Cine ești dumneata, domnule Nicușor? Și alte întrebări retorice despre președinte

sursa foto: Profimedia

De la politicienii noştri actuali nu mai aştept demult discursuri sublime. M-aş mulţumi cu unele oneste. Iar, în ceea ce-l priveşte pe domnul Dan, nu-l putem acuza de ipocrizie în vorbirile şi faptele sale publice.

De când a devenit preşedinte, cred că s-a eliberat de povara de a ne face pe plac celor cărora ne-a cerut votul anul trecut.

A contestat la Curtea Constituţională legea privind combaterea extremismului, cu aceleaşi argumente ale AUR şi POT, punându-şi în cap susţinătorii? Iată un exemplu de persoană ce-şi respectă ideile, chiar dacă acestea miros a legionarism, de a fost nevoită până şi „nenorocita” noastră de Curte Constituţională să-i respingă sesizarea.

S-a dus domnul preşedinte la chermeza neroniană denumită “Consiliul pentru Pace”, uimind întreaga Europă, asta după ce Trump tocmai ameninţase cu invadarea Groenlandei? Am mai avut noi asemenea preşedinte „vertical”, câruia să nu-i pese deloc de comentariile şocate ale votanţilor şi partenerilor săi europeni?

A afirmat el că este de 100 de ori mai informat decât toţi cei care contestă modul în care funcţionează justiţia ajunsă sub papucul Liei Savonea? A fost de acord cu amica PSD nominalizată pentru funcţia de procuror general, pe care a găsit de cuviinţă să o mai şi apere ulterior, deşi societatea civilă - aia fără de care n-ar fi ajuns preşedinte - tuna şi fulgera?

S-a gândit să pună şef la servicii un personaj din clica suveranistă, partener de afaceri cu diverşi politicieni pesedişti? Tocmai el, „speranţa” unei Românii europene şi necorupte!

Le-a dat apă la moară lui Grindeanu et comp. să-l mazilească pe Bolojan, aruncând în aer cursul de schimb şi perspectivele economice ale ţării? Cred că nici Iohannis n-ar fi avut asemenea tupeu!

A lăsat-o acasă pe Roberta Metsola, anulând evenimentul dedicat ZIlei Europei, la care preşedinta Parlamentului European trebuia să participe la Bucureşti? Asemenea gest cred că îl face invidios şi pe Donald Trump.

A găsit de cuviinţă să critice Uniunea Europeană, chiar de Ziua Europei? Retorica ne învaţă că un discurs nu este „ce vrea să spună vorbitorul”, ci ceea ce înţelege publicul din vorbele rostite. Iar noi am înţeles foarte bine ce a vrut să spună domnul preşedinte. A înţeles şi sulfurosul Crin Antonescu, care l-a lăudat pentru verticalitate. Iar când te laudă Crin, nu cred că mai ai de ce să faci multe drumuri pe la Bruxelles.

Am avut mereu dubii serioase faţă de ceea ce reprezintă Nicuşor Dan. Cred că mai degrabă am vrut noi să-l vedem pro-european şi open-mind (progresist sună peiorativ) şi să-i găsim aceleaşi scuze ca lui Iohannis: vorbeşte mai puţin şi mai scapă câte un „porumbel”, fiindcă răsuceşte problema pe toate părţile, face planuri complicate pe care să nu le poată dejuca adversarii politici şi altele asemenea. Iar el - uşor timid, uşor ruşinat - ne lăsa încântaţi în ignoranţa noastră, până ce a ajuns acolo unde şi-a dorit.

De obicei, poltiicienii evită să-şi pună în cap electoratul propriu mai mult decât o dată într-un mandat. Iar cum am arătat, domnul preşedinte insistă să ne enerveze în mod constant şi încă nici nu a făcut un an de când s-a instalat la Cotroceni.

Dincolo de faptul că l-am crezut alt om pe domnul preşedinte, altceva mă înspăimântă.

Nu cred că astăzi cineva se mai poate îndoi că Donald Trump îşi doreşte dispariţia Uniunii Europene. Administraţia actuală de la Washington a devenit principalul adversar al democraţiilor, al regulilor şi al bunului-simţ. Felul în care ameninţă, jigneşte, ordonă bombardamente ori se comportă preşedintele american ar trebui să revolte orice persoană decentă. S-au dezis de “prietenia” magaioţilor cam toţi extremiştii europeni. Numai la noi, acest comportament public pe care nu şi l-au permis nici odioşii dictatori ai istoriei încă “prinde”.

Drumul lui Nicuşor la Washington nu a fost consecinţa „realpolitik-ului”, ci a afinităţii faţă de ideile oribile ale MAGA. Se pare că preşedintele nostru se simte mai bine în preajma unui Trump sau Grindeanu, decât alături de cei care l-au susţinut şi care luptă pentru o lume liberă. Dar pe mine, o persoană cu asemenea amici, dacă nu o face strict pentru a împărţi cu el ceea ce fură, mă înspăimântă. De data asta, „tocilarul” pare că nu mai este victima, ci lupul în blană de oaie.

P.S. Pentru cei mai tineri, „Cine eşti dumneata, domnule Sorge?” este un film european care prezintă activitatea celui mai iscusit agent secret, care a lucrat pentru nazişti, japonezi şi ruşi. Richard Sorge a fost arestat în 1941 de niponi şi executat în 1944, fără ca Stalin să încerce să-l salveze, chiar dacă, fără informaţiile sale, sovieticii nu şi-ar fi mutat niciodată trupele din Orient, pentru a apăra Moscova. Totuşi, în 1964, Richard Sorge a fost decorat post-mortem, cu înaltul titlu de „Erou al Uniunii Sovietice".

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp