Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum am pierdut peste 500.000 de tineri

Tineri antreprenori

S-a discutat în această perioadă mult despre educație – din păcate, în contextul tăierilor bugetare. Însă și de data aceasta am uitat de obiectivul educației – formarea următoarelor generații pentru succes și prosperitate prin cunoștințe și abilități dobândite în anii de școală.

Realitatea este dramatică: 19% dintre tinerii români nici nu muncesc, nici nu merg la școală și nici nu urmează cursuri de formare sau calificare. Media UE este de aproximativ 11%, cu țări precum Olanda, Suedia, Germania sau Portugalia chiar sub acest nivel. La noi peste 500.000 de tineri astăzi nu au nicio idee despre ce fel de viitor își pot construi în România.

Este ușor să dăm vina pe tineri – că nu sunt pregătiți, că nu vor să muncească, că au pretenții prea mari. Sau pe părinți, că nu i-au educat „bine”. Vă propun să ne uităm cu mai mare atenție la cum am ajuns aici, pentru că nu ne permitem să pierdem peste 500.000 de tineri doar pentru că e mai ușor să-i blamăm pe alții decât să punem umărul noi înșine la ieșirea din impas.

În primul rând reforma sistemului educațional nu mai poate fi amânată. Toate problemele mari necesită remediere acum. Fie că vorbim despre abandonul școlar, accesul la educație sau calitatea profesorilor și a programelor de studiu – toate sunt urgente. Știm cauzele, știm soluțiile, avem nevoie ca specialiștii să fie lăsați să le pună în practică.

În al doilea rând avem nevoie să renunțăm la mentalități toxice. Educația nu este un sistem închis de laborator, ci un antrenament pentru viața reală. Fiecare zi de școală, fiecare materie, fiecare lecție trebuie să aducă cunoștințe și abilități care îi vor ajuta pe copii să obțină succesul – în sănătatea lor, în bugetul lor, în domeniul și meseria pe care și le vor alege.

În al treilea rând n-avem voie să irosim talentele copiilor. Fiecăruia i se potrivește altceva – pentru unii studii profesionale, tehnologice sau vocaționale, pentru alții studii universitare, cercetare și inovație. Toate sunt la fel de importante. Toate sunt necesare societății și economiei. Toate contribuie la PIB-ul țării. Important este să nu ratăm viitorul copiilor din cauza unor experiențe educaționale care îi îndepărtează fix de meseriile care li s-ar potrivi.

Și avem nevoie să oferim copiilor hărți pentru a înțelege cum transformă studiile într-o viață profesională care le oferă satisfacție personală și siguranță financiară. Deci să creăm mecanisme prin care să identificăm și hrănim abilitățile native. Apoi să creăm parcursuri educaționale optimizate pentru fiecare prin care să le asigurăm tranziția de la teorie la practică, de la un talent la o meserie, de la cunoștințe la prosperitate.

Se presupune că educația de stat este marele egalizator de șanse în societate. Altfel spus, este un sistem care îi ajută pe copii să depășească mediul în care s-au născut, mai ales pe cei care nu au resurse suplimentare activității de la clasă. Anii de școală ar trebui să producă beneficii palpabile – pentru copii, pentru familiile lor, pentru comunitate și pentru întreaga societate. Căci dacă nu aduce beneficii, educația riscă să producă efecte contrare scopului ei.

Faptul că peste 500.000 de tineri nu sunt integrați în economie ar trebui să motiveze toate instituțiile abilitate astăzi să ia măsurile pe care le tot discutăm de zeci de ani.

articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Sistemul românesc este, ca orice sistem cu rădăcini sovietice, un sistem supradimensionat, un fel de uzină educațională. România a avut în trecut un sistem european de educație, ba chiar în multe privințe superior multor sisteme similare. Autorul acestuia, un genia pedagog și ministru al educației, prof. Spiru Haret. Din păcate, după 1948, sistemul lui Haret a fost înlocuit cu cel imaginat de cel al sovieticului Makarenko, director al unei colonii penitenciare de minori. Un sistem supradimensionat, clientelar, greoi și complet inferior celui imaginat de Haret. Revenirea la un sistem suplu și eficient - cum a fost cel anterior comunismului - este imposibilă datorită supradimensionării excesive. Educația este, în acest moment, ultima uzină socialistă din România. Obosită, ineficientă și ruginită, o vom mai trage încă două-trei generații după noi.
    • Like 1
  • Găsiți 7.000 de tineri incoruptibili. Justiția e coloana vertebrală.
    • Like 0
  • Florin check icon
    Pai si celelalte milioane de copii care sunt integrati in economie? Pentru ei functioneaza sistemul actual? Statul iti da dar nu-ti baga in traista. Lenesii nu se integreaza in economie. Poate doar avem mai multi lenesi, cine stie?
    • Like 0
  • Știm cauzele, știm soluțiile: din contră! În al doilea rând avem nevoie să renunțăm la mentalități toxice: de acord, dar chiar vrem? Nu suntem capabili să ne desprindem de mentalitatea rusească, fiindcă nici măcar n-am identificat-o.

    Azi nu mai poți scrie un abecedar, iar apoi rușii să te împingă în (IM)postura de academician.
    • Like 0


Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult
Text: Adrian Vascu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon