Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Cu ce „stropesc” vecinii mei, țăranii, pomii și culturile și apoi se miră că nu „s-au făcut prunele”

Albina floare de prun

Foto Getty Images

Să produci cantități mari de fructe sau legume fără să folosești pesticide este o misiune grea, aproape imposibilă, de cele mai multe ori. La fel este și în cazul producției zootehnice, unde riști să dai faliment dacă nu administrezi niciun antibiotic. 

Dar, în textul ăsta, am ales să vorbesc despre o situație ușor diferită, mai exact desprea realitatea de care m-am lovit în primăvara asta. 

Pe la începutul lui mai, mi-am luat în spate vermorelul electric ca să scap de dăunători mica livadă pe care am plantat-o în primăvara asta. Pomii tineri, lipsiți de flori și livada proaspăt cosită mi-au permis utilizarea unui insecticid puternic, știind că nu pun în pericol albinele. 

Din păcate, nu la fel gândesc și vecinii mei. 

Întors de la livadă, mi-au văzut aparatul și m-au chemat să-i ajut cu stropitul pomilor. Nu pot să-mi refuz vecinii, mai ales atunci când timpul îmi permite să-i ajut. 

Primul vecin, la care am intrat, are peste 100 de pomi, iar perii îi erau în plină floare, în timp ce prunii încă nu erau complet scuturați de petale, iar merii în faza de „buton floral”. 

Cum intru in curte, vecinul se grăbește să scoată „artileria grea”: două fungicide și un insecticid sistemic (remanență de 2 săptămâni). Îl întreb dacă insecticidul e selectiv, dacă nu afectează albinele. Răspunsul lui a venit în grabă:

- D-apoi, io nu mai am albine. Hai să-i dăm bice. Îi bună rețeta, mi-a recomandat-o mie un inginer.

Nu cunoșteam produsul, așa că am încercat să citesc de pe ambalaj. Nicăieri nu am găsit nimic referitor la albine, prin urmare, am mers pe mâna lui și ne-am apucat de treabă. De abia seara, ajuns acasă, am intrat pe internet și am aflat că în ziua aia am condamnat la moarte mulțime de albine. 

A doua zi mă mai solicită niște vecini, ba să le împrumut „șprițul electric”, ba să vin să le stropesc cartofii cu erbicid. Aparatul nu-l împrumut, dar merg și îi ajut. 

Fiecare folosește un alt tip de erbicid pentru mica lui cultură de cartofi. Când să preparăm soluțiile, mi-am amintit ce zicea un coleg despre micii producători și despre marfa lor, plină de otravă. Eu obișnuiam să-l contrazic, spunându-i că exagerează. De fapt, cam avea dreptate. 

Un nene, pe la vreo 50 de ani, îmi propune o concentrație cu 30 ml/10 l de apă. Citesc de pe flacon, fac un calcul cu „trei simplă” și îi spun că, de fapt, trebuie doar 20 ml/10 l de apă. Răspunsul lui nu m-a mai mirat:

- Doamna de la magazin mi-a zis 25 ml/ 10 l, dar eu îi dau mai tare, să fiu sigur că moare buruiana. 

Concluzia a fost următoarea: doamna de la magazin vrea să vândă cât mai mult, de aceea recomandă concentrații mărite. În primul rând, omul cumpără mai mult, pe de altă parte, vânzătoarea vrea să se asigure că erbicidul își va face efectul și că acel client va mai reveni. 

Deci, cu 5 ml de la vânzătoare, plus 5 ml de la gospodar, se ajunge la o concentrație a soluției de erbicidat cu 50% mai mare decât cea recomandată de producător. 

Alt aspect care m-a intrigat a fost faptul că vecinii ăștia, cărora le-am combătut buruienile din culturile de cartofi, cultivă cartof pentru nevoile familiei, pe suprafețe de câte 300-500 mp. 

Termin de stropit cele câteva rânduri de cartofi din grădina unei vecine, după ce trec de  două ori pe aceași suprafață (10 litri de soluție era mult prea mult pentru mica ei parcelă așa că „dă-i, dă-i încă odată, dacă tot am preparat soluția”), iar la urmă tot mai erau câțiva litri în vermorel. 

Vecina, recunoscătoare pentru ajutor, vrea să-mi lase mie restul de soluție, ca să-mi erbicidez cartofii. I-am spus că eu dau cu sapa și i-am cerut un pet in care să golesc ce a rămas. Am văzut-o cum zâmbea. Parcă îi era milă de mine, când i-am zis că eu dau cu sapa. În același timp, poate că mă crede și un pic nebun. 

Dacă tot stai la țară, dacă tot vrei să mănânci din grădină, oare așa de greu e să faci două prașile manuale pe 500 mp?

Nu mă consider neapărat un împătimit al ecologiei, dar nici nu pot să rămân nepăsător la fenomenul ăsta. 

Revenind la pomii fructiferi, literatura de specialitate recomandă amplasarea a 4 familii de albine/ha livadă. 

Producția unei livezi polenizate doar de către bondari și albine sălbatice poate să fie, uneori, cu 60% mai mică decât producția unei livezi cu 4 stupi amplasați la fiecare hectar de plantație pomicolă, de unde reiese, orientativ, importanța insectelor polenizatoare. 

Dacă tot nu creștem albine și mai omorâm din insectele sălbatice care ne ajută, măcar să nu ne mai mirăm că „nici anul ăsta nu s-au făcut prunele”.

N-am scris textul ăsta pentru cei care obișnuiesc să cumpere marfa micilor producători. 

Mi-ar plăcea ca textul să fie citit tocmai de către cei care încearcă să facă agricultura la scară mică. 

În același timp, mă gândesc la vreo două idei care, cred eu, ar trebui să devină lege:

1. vânzarea pesticidelor în cantități mici să se facă doar sub formă de fiole: 1 fiolă/10 litri de apă (flacoanele de 40, 80, 100 sau 150 ml, destinate unor concentrații diverse, induc în eroare utilizatorul ocazional);

2. toate pesticidele care dăunează albinelor să aibă, obligatoriu, o imagine sugestivă, vizibil amplasată pe ambalaj.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ar trebui regândită toată povestea cu stropirile iar otrava ( insecticid / fungicid /erbicid) oprită de la vânzare libera. Ar apărea înfloritoare afaceri cu marfa pe sub mana. Deja este târziu, am pus în pericol de moarte multe vieți cu această lacomie după producții mai mari, fructe fara defecte și seri de vara fara țânțari (stropirile împotriva țânțarilor...alta afacere păguboasă pentru natura).
    • Like 0
  • Salut.Sînt inginer zootehnist și am albine de 31 de ani.Datorită insecticidelor si pesticidelor administrate fără discernămînt mai ales la rapiță, dar și la floarea soarelui,muștar sau coriandru, am pierdut atît familii de albine,în întregime,sau albină culegătoare.De aceea de 2 ani fug de aceste culturi de plante tehnice foarte chimizate,preferînd zona de deal unde nu se cultivă și nu se administrează pesticide/insecticide.Acum 20-25 de ani aveam si acolo probleme cu mortalitatea albinelor datorită stropirii livezilor,dar emigrarea în masă a tinerilor,îmbătrinirea populației și dezinteresul economic pentru livezi a reglat lucrurile, ecologic e mult mai bine astăzi.Cînd produceam rapiță le explicam amatorilor de miere de rapiță că este foarte chimizată,dar asta nu-i determina să renunțe la achiziție.Sper ca pe fondul războiului din Ucraina UE să nu renunțe la obiectivele de mediu cu termen 2035,în numele siguranței alimentare.O zi bună!
    • Like 2
  • Și oamenilor le poate face rău. Dacă au o sensibilitate la aceste substanțe cad jos. Eu sant in situatia asta.
    • Like 0
  • Ei, uite ca eu anul asta n-am mai dat cu niciun insecticid. Dupa cuprul de sfarsit de iarna, doar cu putin cropmax (un ingrasamant foliar) iar un prun mic e plin de paduchi, zero poame, Flori n-au prea fost in general iar unde au fost (ciresi si visini) s-au format poamele si s-au scuturat fata de alti ani. Zicea vecinu ca el da cu nush ce solutie si ii tine poamele, adica da cu un hormon ca altceva n-are cu ce. Oricum, albinutele mele salbatice (ca stau langa o padure de salcami) sunt dar sunt foarte blegi, nu prea au chef, serfide n-am mai vazut cum era anul trecut. Am dau vina pe diferenta de temperatura foarte mare. Dimineata 5-9 iar ziua 25-30. In schimb bondarii mi-au polenizat capsunii foarte bine, ii vedeam cand puneam folia, nederanjati, eu lucram, la fel si ei... e primul an cand cred ca scot cateva borcane bune de gem de capsune. Macar atat ca in rest, nu prea. Nici rosiile nu au prea leagat, multe se scutura. E drept, n-am sa stropesc cu nimic atipic, ca ori cu pesticide scumpe, ori cu legume din piata, tot la cheltuiala ajung. O iesi ce-o iesi, e doar sfarsit de primavara, mai e o vara intreaga. Dar albinele alea blege... e ceva nasol in treaba asta, careva s-a jucat cu pesticidele pe camp de s-a ajuns sa afecteze si zonele rezidentiale.

    1. n-are rost.... comerciantul ii vinde doua fiole si ii spune sa le bage pe ambele la 10 L de apa.

    2. mai bine interzici comercializarea catre p.f. a insecticidelor neselective in cantitati sub 1L. Ca la sticla de 1L delta/ciper la 200 de lei niciun taran nu se uita dar macar asa pt,. spatii si locatii ai insecticid neselectiv si pt. p.f.. Parerea mea.
    • Like 1
    • @ Pascal Dena
      Nu doar țăranii stropesc cu ce-o fi,am citit pe net că se stropeste în București cu un oridus pentru insecte.Era o declarație a lui Nicusor Dan.Am cautat pe net specificațiile produsului,e un produs recomandat pentru interior,f dăunator polenizatorilor și foarte remanent.Deci să nu avem pretenții de la cei care nu sînt în domeniu cînd specialiștii nu au nici o remușcare să administreze orice otravă au la îndemînă.
      • Like 0
  • Din păcate, printre cei care apelează la chimicale pentru a combate buruienile din gradina sau de pe culturile prasitoare necesare consumului familial,sunt oameni tineri care nu se gândesc la sănătatea lor și a copiilor. Păcat! Opriți-vă, până nu va fi prea târziu!...
    • Like 0
  • Nume check icon
    Fake news. Nu exista asa ceva. Taranii romani care traiesc in comuniune cu natura, folosesc numai ingrasaminte naturale, muncesc ca pe vremea dacilor, sunt oameni cu frica lui D-zeu, cum sa foloseasca pesticide?! Nici vorba, la taranul roman totul este bio sau eco la taranul roman. numai ordinarii astia de straini nu vor sa aduca produse romanesti in magazine.
    • Like 0
    • @ Nume
      :-)))
      • Like 2
    • @ Adina Foldal
      Din păcate,asta e realitatea..Lumea s-a #modernizat#,nu mai părăsește,nu-și face piine de casa,nici săpun de rufe
      Noi cei care facem astfel de lucruri suntem invechiti,dar ce sa facem...?

      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult