Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

În atenția ecologiștilor de tastatură: ursul brun nu hibernează

Ursuleți Harghita

Ca studenți la silvicultură, profesorul de Cultura vânatului și Vânătoare ne-ar fi certat urât dacă ne-ar fi auzit că vorbim despre hibernare la urs (Ursus arctos).

Hibernarea presupune o scădere a numărului respirațiilor până la 2-5 pe minut, sângele circulă încet, iar bătăile inimii sunt foarte slabe. În timpul hibernării temperatura corpului scade până la 10ºC, iar dacă se fac crestături în pielea animalelor aflate în hibernare, acestea nu sângerează.

În țara noastră hibernează marmota, liliecii, ariciul și popândăul, dar nu și ursul.

Într-adevăr urșii obișnuiesc să se retragă în bârlog pentru „somnul de iarnă”, când stratul de zăpadă nu le mai permite să-și găsească hrana.

Cât timp stau în bârlog, urșii își încetinesc într-o oarecare măsură metabolismul, pentru a reuși să supraviețuiască pe seama grăsimii acumulate.

Totuși, ei se trezesc destul de ușor dacă te apropii de bârlog, iar uneori ies din bârlog, în timpul iernii, dacă vremea se încălzește.

Să nu uităm că ursoaica fată și alăptează în perioada asta, ceea ce ar fi imposibil în timpul hibernării.

După ultimele incidente cu urși (ursul de pe pârtie și puii de urs scoși din bârlog) au apărut știrile, postările în online, și o mulțime de ecologiști, dintr-o țară intens poluată, și-au dat cu părerea. 

Suntem țara cu 18 milioane de specialiști. În ce domeniu? În toate.

„Ecologistul de tastatură” a ieșit din nou la atac.

Poți să-ți dai seama cât se pricep ăștia la urși, când îi auzi cu teorii de genul: „Urșii nu mai hibernează pentru că au rămas fără păduri și nu mai au scorburi în care să se adăpostească.”

Anual bat la pas câteva mii de hectare de pădure și mi-a fost dat să văd vreo câteva bârloguri. Am văzut destule bârloguri ca să îmi dau seama când un ecologist de tastatură vorbește inepții și nu a văzut urși decât la Teleenciclopedia.

Majoritatea bârlogurilor de urs sunt amenajate în grote, în spațiile dintre stânci sau scobite sub stânci.

O singură dată am găsit un bârlog „de lemn”. Era sub o grămadă de molizi doborâți de vânt, pe un teren accidentat și nu poate fi considerat bârlog permanent, urmând să-și piardă funcționalitatea odată cu putrezirea lemnului.

Legislația română protejează, în contextul exploatărilor forestiere, zonele cu bârloguri de urs.

De ce găsim urși pe afară, în timpul iernii?

Explicațiile nu sunt puține, iar adevărul absolut nu îl dețin nici eu, nici ecologiștii de tastatură.

Totuși, ne putem gândi la câteva motive reale pentru care unii urși nu stau iarna în bârlog.

Populația de urși a crescut și este cam mare pentru habitatul ursului (zona montană și de deal).

Ursul este un animal teritorial, deci, la un moment dat, apare concurența pentru locurile de hrănire, pentru împerechere și bârloguri.

În zona montană, în special în zona molidișurilor pure, care se întind pe mii de hectare, ursul se hrănește mai mult cu mure, afine, alune și zmeură, iar acolo unde apare și fagul, profită și de jir.

În caz că nu știați, fructele de pădure se găsesc doar în zonele în care a fost exploatată pădurea, zone în care rezistă maximum 10 ani, până când noua generație de arbori realizează starea de masiv și ajung să acopere integral solul.

Așadar, cei care se lamentează că „ursul nu mai hibernează din cauza exploatărilor forestiere” să meargă și să caute mure, afine, zmeură și alune într-o pădure bătrână și deasă. La umbră vor găsi, cel mult, plante anemice și lipsite de fructe.

Nici ierbivorele, pe care ursul le mai atacă uneori, nu și-ar găsi hrana în păduri întinse și bătrâne.

Exploatări forestiere se mai fac (mai mult sau mai puțin legal), iar urșii încă își mai găsesc hrana prin regenerările naturale sau artificiale.

În condițiile în care populația de urs a crescut mult în anii în care nu s-a mai vânat, habitatul a rămas la aceleași dimensiuni, iar populația de urs „a dat pe dinafară”.

Așa se face că urșii nu mai au suficientă hrană în mediul lor, nu mai au suficiente bârloguri, unii se îndreaptă spre zonele de dealuri joase, câmpie chiar, iar alții dorm la marginea pădurii și iau cina în oraș (a se citi „mănâncă din tomberoane”).

Recent, un celebru ecologist, șef de ONG, spunea că populația de urși nu e exagerat de mare, iar problema populației ar fi lipsa masculilor mari, care au fost vânați în baza cotelor de recoltă. Teoria asta ține doar dacă o spui unei gospodine care nu știe ce înseamnă ursul.

Să tot fie vreo 8-9 ani de când nu se mai dau cote de recoltă la urs. Urșii au avut timp să crească, dar nu prea îi vedem, pentru că noi îi vedem pe cei alungați la periferia ecosistemului. Urșii mari își păstrează zonele liniștite în care se hrănesc și bârlogurile în care să se adăpostească iarna.

O altă ipoteză ar fi concurența pentru teritorii, în condițiile în care densitatea de urși a crescut, iar odată cu micșorarea teritoriului este posibil să vină la pachet și o subdezvoltare corporală.

Dacă ne uităm cu atenție la declarația liderului ecologist, înțelegem că s-au vânat masculii mari, iar acum nu mai avem.

Cum vine asta? Câteva decenii au fost vânați anual masculi mari (România deținea la un moment dat primele locuri la trofeu de urs brun), iar acum, după 8 ani de protecție, nu mai avem masculi mari. Asta dă cu virgulă.

Când nu-i vânătoare, e braconaj

Urșii mănâncă și carne, hoituri sau animale pe care le vânează (în pădure, sau în gospodării).

De obicei urșii tineri nu se dedau la prădarea cirezilor de vite sau a porcilor din coteț. Asta e specialitatea urșilor mari și tupeiști. De acolo începe conflictul dintre țăran și urs și așa se poate ajunge la otrăvirea unor exemplare.

În condițiile în care administratorii fondului de vânătoare nu mai vând urs, nici nu-l mai protejează.

Ecologiști și ONG-uri se dau în stambă la TV și în online. Între timp, mii de asociații de vânătoare plătesc paznici și decontează combustibil pentru paza fondului cinegetic.

Degeaba te dai în spectacol, dacă nu ai urmărit braconieri, dacă nu i-ai prins în fapt, sau dacă nu ai sărit în șanț când au vrut să treacă cu jeepul peste tine. Protectorul faunei rămâne tot vânătorul, chiar dacă din când în când retează viața unui animal.

Într-adevăr, vânătoarea de urs pe baza cotelor de recoltă urmărea extragerea unor exemplare bine dezvoltate, pentru care gestionarii fondurilor de vânătoare încasau bani frumoși.

Cei care au minime cunoștințe de ecologie și genetică știu că un mascul mare (cerb, căprior, urs sau mistreț) a ajuns, sau chiar a trecut de apogeu, deci a avut o perioadă în care a fost dominant în zona lui și apucat să își transmită genele. Extragerea unor astfel de exemplare, prin vânătoare, dă șanse altor indivizi tineri, alungați din zonele învecinate, să vină pe teritoriul eliberat și să se reproducă, evitându-se astfel consangvinizarea populației.

Avem de ales între a vinde o parte din masculii dominanți, și a-i păsa în ecosistem, ajungând să se împerecheze cu fiicele lor, sau să fie otrăviți/braconați, fără a aduce astfel vreun folos ecologic sau economic.

După ce cheltuiești mii de lei pe literatură de specialitate, citești lucrările unor experți în domeniu și umbli pe păduri cu săptămânile, ajungi să citești în online părerile unor falși profeți ai ecologiei.

Dacă încerci să împărtășești din experiența personală, riști să te lovești, printre altele, de comentariile unor ecologiști de tastatură, otrăviți sistematic cu fake news.

Eu cu părerile mele, ei cu ale lor...

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nimic nu justifică vânătoarea.
    Uciderea unor ființe conștiente și cu inteligență rudimentară e o nedreptate și perpetuează o mentalitate distructivă, care e la rădăcina tuturor conflictelor și violenței din societate
    • Like 0
  • Am aflat cu uimire din acest articol că ursul nu poate trăi decât "protejat" de vânători și fructele de pădure au apărut după ce omul a inventat toporul.
    Cred că ar trebui introdus un curs de istorie naturală la facultatea de silvicultură. Măcar pentru generațiile viitoare...
    • Like 0
    • @ Alin Ghizila
      Nu ai aflat nimic pentru ca tu stii deja, si nimic nu te misca. Tot ce iese din raza ochelarilor de cal este neinteresant. Deci n-are rost sa venim cu contra-argumente, mistoul ieftin este suficient.
      Ce intelegi deja dar nu recunosti este ca ursul este protejat doar de vanatori, care, exact, au un interes pecuniar din asta. Adica castiga bani, ca sa-si permita sa plateasca oameni cu masini de teren care sa supravegheze fondurile de vanatoare alocate. Ai auzit de cineva care isi ia concediu, pune motorina in masina de teren si merge sa faca paza la urs cu saptamanile asa din pasiune? Sa nu-mi spui ca ursii sunt protejati de APM si ANANP.
      Controlul populatiei prin vanatoare este hulit si a fost eliminat dar nu se pune nimic in loc. Si asteptam ca bomba cu ceas amorsata sa explodeze. Si va exploda, asta este evident. Si p-orma o sa ne miram cum s-a ajuns la asa ceva.
      Suedia are a doua populatie de urs din UE dupa Romania. In jur de 3000 de exemplare, la un teritoriu aproape dublu fata de cel al tarii noastre. Vaneaza anual undeva la 9% din populatie. Anual. Controleaza populatia si obtine bani absolut necesari pentru paza si supraveghere. Dar ei nu sunt asa ecologisti ca noi. Sunt doar practici. Prefera sa faca decat sa trancane la infinit si sa lase lucrurile nerezolvate.
      • Like 0


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult