Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Îl acuza pe manager că „îi umblă în laptop”, râdea în momente complet nepotrivite. Despre boli mintale și neputința noastră în fața lor

terapie - foto: chaiyan Anuwatmongkonchai / Alamy / Profimedia

foto: chaiyan Anuwatmongkonchai / Alamy / Profimedia

Sunt unele povești care îmi rămân în minte mult timp după ce s-a încheiat ora de terapie. Sunt povești care rămân cu mine chiar și după ce trec ani de zile. Și asta nu doar pentru ca devin foarte pregnante pentru cei care le trăiesc, dar și pentru că ne oferă o perspectivă diferită asupra unor lucruri pe care credeam că deja le cunoaștem, însă nu pe deplin.

Într-una dintre sesiunile de terapie, un client mi-a detaliat despre un coleg de-ai lui, cu care lucrase ani buni. Un om echilibrat, implicat, cu care se putea lucra și discuta ușor. Apoi, brusc, totul s-a schimbat. Comportamentul lui a devenit greu de recunoscut, ca și cum, de la o zi la alta, nu mai era aceeași persoană.

Un om despre care spunea că era implicat, coerent, sociabil, echilibrat, ca să il citez, “un tip super ok”. Până într-o zi când, încetul cu încetul, a început să „devină altcineva”. Vorbea singur la birou. Avea suspiciuni ciudate. Îl acuza pe manager că „îi umblă în laptop”. Râdea în momente complet nepotrivite sau părea cu totul deconectat de la realitate.

Inițial au crezut că e stresat, că poate are un episod depresiv sau că se confruntă cu ceva personal. Dar lucrurile s-au agravat. A ajuns să fie internat și diagnosticat cu schizofrenie. Boala apăruse brusc. Fără un istoric medical cunoscut. Fără „semne” pe care colegii să le fi putut citi din timp.

Bolile mintale nu anunță întotdeauna când vin

Această poveste m-a urmărit zile întregi, pentru că nu este singulară. În cabinet văd adesea persoane care au în familie, în grupul de prieteni sau printre colegi astfel de experiențe. Schizofrenia, tulburarea bipolară, borderline-ul nu sunt „ciudățenii rare” sau „extreme patologice” – sunt realități dureroase și mult mai comune decât ne place să credem.

În unele cazuri, apar treptat. În altele, la fel ca în povestea de mai sus, se instalează aproape din senin, cu o forță care răstoarnă tot ce părea stabil.

Schizofrenia poate aduce halucinații, deliruri, o rupere profundă de realitate. Tulburarea bipolară transformă uneori un om calm și temperat într-un carusel de energie, impulsivitate și decizii riscante. Iar tulburarea de personalitate borderline se trăiește ca un haos emoțional continuu – cu relații intense, frici de abandon, izbucniri și apoi remușcări sfâșietoare.

Sistemul de sprijin – prea slab, prea puțin, prea târziu

Realitatea e că sistemul nostru medical și social nu e pregătit să facă față acestor situații.

Spitalele de psihiatrie sunt puține, subfinanțate și, adesea, mai degrabă locuri de „izolare temporară” decât de tratament complex. Iar odată ce criza trece și pacientul e externat, urmează o altă luptă: cu reintegrarea, cu stigma, cu lipsa serviciilor de suport, cu o societate care, sincer spus, preferă să întoarcă privirea.

Psihoterapia ajută. Medicamentele pot stabiliza. Familia și prietenii pot fi o ancoră. Dar când toate acestea lipsesc sau sunt prea fragile, recăderile sunt frecvente, iar izolarea devine profundă.

Și noi, ceilalți, ce putem face?

De multe ori, cei din jur se simt neputincioși. E greu să vezi cum un om se schimbă atât de mult încât devine imposibil de recunoscut sau de înțeles. Dar, chiar și așa, cred că avem o responsabilitate.

Putem începe prin a vorbi despre asta. Prin a recunoaște că bolile mintale nu sunt „povești de speriat copiii”, ci realități medicale care pot apărea în orice familie, în orice birou, în orice grup de prieteni.

Putem cere mai mult de la sistem – nu doar tratament în spitale, ci echipe de suport, prevenție, educație psihologică, campanii de conștientizare. Putem învăța să nu ne temem de ceea ce nu înțelegem și, mai ales, să nu abandonăm oamenii care suferă.

Pentru că, uneori, simplul fapt că rămânem alături – cu empatie, cu răbdare, cu acceptare – poate fi exact ancora de care cineva are nevoie ca să nu se piardă de tot.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • MD check icon
    Cred ca multe asa zise boli psihice sunt mimate de fapt de afectiuni somatice. Dezechilibre hormonale, chiar diabet, infectii ale creierului, paraziti etc. Cred ca medicii psihiatri ar trebui sa retrimita multi pacienti in sfera analizelor de sange, imagistice etc nu sa se grabeasca sa diagnosticheze dupa comportament. George al III lea al Angliei era considerat nebun iar el suferea de porfirie. Dar atunci era alt secol ...
    • Like 0


Îți recomandăm

Sorin Grindeanu 2025

Apetitul Partidului Social Democrat pentru orice tip de reformă (inclusiv administrativ-teritorială) este egal cu zero. Dacă România nu reușește să facă nicio reformă reală, structurală de decenii, e pentru că PSD le-a blocat pe toate prin liderii săi, prin clienții plantați în toate structurile, la toate nivelurile (foto: Inquam Photos / Octav Ganea).

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Volodimir Zelenski 2025

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult