona, în acest început de an, hotărârea de a ataca atunci când se ivește ocazia. De câte ori mingea a venit mai scurtă sau mai moale, ea și-a asumat lovitura agresivă, spre linii. Pe serviciul 2 al adversarei a intrat în teren și a returnat decisiv. Așa a adunat un număr considerabil de winnere în fața unor adversare care vor să facă ele toate punctele. Este un aspect care ar putea conta mult în finala cu Sharapova sau Siniakova, ambele atacante de rasă.

Un alt progres acumulat în 2017 care acum o ajută mult pe Simona este controlul serviciului. Pentru prima dată în cariera ei, Simona Halep folosește serviciul ca pe o armă. Vede mult mai bine careul, nu mai servește doar cu gândul „oriunde, numai să intre”, produce ași și semiași în momente importante.

Simona arată mai matură, mai stăpână pe reacțiile ei. Nu a cerut până acum, la Shenzhen, intervenția lui Darren Cahill, o idee pe care australianul o enunțase încă de anul trecut, să vină cât mai puțin la bancă, asta și în vederea pregătirii pentru Happy Slam-ul de la Melbourne.

P.S.

Așa cum prognozam în emisiunea „Așii tenisului” de la Digi Sport 1, Siniakova și-a învins idolul, pe Maria Sharapova. Cred că ne așteaptă o finală memorabilă între Simona și Katerina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult