Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Armele noi ale Simonei

Halep-

Frumoasă semifinala chinezească a Irinei cu Simona, în ciuda scorului clar. Meci deschis, fără cadouri și cu multe lovituri de excepție.

De ce câștigătoarea a fost Simona? Pentru că are o viteză în plus. Formidabila ei deplasare în teren îi permite să ajungă și să retrimită mingi năprasnice, expediate de jucătoare înalte și puternice ca Duan, Sabalenka sau Begu. În felul acesta, ea mărește procentul de greșeli mai mult sau mai puțin forțate ale adversarelor winnerițe. 

Dar, în afara acestei surse de puncte obținute „pe mâna” oponentei, m-a bucurat mult să văd la Simona, în acest început de an, hotărârea de a ataca atunci când se ivește ocazia. De câte ori mingea a venit mai scurtă sau mai moale, ea și-a asumat lovitura agresivă, spre linii. Pe serviciul 2 al adversarei a intrat în teren și a returnat decisiv. Așa a adunat un număr considerabil de winnere în fața unor adversare care vor să facă ele toate punctele. Este un aspect care ar putea conta mult în finala cu Sharapova sau Siniakova, ambele atacante de rasă.

Un alt progres acumulat în 2017 care acum o ajută mult pe Simona este controlul serviciului. Pentru prima dată în cariera ei, Simona Halep folosește serviciul ca pe o armă. Vede mult mai bine careul, nu mai servește doar cu gândul „oriunde, numai să intre”, produce ași și semiași în momente importante.

Simona arată mai matură, mai stăpână pe reacțiile ei. Nu a cerut până acum, la Shenzhen, intervenția lui Darren Cahill, o idee pe care australianul o enunțase încă de anul trecut, să vină cât mai puțin la bancă, asta și în vederea pregătirii pentru Happy Slam-ul de la Melbourne.

P.S.

Așa cum prognozam în emisiunea „Așii tenisului” de la Digi Sport 1, Siniakova și-a învins idolul, pe Maria Sharapova. Cred că ne așteaptă o finală memorabilă între Simona și Katerina.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult