Foto Getty Images
Să produci cantități mari de fructe sau legume fără să folosești pesticide este o misiune grea, aproape imposibilă, de cele mai multe ori. La fel este și în cazul producției zootehnice, unde riști să dai faliment dacă nu administrezi niciun antibiotic.
Dar, în textul ăsta, am ales să vorbesc despre o situație ușor diferită, mai exact desprea realitatea de care m-am lovit în primăvara asta.
Pe la începutul lui mai, mi-am luat în spate vermorelul electric ca să scap de dăunători mica livadă pe care am plantat-o în primăvara asta. Pomii tineri, lipsiți de flori și livada proaspăt cosită mi-au permis utilizarea unui insecticid puternic, știind că nu pun în pericol albinele.
Din păcate, nu la fel gândesc și vecinii mei.
Întors de la livadă, mi-au văzut aparatul și m-au chemat să-i ajut cu stropitul pomilor. Nu pot să-mi refuz vecinii, mai ales atunci când timpul îmi permite să-i ajut.
Primul vecin, la care am intrat, are peste 100 de pomi, iar perii îi erau în plină floare, în timp ce prunii încă nu erau complet scuturați de petale, iar merii în faza de „buton floral”.
Cum intru in curte, vecinul se grăbește să scoată „artileria grea”: două fungicide și un insecticid sistemic (remanență de 2 săptămâni). Îl întreb dacă insecticidul e selectiv, dacă nu afectează albinele. Răspunsul lui a venit în grabă:
- D-apoi, io nu mai am albine. Hai să-i dăm bice. Îi bună rețeta, mi-a recomandat-o mie un inginer.
Nu cunoșteam produsul, așa că am încercat să citesc de pe ambalaj. Nicăieri nu am găsit nimic referitor la albine, prin urmare, am mers pe mâna lui și ne-am apucat de treabă. De abia seara, ajuns acasă, am intrat pe internet și am aflat că în ziua aia am condamnat la moarte mulțime de albine.
A doua zi mă mai solicită niște vecini, ba să le împrumut „șprițul electric”, ba să vin să le stropesc cartofii cu erbicid. Aparatul nu-l împrumut, dar merg și îi ajut.
Fiecare folosește un alt tip de erbicid pentru mica lui cultură de cartofi. Când să preparăm soluțiile, mi-am amintit ce zicea un coleg despre micii producători și despre marfa lor, plină de otravă. Eu obișnuiam să-l contrazic, spunându-i că exagerează. De fapt, cam avea dreptate.
Un nene, pe la vreo 50 de ani, îmi propune o concentrație cu 30 ml/10 l de apă. Citesc de pe flacon, fac un calcul cu „trei simplă” și îi spun că, de fapt, trebuie doar 20 ml/10 l de apă. Răspunsul lui nu m-a mai mirat:
- Doamna de la magazin mi-a zis 25 ml/ 10 l, dar eu îi dau mai tare, să fiu sigur că moare buruiana.
Concluzia a fost următoarea: doamna de la magazin vrea să vândă cât mai mult, de aceea recomandă concentrații mărite. În primul rând, omul cumpără mai mult, pe de altă parte, vânzătoarea vrea să se asigure că erbicidul își va face efectul și că acel client va mai reveni.
Deci, cu 5 ml de la vânzătoare, plus 5 ml de la gospodar, se ajunge la o concentrație a soluției de erbicidat cu 50% mai mare decât cea recomandată de producător.
Alt aspect care m-a intrigat a fost faptul că vecinii ăștia, cărora le-am combătut buruienile din culturile de cartofi, cultivă cartof pentru nevoile familiei, pe suprafețe de câte 300-500 mp.
Termin de stropit cele câteva rânduri de cartofi din grădina unei vecine, după ce trec de două ori pe aceași suprafață (10 litri de soluție era mult prea mult pentru mica ei parcelă așa că „dă-i, dă-i încă odată, dacă tot am preparat soluția”), iar la urmă tot mai erau câțiva litri în vermorel.
Vecina, recunoscătoare pentru ajutor, vrea să-mi lase mie restul de soluție, ca să-mi erbicidez cartofii. I-am spus că eu dau cu sapa și i-am cerut un pet in care să golesc ce a rămas. Am văzut-o cum zâmbea. Parcă îi era milă de mine, când i-am zis că eu dau cu sapa. În același timp, poate că mă crede și un pic nebun.
Dacă tot stai la țară, dacă tot vrei să mănânci din grădină, oare așa de greu e să faci două prașile manuale pe 500 mp?
Nu mă consider neapărat un împătimit al ecologiei, dar nici nu pot să rămân nepăsător la fenomenul ăsta.
Revenind la pomii fructiferi, literatura de specialitate recomandă amplasarea a 4 familii de albine/ha livadă.
Producția unei livezi polenizate doar de către bondari și albine sălbatice poate să fie, uneori, cu 60% mai mică decât producția unei livezi cu 4 stupi amplasați la fiecare hectar de plantație pomicolă, de unde reiese, orientativ, importanța insectelor polenizatoare.
Dacă tot nu creștem albine și mai omorâm din insectele sălbatice care ne ajută, măcar să nu ne mai mirăm că „nici anul ăsta nu s-au făcut prunele”.
N-am scris textul ăsta pentru cei care obișnuiesc să cumpere marfa micilor producători.
Mi-ar plăcea ca textul să fie citit tocmai de către cei care încearcă să facă agricultura la scară mică.
În același timp, mă gândesc la vreo două idei care, cred eu, ar trebui să devină lege:
1. vânzarea pesticidelor în cantități mici să se facă doar sub formă de fiole: 1 fiolă/10 litri de apă (flacoanele de 40, 80, 100 sau 150 ml, destinate unor concentrații diverse, induc în eroare utilizatorul ocazional);
2. toate pesticidele care dăunează albinelor să aibă, obligatoriu, o imagine sugestivă, vizibil amplasată pe ambalaj.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. n-are rost.... comerciantul ii vinde doua fiole si ii spune sa le bage pe ambele la 10 L de apa.
2. mai bine interzici comercializarea catre p.f. a insecticidelor neselective in cantitati sub 1L. Ca la sticla de 1L delta/ciper la 200 de lei niciun taran nu se uita dar macar asa pt,. spatii si locatii ai insecticid neselectiv si pt. p.f.. Parerea mea.
Noi cei care facem astfel de lucruri suntem invechiti,dar ce sa facem...?