Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
Scriu cu convingerea că o discuţie serioasă despre acest subiect nu trebuie să pară declarație de război, monolog trîmbițat de la balcon sau infatuarea adevărului absolut, Îmi permit însă să fiu direct: faptul că anumite voci politice se scandalizează de numirea Oanei Gheorghiu arată mai degrabă slăbiciunile sistemului şi intoleranţa faţă de cetăţeanul activ, decât vreun motiv real de justificare.
Tonul şi realitatea
Oana Gheorghiu este cunoscută publicului prin implicarea sa în societatea civilă, mai ales prin Asociația Dăruiește Viață alături de Carmen Uscatu care a adus la un nivel palpabil ideea că, societatea civilă, cetăţeanul și statul pot lucra în tandem pentru binele comun. Am să spun lucrul acesta direct: dacă cineva se simte ameninţat sau jignit de numirea unei persoane cu asemenea profil, atunci coborârea în spectacolul acuzelor vine din teama că un alt tip de energie politică mai autentică, mai implicată preia “scena”.
Contribuţiile ei
Să ne reamintim câteva repere, pentru că ele ar trebui să fie fundamentul oricărei judecăţi raţionale:
Oana Gheorghiu a fost propusă pentru funcţia de vicepremier de către Ilie Bolojan.
Are studii economice (ASE, promoţia 1994, management economic) şi o carieră consistentă în societatea civilă.
Prin Asociaţia Dăruiește Viaţă, a coordonat atragerea a peste 100 de milioane de euro în donaţii şi sponsorizări private, peste 500.000 de donatori şi circa 10.000 de companii.
Unul dintre proiectele simbol este spitalul pentru copii cu cancer şi alte boli grave, la „Marie Curie”: 12.000 m², 9 etaje, peste 140 de paturi, primul de acest tip în România și care îmi este drag în mod special pentru motive de la sine înțelese.
Deci, da: s-ar putea spune că această nominalizare are mai mult sens decât multe altele care s-au făcut până acum.
Unde intervine paradoxul scandalului
Şi aici apare ironia: a fi supărat pe numirea ei înseamnă să blochezi implicit accesul societăţii civile în decizie, să reacţionezi la exprimarea liberă de opinie ceea ce, într-un stat democratic, ar trebui să fie nu doar tolerat, ci chiar încurajat.
Să luăm două linii de argument:
1. Dreptul la opinie civilizată Numirea ei este atacată în parte din câte am citit pentru că Oana Gheorghiu, înainte de nominalizare, a dat în public o opinie. De exemplu, despre lideri internaţionali. E absurd să spunem: „Nu poţi să ai o opinie şi dacă o ai să nu te facem vicepremier”. Exact contrariul: responsabilitatea publică ar trebui să fie tocmai pentru oameni care gândesc, care intervin şi care nu rămân tăcuţi. Dacă doar „tăcerea şi conformarea” devin criteriul, ne întoarcem la o logică în care decizia publică se rezumă la accesul la statut, nu la contribuţie.
2. Cine ştie ce e implicarea reală Dacă m-ar întreba cineva „Pe cine ai numi ca vicepremier?”, eu i-aş răspunde: Pe cineva care ştie ce înseamnă să ceară lucruri de la stat, dar să şi facă lucruri în societate nu doar să le promită. Şi iată: există o asemenea persoană. Să o respingi doar pentru că e incomodă în jocul politic („nu provine din partidul nostru”, „opiniile ei ne deranjează”) e o întoarcere la logicile vechi, ale clientelei de partid, ale confiscării instituţiilor publice de mecanismele de reproducere a plusului de valoare pentru cetățean.
Şi totuşi nu spun că e „perfectă”
Nu spun că numirea sa e o garanţie că totul va merge impecabil. Politica are proiecţii complicate, aşteptări, mecanisme de control şi responsabilitate. Poate apar conflicte, adaptări, compromisuri. Dar scandalul acesta care pare acum mai mult de imagine decât de fond, provoacă o întrebare simplă: de ce ne mirăm că o voce civică intră în Guvern? Ar trebui să fie perfect normal.
Mesajul meu către politicieni
Dragii mei politicieni, dacă citiţi asta: implicaţi-vă. Dacă vă deranjează că cineva din afara structurii dă ochii cu puterea atunci poate problema nu e persoana, ci structura voastră. Dacă vă sperie că cineva a avut opinie atunci, scandalul vostru despre faptul ca „a exprimat o opinie” (perfect logică si corectă, de altfel) e mai mult un refuz la transparenţă decât o apărare a democraţiei.
Mesajul meu către cetățeni
Noi, cetățenii, ar trebui să privim cu speranță o astfel de numire. Să spunem simplu: „În sfârșit, cineva care a demonstrat prin fapte că îi pasă de oameni ajunge într-o poziție de decizie.” Sigur, e important să rămânem atenți, să urmărim ce spun și ce fac politicienii, să cerem transparență și responsabilitate. Dar ar fi bine să nu minimalizăm contribuțiile reale doar pentru că nu se încadrează în tiparele noastre obișnuite. Iar când vedem un scandal iscat doar dintr-o opinie exprimată civilizat, poate merită să ne întrebăm dacă indignarea este autentică sau doar convenabilă.
La final
E absurd ca o societate care vorbește despre schimbare să se teamă exact de oamenii care o pot aduce. E ironic că tocmai cei care invocă democrația o contestă atunci când se manifestă altfel decât le convine. Numirea Oanei Gheorghiu ar putea fi, de fapt, un semnal bun, o ocazie să ne implicăm mai mult, să cerem ca spațiul public să fie deschis și celor care au făcut dovada competenței și a integrității, nu doar celor „din sistem”. Și poate că, înainte să arătăm cu degetul, ar fi mai onest să ne întrebăm: dacă to repetăm aceleași reflexe, scandal, acuzații, demagogie, nu cumva problema nu e „la ei”, ci la noi?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.