Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Arta bucătăriei sovietice: despre mâncare și nostalgie

Acum, depinde câţi ani ai. Dacă ai peste 30, îţi aduci sigur aminte câte ceva din “gastronomia” vremurilor trecute. Sunt delicatese pe care o să le consider aşa câte zile oi avea şi oricât de variate şi minunate ar fi lucrurile pe care le-am mâncat între timp sau urmează să le mânânc, ce se întâmpla în farfurie înainte de anii ‘90, rămâne o treabă unică.

La ţară, înainte să fie gata mămăliga, în faza de terci, luam puţin într-un castron, presăram zahăr şi aveam cel mai gustos desert. La fel de gustoase erau şi dulceţurile puse în farfurii de sticlă cu broderii, lângă un pahar de apă. Dulceaţa de cireşe amare era şi este preferata mea. 

Borşul cu cârnaţi, feliile de cartofi puse direct pe plită şi date la final prin puţină sare, turtele tăvălite prin zahăr… Şi zilele în care mâncam dimineaţa, la prânz şi seara cartofi, fără să-mi dau seama, că avea mama grijă să improvizeze reţete de niciun fel de mâncare nu aducea cu celălalt. 

Şi cofetăria! Îți aduci aminte ce treabă faină era cofetăria? Si alviţa. Alviţa îmi aduce aminte de verile petrecute la Costineşti împreună cu prietenul meu, pinguinul gonflabil, cam cât mine de înalt, care stătea cuminte lângă mine, în timp ce mă luptam cu chestia aia densă, plină de nuci, gumoasă, cu care te luai la trântă vreme bună, până să reuşeşti să-i vii de hac. Aşa se face că, de fiecare dată când mi se oferă şansa să retrăiesc măcar puţin din vremurile în care puţin însemna cam tot, o fac negreşit. Pentru că vremurile alea, mai mult povestite decât trăite, veneau la pachet cu un exerciţiu zilnic de imaginaţie, ca lucrurile să arate sau să aibă măcar un gust uşor diferit, chiar dacă la bază stăteau tot cele câteva ingrediente, singurele de găsit, de altfel.

Cea mai bună mâncare e cea cu gust de nostalgie, crede Anya Von Bremzen şi, ca să ne convingă, a pus amintirile ei şi ale celor apropiaţi în cartea Arta bucătăriei sovietice. O minunăţie de carte, un deliciu pe care e musai să-l guști!

Mâncarea fixa realităţile domestice ale statului nostru totalitar, furnizând un licăr de dorinţă într-o viaţă în mare parte mohorâtă, uneori absurd de comică, alteori insuportabil de tragică, dar la fel de des naiv de optimistă şi voioasă. Mâncarea, după cum a observat un cercetător, definea modul în care îndurau prezentul, îşi imaginau viitorul şi se raportau la trecut ruşii. Fragment din carte

Anya ne prezintă istoria sovietică a ultimilor o sută de ani, văzută şi trăită de familia ei, iar indicele de bine sau rău este tot timpul dat de mâncare, lipsa ei sau excesul celor puţini şi bine aşezaţi ierarhic.

[...] despre cartelele de raţionalizare din timpul războiului şi bucătării comune groteşti din apartamentele la comun. Despre sângeroasa rechiziţionare a grâului ordonată de Lenin şi despre manierele lui Stalin la masă. Despre dezbaterile lui Hruşciov în bucătărie şi dezastruoasele măsuri împotriva alcoolului luate de Gorbaciov. Fragment din carte

Anya s-a născut în Moscova, în 1963, într-o perioadă în care pâinea era bunul cel mai de preț şi cel mai rar pe rafturile magazinelor. A crescut într-un apartament comun, unde 8 familii împărţeau o singură bucătărie. Făcea contrabandă cu gumă Juicy Fruit, cânta ode pentru Lenin, visa la gusturi exotice de dincolo de graniţele URSS, era şi este bună prietenă cu mama ei, Larisa, o anti-sovietică până în măduva oaselor. În 1974, împreună cu Larisa, emigrează în SUA, de unde nu mai are voie să se întoarcă o vreme.

Arta bucătătăriei sovietice

Astăzi, Anya Von Bremzen scrie despre mâncare & călătorii.

Are câteva premii la activ şi vocea ei contează în rândul criticilor de food ai zilele noastre. Îşi petrece mult timp în restaurante cu multe stele, însă îşi duce dorinţele într-un fel de viaţă cu două aşteptări: cea de azi, a mâncărurilor rafinate şi a călătoriilor cu mirosuri fine, şi cea a trecutului, care-i dictează şi acum un fel de plăcere, care trebuie şi ea spusă, scrisă, pentru că, până la urmă, o defineşte mai mult decât orice altceva. Aşa i-a venit ideea să scrie Arta bucătăriei sovietice. Împreună cu Larisa, mama gurmandă cu “sindrom de ospitalitate compulsivă”, începe jurnalul gastronomic al fiecărui deceniu sovietic, pe care fie una, fie cealaltă încă îl poartă în memoria papilelor gustative.

Aveam să reconstruim fiecare deceniu de istorie sovietică – de la prologul anilor 1910 până la postfaţa zilei prezente – prin prisma mâncării. Împreună aveam să ne îmbarcăm într-o călătorie lungă şi altfel decât toate celelalte: mâncând şi gătindu-ne drumul deceniu după deceniu de viaţă sovietică, folosind bucătăria şi sufrageria ei ca pe o maşină a timpului şi un incubator al amintirilor. Fragment din carte

Printre poveştile bucatelor şi cum au apărut ele în meniul naţional, Anya, ca la o masa la care rămânem mult după ce s-au terminat bucatele, că ne place gazda, ne prezintă generaţiile din spatele acelor mâncăruri: ce făceau, cum supravieţuiau, de unde îşi luau umorul şi rezistenţa, sau ce le determina să spere - câteodată, chiar o simplă sacoşă din plastic.

Tot prin acea vreme s-a manifestat şi adulaţia fetişistă cu care tovarăşii îşi păstrau cu grijă sacoşele de plastic străine – spălându-le delicat cu un gel de duş german şic, numit Badoozan, apoi atârnandu-le la uscat pe balconul murdar şi etalându-le pe la serate de gală cam la fel cum se fandosesc azi cu genţile Kelly tipele ahtiate după modă. Fragment din carte

La final, Anya Von Bremzen ne dă zece reţete, fiecare dedicată unui deceniu.

Într-o zi, o să le gătesc pe toate.

Mai multe despre Anya și experiența sa, poți afla chiar de la ea. 

Un material de Anca Dănilă, pentru Oameni & Gusturi - O poveste culturală spusă de Staropramen.

Mai multe, pe http://oamenisigusturi.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit cu multa placere Arta bucatariei sovietice. Este extraordinar de frumos scrisa si arata cum poti demitiza un regim totalitar doar manacand ceea ce el nu dorea sa-ti ofere. Nu cred ca e corect spus ca rusii nu au gastronomie E suficient sa citit Amintirile reginei Maria care era pe jumatate rusoaica. Ea povesteste ce minuni se gateau la curtea tarului. Apoi cititi Gogol, Suflete moarte. Acolo ai senzatia ca se manaca mereu ceva iesit din comun. Si Ana Karenina de Tolstoi e un roman in care se vorbeste mult de mancare. Ca sa nu mai vorbewsc de Oblomov a lui Goncearov, Oblomov care era mereu fascinat de mainile albe ale sotiei lui facand placinte. Cititi Evgheni Oneghin de Puskin si veti avea un moment in care se fac dulceturile. Rusia profunda ca si Romania profunda este dincolo de regimuri politice. Si sigur ca noi, cei care am trecut ca adulti prin propriul nostru comunism, avem un fel aparte de a primi cartea Anyei von Bremzen, carte ce poate fi un minunat cadou de Craciun pentru parintii sau chiar bunicii vostri daca cei tineri au reticente in a cunoaste ce a fost inainte ca ei sa se nasca.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    "Oh, those Russians!" (Boney M. - Rasputin)
    • Like 1
  • nostalgia este o forta importanta in decizia de cumparare. e un episod in mad men care prezinta fix cu nostalgia poate fi folosita in decizia de cumparare.
    • Like 0
    • @ Lucia Chereches
      Valentin check icon
      E un episod şi în proza lui Proust...
      • Like 0
  • Raul check icon
    Cand aud de rusi ma apuca nervii! NIMIC bun n-au dat lumii salbaticii astia, fara sa faca RAU inzecit!
    • Like 0
    • @ Raul
      Valentin check icon
      Şi pe mine mă apucă, dar îmi trece cu nişte vodcă!
      • Like 1
    • @ Raul
      check icon
      Exagerat spus, dar la nervi, merge!
      • Like 0
    • @ Valentin
      check icon
      Cum spuneam ...
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Am găsit prin pod o carte de bucate din anii 60. Pe lângă felurile tradiţionale sunt inevitabil şi mâncăruri ruseşti: piroşti, caşă etc. Cartea are şi un capitol de mâncăruri de pe tot cuprinsul globului. Apare şi o reţetă din Italia, o reţetă de... plăcintă ţărănească! Se face aşa: se prepară un blat din făină, drojdie şi ulei de măsline, se întinde rotund cu făcăleţul şi se presară cu felii de cârnăciori, brânză rasă, caşcaval, felii de roşii, măsline etc. Se coace în cuptor de lemne. Mi-a plăcut cum îi spuneau în anii 60: plăcintă ţărănească din Italia. Italienii o numesc "pizza".
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult