Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Atenție la sfaturile „ecologiștilor de tastatură”. De ce relocarea urșilor semidomesticiți nu este o soluție viabilă

ursul brun

Foto: Getty Images

De ce ursul brun (Ursus arctos) este specie protejată în UE?

Trebuie menționat, fără a intra prea mult în istoria și expansiunea Uniunii Europene, faptul că Directiva Habitate a fost adoptată de către o parte dintre statele care astăzi formează UE.

Primele țări care au pus bazele UE, în 1957 au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest.

Până în anul 1992, când a fost adoptată Directiva Habitate a UE, s-au mai alăturat: Danemarca, Irlanda, Grecia, Regatul Unit, Spania și Portugalia, iar în ‘90 intră și partea estică a Germaniei, deci, în anul 1992 erau 12 state membre.

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică a fost adoptată de către statele enumerate mai sus. Despre biodiversitatea acelor state nu are rost să vorbim. 

Populațiile de urs brun (Ursus arctos) care se găseau în Uniunea Europeană în anul 1992 erau, într-adevăr, mult prea scăzute pentru habitatul disponibil acestei specii.

Harnici și întreprinzători, cei din vest au scăzut drastic, sau chiar au eliminat în totalitate unele populații de carnivore mari, pentru a face agricultura și zootehnia cât mai rentabile. Asta se întâmpla cu câteva decenii înainte de adoptarea Directivei Habitate. Așa au fost vremurile și alea au fost prioritățile societății occidentale.

După adoptarea Directivei Habitate, la UE au mai aderat vreo 16 state, dintre care majoritatea au luat de bună această directivă, iar alții au cerut niște update-uri.

Astfel directiva a fost modificată prin:

A1- Actul de aderare a Austriei, a Suediei și a Finlandei (29.08.1994);

A2- Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (23.09.2003).

Iată-ne ajunși într-o Uniune Europeană formată din 27 de state, în care Directiva Habitate trebuie respectată. Dacă la intrarea României în UE nu au fost aduse modificări în textul Directivei Habitate, nu putem învinovăți Consiliul UE, ci pe conaționalii care ar fi trebuit să se implice.

Din păcate, UE nu a gândit vreo directivă prin care să oblige statele membre să își refacă populațiile de carnivore mari pe care le aveau la începutul secolului trecut.

Urmașii occidentalilor care au răpus populații de urși și lupi, precum și niște habotnici ai ecologiei de tastatură ne spun nouă că nu avem voie să mai vânăm urși, pentru că specia e protejată printr-o directivă europeană.

Câți dintre ei au habar cum se numește acea directivă?

Câți dintre ei știu cine a emis acea directivă?

Iar dintre cei care se declară salvatori ai ursului și cunosc Directiva Habitate precum și realitatea din teren, câți au un job serios și nu trăiesc din donațiile unor naivi ce nu cunosc aceste aspecte, dar vor să salveze natura printr-un transfer bancar?

Pentru ca ipocrizia să atingă cote maxime, băieții deștepți s-au apucat de numărat ADN-uri din fecalele urșilor. Deja avem rezultate.

Cei care au efectuat „primul recensământ prin metode genetice” se laudă cu „o rată de succes a analizelor de laborator de 63%” și vorbesc despre o densitate de 17-18 urși/ 100 km pătrați, adică 1,7-1,8 urși/ 1000 ha.

Să nu uităm nici de precizia de 63%.

Dacă laboratorul le asigură o rată de succes de doar 63%, iar prin recoltarea probelor biologice sunt omise o parte dintre exemplarele de urs care trăiesc în acea zonă, înseamnă că estimarea populației ar putea să aibă o eroare care să se apropie de 50%.

Așadar, vorbim despre metode moderne, dar nu despre cine știe ce precizie.

Simple știri despre atacurile urșilor în intravilan nu mai reprezintă senzaționalul de altădată, așa că reporterii merg mai departe și, pe lângă poveștile filmate în curțile unor ghinioniști, se perindă prin birourile unor ONG-uri ca să mai adune și părerile celor care să adauge interviului o notă mai tehnică.

Carevasăzică, dacă nea’ Gheorghe a povestit cum ursul l-a mutilat de două ori în ultimii ani, mai treci pe la doi trântori care pretind că se pricep la urși și te-ai ales cu o știre numai bună de umplut programul postului TV.

De la un reprezentant WWF aflăm că omul a intervenit foarte mult în viața urșilor și în ultimii 30 de ani ne-am ales cu o populație de urs semidomesticit.

Adică populația de urs nu a dat pe dinafară în anii ‘50, când SovRom a ras suprafețe imense de pădure, nu a dat pe dinafară nici în perioada de dinainte de implementarea SUMAL, când au mai fost tâlhărite niște păduri, dar apar probleme de gestionare a urșilor la 4-5 ani după limitarea vânătorii la urs.

Se vorbește despre faptul că gestionarea urșilor a luat o nouă turnură în anul 2016, iar mai apoi „autoritățile nu au luat măsuri”. O spune prezentatorul știrii în introducere, o spune reporterul care a fost în teren, iar la urmă, ca să dea valoare unor vorbe goale, o spune și reprezentantul unui ONG.

Ce măsuri ar putea lua autoritățile?

Revenirea la extragerea urșilor pe baza cotelor de recoltă nu va fi acceptată de către grosul opiniei publice, deci nici politicienii nu o să și-o asume.

Fel de fel de „ecologiști de tastatură”, părelologi profesioniști ne învață că urșii gunoieri ar trebui relocați în alte zone. Astfel de acțiuni au fost realizate, dar fără cine știe ce rezultate.

De ce relocarea nu este o soluție viabilă?

Atunci când se ia decizia ca un exemplar să fie relocat, de obicei, este vorba despre un urs care se apropie prea mult de gospodării, iar locul în care va fi plasat este, de obicei, într-un habitat propice speciei, intr-o zonă în care nu prea mai sunt urși.

În zilele noastre, dacă o zonă care se pretează ca habitat pentru urs nu prea are urși înseamnă că este o zonă în care localnicii au metode de a combate această specie ca pe un dăunător nedorit. Silvicultorii și paznicii de vânătoare nu se mai interesează de soarta acestei specii.

Deci, ce șanse are un urs semidomesticit dacă e dus într-o zonă în care localnicii au ac de cojocul lui?

În continuare „ecologiștii de tastatură” ne vor da sfaturi, muștele le învață pe albine cum se face mierea, iar autoritățile au luat o măsură semnificativă, în 2016, când au limitat drastic vânătoarea la urs.

Vedem un popor otrăvit prin fake news.

P.S. Mulți au votat cu FSN, iar apoi au regretat, la fel cum acum sunt unii care o vor vota pe Șoșoacă, sau alții care îi dau crezare lui Gabriel Păun.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan check icon
    Da Foarte bine spus ;
    --Ecologistii de tastatura,, caci de teren nu pooate fi vorba .
    --Una este parerea din birou si cu totul alta este ,cea din teren ,
    --Un amic aproape ca va renunta la cultivarea cartofilor ,desi are teren foarte bun ,intr-o zona a cartofului Acolo ,au un fel de CAP ,al cultivatorilor de cartofi ,,
    --Dar invazia tot mai agresiva a ,turmelor de mistreti ,,necontrolati de nimeni ,decat de satenii nervosi ptr atacurile lor ,Incepand din primavara ,de cand se cultiva, parca simt mirosul cartofilor din pamant si ,randuri intregi le distrug , spre dezamagirea celor car trudesc pamantul ,Amicul meui a investit in ,,gardul electric, cu acumulator ,caci acolo in campul deschis ,nu este retea electrica ,etc, Apoi mentenanta, schimb de baterii si mutat la incarcat etc, La fel fac toti ferimierii din zona ,caci altfel nu ar recolata nimic,
    --La fel se intampla cu ciorile care distrug fructele din livezi ,apoi recoltele de potumb ,floarea soarelui etc etc,, SI NU IN TERESEAZA , PE NIMENI DE NIMIC ,
    --- PARDON ,BA SE INTERESEAZ A FOARTE TARE ACELE ONG-uri cu mentalitate de Om dezaxat mintal ,precum ca ;
    ---Trebuie protejate !!!!!!!!!!!!!! Oameni buni ,dar pana cand ,caci in orase ,murdaresc si cufuresc ,masinile ,strazile ,si scandal cu ,,caraitul lor . Un vecin de la bloc ,care lucreaza in 3 schimburi ,vine dimineata acasa ,lasa geamul deschis se culca si incep ciorile concertul ,, cainii din apart, vecin latra ,aiurea , apoi ,clopotele de sf, biserica, nu mai spun de zgomotul strazii , ,etc, Oare chiar ,traim intr-o lume nebuna ????
    • Like 0
  • Nume check icon
    Foarte interesant articol. Este al doilea pe tema ecologiștilor de tastatura și îmi place cum este scris. Arata și o alta fata a lucrurilor și nu numai zgomot de PR de pe fb sau alte site-uri. Apropo, sunt suprins ca republica.ro a publicat un astfel de articol, impotriva unei părți mari a "publicului ținta" care este ar spune ei doct ca sunt "mai pe ecologie, mai pe verde, mai pe reducere de carbon și mai pe electric".
    Ca de obicei adevarul este la mijloc de aceea nu pot sa contest vehement nici o parte și nici alta. Este foarte important ca ambele tabere sa lucreze și împreună cu guvernul ca sa păstreze în continuare un fond de animale sălbatice corelat corect cu suprafață de pădure și sa ajungem la o "simbioza" între om și natura. Cu cifre reale și fără fake news sau agende ascunse - cum se întâmplă acum de ambele părți. Suna pompos, dar nu am găsit alte cuvinte. Vreau sa merg cât de cât fără frica prin păduri - pe jos sau cu bicicleta - nu vreau sa mai văd decese cauzate de ursi, nu vreau sa mai văd oameni alergați de ursi pe strada și pe pârtii, nu mai vreau sa văd oameni care măcelăresc urșii cu sapele sau vajnicii angajați de la stat care aleargă pui dau ursi cu armele prin oraș, nu mai vreau sa mai văd ursi la șosele naționale unde "ecologiștii de tastatura", analfabeții sociali și familia tradițională hrănesc urșii și isi fac selfie sa arate lui nașu, finu, cumătru ce viteji sunt ei, și deasemenea nu mai vrea sa văd închipuiți care vorbesc de ecologie, dar care ei confunda o drumeție pe munte cu mersul la mall. Oare va fi vreodată posibil?
    P.S. Si deasemenea nu mai vreau sau văd ATV-uri prin păduri pentru distracție. Este o crima. Nu au ce caută acolo. Este suficient sa vezi echipamentele vechi de 100 de ani folosite la exploatare forestieră și alți vajnici drumeții care vor sa urce cu bmv-ul alb de 20 de ani - dar folosit de un doctor neamt care mergea cu el sa Duca gunoiul - pana pe vârf de munte.
    • Like 0


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult