Bogdan Condrate

După tragedia petrecută pe Jepii Mici, mi se pare că subiectul populației de urs a reapărut pe ecrane mai intens decât în „momentul Arthur”, iar, în opinia mea, ipocrizia acestui popor atinge, din nou, cote îngrijorătoare. Fenomenul se explică foarte ușor în contextul actual: an electoral, spectatori naivi, o presă flămândă după senzațional, pandemia este uitată, războiul a devenit plictisitor, iar naționala de fotbal se pregătește de sezonul nunților. Foto: James Hager / robertharding / Profimedia

Un om născut și crescut într-un mediu de beton se lamentează văzând cum un arbore bătrân, un gigant, cade în fața drujbelor. Cine își face timp pentru pădure, cine se documentează si umblă prin păduri va înțelege că succesiunea generațiilor nu este o catastrofă, ci mersul firesc al lucrurilor.

Să produci cantități mari de fructe sau legume fără să folosești pesticide este o misiune grea, aproape imposibilă, de cele mai multe ori. La fel este și în cazul producției zootehnice, unde riști să dai faliment dacă nu administrezi niciun antibiotic. Foto: Getty Images

De la un reprezentant WWF aflăm că omul a intervenit foarte mult în viața urșilor și în ultimii 30 de ani ne-am ales cu o populație de urs semidomesticit. Foto: Getty Images

Vânătoarea de trofee între gestionarea faunei și politică. (Foto: Jens Buttner / AFP / Profimedia)

Lunetistul putred de bogat - acel posesor de permis de portarmă și permis de vânătoare, care nu are nici o legătură cu natura. El achită niște sume de bani, pentru a apăsa pe trăgaci, fără să cunoască prea multe despre specia sau animalul pe care îl vânează. (Foto: Peter Paul Lüdenbach / Panthermedia / Profimedia)

Indiferent că mănânci acasă, sau ești servit într-un restaurant, indiferent că ai în față un steak cu legume și un vin, sau mănânci doar o salată cu ceapă verde și ridichi, mâncarea ta a crescut pe un sol pe care cândva era o pădure virgină sau o pajiște naturală. (Foto: Justin Sam / Alamy / Alamy / Profimedia)

În țara noastră hibernează marmota, liliecii, ariciul și popândăul, dar nu și ursul.

Mi-a ajuns până în gât ipocrizia din mediul online, prin care toți se cred ecologiști, fără să aibă cele mai elementare cunoștințe de ecologie. (Foto: Guliver Getty Images)