Iranul, kurzii și riscul unei noi erori strategice la Washington

Foto: Profimedia

Scriam duminica trecută, după bombardamentele începute de Israel şi Statele Unite, că majoritatea analiştilor care aveau doar certitudini asupra evoluţiei evenimentelor din Iran se vor înşela. Nici nu e greu să faci asemenea predicţii atunci când ai lecturi minimale despre Orientul Mijlociu şi nu eşti investitor imobiliar ajuns preşedinte sau prezentator tv cunoscut pentru petrecerile cu alcool şi tatuajele naziste ajuns secretar (ministru, pe la noi), al recent-botezatului “department of war”, ca pe la 1800 şi ceva, când colonialismul era marea temă din cancelariile marilor puteri. Pentru a nu lăsa loc de interpretare nostalgicilor comunişti şi idolatorilor lui Putin, pe atunci se întâmpla şi marea extindere a Imperiului ţarist în dauna popoarelor Asiei, meteahnă de cotropitori de care ruşii nu s-au vindecat niciodată şi pentru care sunt în stare să-şi ucidă tinerii, cum se întâmplă astăzi în Ucraina.

Nu este surprinzătoare evoluţia evenimentelor din Iran, nici faptul că “operaţiunea militară specială” americană nu s-a finalizat cu înlăturarea regimului ayatollahilor. Era de aşteptat şi nemulţumirea aliaţilor tradiţionali ai Statelor Unite, monarhiile Golfului Persic, care erau în urmă cu câteva săptămâni nerăbdătoare să scape de activitatea disruptivă a Iranului în regiune, faţă de bombardarea propriilor oraşe şi facilităţi industriale. Nici măcar postările de pe Truth social ale mogulului Trump care vorbesc despre înfrângerea regimului criminal de la Teheran, o altă mistificare adevărului, marcă înregistrată MAGA, nu ar trebui să ne uimească.

Ca umil cunoscător al Orientului, mă surprinde că, în disperare de cauză, noii şefi de la Pentagon şi CIA s-au gândit peste noapte că pasul următor pentru “democratizarea” Iranului este aruncarea în luptă a miliţiilor kurde.

Despre ultima ”ţeapă” dată de americani kurzilor am scris pe Republica la începutul lui februarie. Pentru cei care nu timpul să acceseze linkul, las aici concluzia: “La Kobane, Raqqa sau Deir ez-Zor, forțele kurde (denumite Unitățile de Apărare a Poporului (YPG), organizate sub umbrela Syrian Democratic Forces (SDF), au dus greul luptei terestre. Nu ca simplu aliat tactic al Vestului, ci jucând rolul de pilon central al strategiei împotriva psihopaţilor Statului Islamic. Au riscat totul: vieți, comunități, teritorii. Au eliberat orașe, au protejat civili, au administrat detenția combatanților Statului Islamic și chiar mari tabere de suspecți și familiile lor. Din păcate, calculul politic al kurzilor s-a dovedit unul ingenuu: sprijinul militar a fost interpretat de aceştia ca sprijin politic permanent. Occidentul a avut nevoie de kurzi pentru a învinge Statul Islamic, dar nu a fost dispus să construiască pentru ei un proiect politic solid, într-o regiune în care interesele regionale ale Turciei, Iranului şi chiar Rusiei contau mai mult.”

Trădarea kurzilor din iarna aceasta nu este o noutate: au fost gazaţi şi măcelăriţi inclusiv de dictatorul Saddam Hussein fiindcă se revoltaseră împotriva lui, sperând că alianţa occidentală care eliberase Kuweitul îşi va termina treaba şi îl va răsturna pe tiran.

Aşa că ideea de a-i arunca într-un nou conflict poate încolţi numai în minţile înfierbântate ale unui ministru de război pentru care Teheranul şi Erbilul sunt cuvinte învăţate recent.

Pentru cei nefamiliarizaţi cu evenimentele ultimului an de la Washington, trebuie amintit că administraţia Trump a dus o politică de epurare a liderilor principalelor structuri de forţă pe motive de “wokism”, numindu-şi proprii “competenţi”, în frunte cu Pete Hegseth, prezentatorul Fox News care deconspira planurile militare americane pe grupuri de Signal. Aproape toţi dictatorii lumii au făcut aceeaşi mişcare la începutul “domniei”, iar consecinţele le cunoaştem. De exemplu, înfrângerile Armatei Roşii la începutul conflictului cu Germania sunt încă exemple de manual şi cauzate tocmai de epurările staliniste ale ofiţerilor competenţi şi înlocuirea lor cu novici slugarnici.

Regimul criminal al Iranului trebuie să dispară. Însă acest lucru nu poate fi făcut de niște diletanți obsedați de propria imagine și doar cu un procent mai puțin ticăloși decât „învățații” de la Teheran.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp