Alin Savelie

Această poveste m-a urmărit zile întregi, pentru că nu este singulară. În cabinet văd adesea persoane care au în familie, în grupul de prieteni sau printre colegi astfel de experiențe. Schizofrenia, tulburarea bipolară, borderline-ul nu sunt „ciudățenii rare” sau „extreme patologice” – sunt realități dureroase și mult mai comune decât ne place să credem. foto: chaiyan Anuwatmongkonchai / Alamy / Profimedia

În România, femeia trebuie „să fie cuminte”. Să nu deranjeze. Să nu se plângă. Să nu ridice tonul. Să rabde. Să înțeleagă. Să lase de la ea. Foto: Profimedia

Am momente în cabinet când un client spune ceva – o convingere, o frică, o concluzie rostită pe un ton apăsat – și tot ce pot să fac este să întreb: „Cum ai ajuns la ideea asta?” Foto: Getty Images

În terapie, aud des fraze care par definitive: „Arăt groaznic.” „Nu sunt destul de bun.” „O să creadă că sunt penibil.” Dar de fiecare dată când le aud, îmi vine același gând: ok, și dacă asta este adevărat, atunci ce? Acolo începe, de fapt, lucrul real. Pentru că de cele mai multe ori, gândurile astea sunt doar suprafața. Sub ele este mult mai mult. Foto: Profimedia

Dacă ai văzut The King's Speech, poate îți amintești de momentul în care Regele George al VI-lea, în ciuda educației sale, a poziției, a presiunii și a iubirii pe care o primea, nu reușea să vorbească fluent în fața oamenilor. Nu era vorba doar despre bâlbâială. Era despre o teamă profundă că nu va fi suficient de bun, că va fi judecat, rușinat. Exact asta e fobia socială: o frică tăcută, dar apăsătoare, de ochii și gândurile celorlalți.

Fiecare dintre noi suntem predispuși la dezinformare din mai multe motive, iar atacurile informaționale exploatează exact aceste punctele noastre vulnerabile: foto: Anatolii Rabizo / Alamy / Profimedia

Și cel mai periculos e că te obișnuiești așa. Îți spui că așa e viața, că trebuie să te adaptezi. Până într-o zi când realizezi că nu te mai bucuri de nimic. foto: Yuriy Seleznev / Alamy / Profimedia

Jocul la scară mică nu ajută pe nimeni (Foto: Antonio Guillem / Alamy / Profimedia)

O relație de lungă durată nu mai e doar despre emoții intense, ci despre împărțirea responsabilităților, despre zilele banale, poate chiar anoste, despre cum navighezi momentele de oboseală și stres. Dacă rămâi blocat în imaginea idealizată de la început, orice diferență între așteptări și realitate poate fi o sursă de frustrare și neînțelegere. Foto: frederic REGLAIN / Alamy / Profimedia

De aproximativ un an și jumătate, casa noastră s-a transformat ușor, fără să ne dăm seama. A apărut în ea o prezență mică, blănoasă și curioasă, pe nume Dory, care, prin simplul său mod de a fi, ne oferă zi de zi lecții despre viață. Pisica noastră nu ține discursuri, nu dă sfaturi și nu face demonstrații. Și totuși, prin gesturile ei naturale, prin atitudinea ei relaxată sau fermă, prin felul în care interacționează cu noi și cu lumea din jur, ne învață lucruri esențiale.