Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Atacul armat din Texas în care au murit 27 de oameni redeschide discuția despre limitele rezonabile ale drepturilor constituționale

atac in Texas

(Foto: Guliver/Getty Images)

Duminică, un ins a ucis 27 de oameni și a rănit alți peste 20, folosind arme de foc. S-a întâmplat în Texas, un stat eminamente republican și a cărui populație predominant susține dreptul de a purta arme de foc. Mulți dintre susținătorii acestui drept spun că purtarea de arme de foc este scris în Constituția SUA. Ei bine, nu este. El este inclus în „amendamentul 2" la Constituția SUA, nu în Constituția în sine. Și, dincolo de „tehnicalități", este important să înțelegem contextul în care acest drept a fost inclus în „amendamentul la Constituție". Dar, mai întâi, să ne uităm la textul exact al „amendamentului 2" adoptat în 5 Decembrie 1791. Acesta este: "A well regulated Militia, being necessary to the security of a free State, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed." 

Legat de context, sunt două mari aspecte la care trebuie să ne uităm. Primul este cel politico-militar, anume că în, 1791, SUA își câștigase de mai puțin de 10 ani independența prin războiul de independență 1775-1783, și că era o federație de state -fostele 13 colonii, care nu avea o armată stabilă. În timpul războiului de independență, forțele dizidente (actuala SUA) erau formate, în special, din voluntari și din „luați cu arcanul" cu minimă instruire militară. După câștigarea independenței în 1783, armata -forțele regulate - au fost lăsate la vatră. 

În 1791, apărarea SUA se baza pe o forță militară amorfă și lipsită de organizarea unei armate profesioniste. Nici amenințările nu erau uriașe - numai ce SUA semnase o pace cu Anglia, iar celălalt „vecin" - Franța, le fusese aliat în războiul de independență. Pe scurt, milițiile formate din cetățeni (fermieri) obișnuiți care aveau armele proprii erau „coloana vertrebrală" suficientă pentru a asigura, în 1791, independența SUA. Cu alte cuvinte, în 1791, SUA se baza militar pe o forță de fermieri care aveau acces la arme de foc proprii. Nu (putea) avea o armată federală proprie. Al doilea aspect foarte important legat de dreptul individual de a deține arme este legat de ce înseamnă „arme de foc". În 1791, arma de foc însemna muschetă/ flintă și pistol cu bile de plumb. Pentru a trage un foc, era necesară încărcarea manuală a armei cu praf de pușcă și bilă de plumb. Revolverul - pistolul cu 6 gloanțe (nu bile de plumb) a fost inventat de S. Colț abia în 1835 - la 44 de ani după adoptarea amendamentului 2. Să fiu mai concis, în anul în care dreptul de a purta arme de foc a fost introdus în SUA, „armă de foc" însemna un instrument rudimentar care putea trage o bilă de plumb (nu glonte) cu o frecvență de 1 foc la câteva minute - era necesar ca arma să fie încărcată manual cu praf de pușcă și bilă de plumb. În SUA zilelor noastre, susținătorii fervenți ai dreptului constituțional al deținerii și purtării armelor de foc ignoră complet contextul în care acest drept a fost acordat. 

În zilele noastre, SUA are cea mai puternică armată permanentă (en: "standing army"), iar armele de foc pot trage mai mult de un glonte pe secundă. Practic, premisa dreptului de a purta arme de foc nu mai este relevantă - SUA se poate apăra prin forțe militare regulate ("standing army"), iar efectul negativ - răul care poate fi provocat de acest drept - este infinit mai mare decât în vremea în care dreptul a fost acordat. Americanilor le place să creadă orbește în faptul că „părinții fondatori ai SUA" au fost vizionari. Personal mă îndoiesc că Washington, Jefferson, Adams, Franklin & co. și-au imaginat vreodată că țara lor va ajunge cea mai mare putere militară din lume și că, simultan, va fi masochistă prin apărarea unui drept constituțional care duce la moartea a zeci de mii de oameni în fiecare an. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunteti in eroare, in 1791 Statele Unite se invecinau cu Canada engleza si cu Louisiana spaniola, nu cu Franta. Aceasta din urma a reintrat in posesia Louisianei abia in 1802, dar a fost fortata sa o vanda americanilor un an mai tarziu.
    Primele 10 amendamente constituie Bill of rights (declaratia drepturilor), care au fost incorporate Constitutiei special pentru a permite ratificarea acesteia de catre toate statele uniunii. Aceste amendamente introduc in special garantii suplimentare privind drepturile si libertatile individuale, precum si limitari ale puterilor acordate guvernului federal. Daca este sa evocam contextul in care a fost adoptat cel de-al doilea amendament, trebuie sa tinem cont si de faptul ca dreptul de a purta arme pentru autoaparare si pentru a rezista la opresiune, are antecedente vechi in dreptul anglo-saxon, care a exercitat o influenta esentiala asupra modului de gandire al americanilor. Acest drept considerat natural era prevazut cat se poate de limpede in acea declaratie a drepturilor(Bill of rights) emisa de parlamentul englez in urma Glorioasei revolutii si care a constituit model pentru varianta americana de Bill of rights, reprezentata de primele 10 amendamente.
    De asemenea, trebuie tinut cont si de faptul ca incercarea metropolei engleze de a limita dreptul colonistilor de a detine arme a constituit unul din principalele motive de disputa care au condus in final la ruptura. Ca urmare acest drept a fost reluat expres si explicit in multe din constitutiile pe care statele uniunii le-au adoptat anterior intrarii in vigoare a constitutiei federale, spre exemplu in Constitutia Pennsylvaniei.
    • Like 3
  • Nimic despre faptul ca acest individ nu avea dreptul de port arma si ca detinea o arma ilegal?
    Nimic despre faptul ca acest individ a fost oprit de un cetatean care avea arma de foc?
    • Like 2
    • @ Semirhage
      :)) Ai o logica "beton"! Pai dupa ce a ucis vreo 27 si ranit cativa poate sa fie oprit!
      • Like 1
    • @ Daniel Ardelean
      Asta s-a intamplat. A fost impuscat de un cetatean care avea drept legal de port arma. Daca nu intervenea, numarul victimelor era mult mai mare. Acelui criminal i s-a interzis dreptul de a avea arma din cauza unor condamnari anterioare. Si totusi a facut rost de una pe cai ilegale. Dar autorul articolului omite aceste detalii, pentru ca scopul lui nu este de a informa, ci de a face propaganda.
      • Like 3
    • @
      Nu prea văd de ce criminalul ar fi fost înarmat cu un pix? A depus ceva efort ca să-și procure ilegal o armă.
      • Like 1
    • @
      A fost cumva Robert Steinhäuser inarmat cu un pix atunci cand a ucis 16 persoane in 2002 intr-un liceu din Germania? Nu! a fost inarmat cu pistol Glock si o pusca care nu a functionat. Iar daca a ucis mai putini oameni decat Kelley nu s-a datorat faptului ca nu i-a functionat pusca sau pentru ca nu a avut o pusca de asalt, ci datorita faptului ca a fost mai selectiv . Acesta luat clasele la rand ucigand numai profesorii si staful administrativ, ignorand elevii. De asemenea, pentru ca la un moment dat s-a saturat(celebra replica "D-le Heise, pentru azi e destul".

      • Like 1
    • @ Semirhage
      GabiC check icon
      pai, nimic despre toate acestea, pentru ca rolul individului ( mare cunoscator in ale americilor) este de a influenta intr-un anume fel gandirea;
      Desi- pentru romani- cred, totuna e ca in State e legal sa detii o arma de foc sau ba;
      Insa, din punctul meu de vedere, cred ca in momentul in care s-ar scoate in afara legii portul de arme, s-ar inmulti ( poate inzecit) atacurile si jafurile cu arma de foc, pentru ca infractorii nu tin cont de lege, nu-i asa? Si le-ar fi foarte convenabil ca sa nu existe mod de aparare legal la cetatenii corecti; Mai multi miei pentru lupii flamanzi!
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult