Ce are unirea de-a face cu moțiunea?

Foto: Profimedia

Din pricina zăngănitului de arme care însoțește de regulă o moțiune de cenzură a trecut aproape neobservată o nouă declarație a Maiei Sandu despre eventuala unire a României cu Moldova. De asta ne arde acum, exact de unire, va fi oftat românașul prins în vâltoarea evenimentelor din ultimele zile. Cred însă că exact de asta ar trebui să-i ardă, dar nu-și dă seama.

Intervenția Maiei Sandu nu este, după toate aparențele, o simplă declarație, ci un apel disperat la mintea de pe urmă a parlamentarilor români care pot arunca sub autobuz nu numai dezideratul unirii, ci întreaga regiune. Președinta Moldovei a surprins în urmă cu câteva luni cu ideea (intempestivă) a unirii Moldovei cu România. Surpriza a fost că, pentru prima oară, a dispărut din discursul doamnei Sandu retorica regăsirii celor două state în cadrul UE, după integrarea deplină a Moldovei. Nu, de data asta nu am auzit termenul vag „regăsire”, ci de-a dreptul unire. Un fel de a sugera că timpul nu mai are răbdare cu Republica Moldova. UE nu dă semne că s-ar grăbi cu integrarea Moldovei, al cărei parcurs de aderare ar depăși binișor limita mandatului prezidențial al doamnei Sandu. Nimeni nu poate garanta în ce constelație și dispoziție politică se va afla Moldova atunci. 

Totuși, nu cred că doamna Maia Sandu a riscat să pună pe cineva în fața faptului împlinit cu prima declarație despre unire. E un politician deja experimentat, abil și foarte apreciat în cancelariile occidentale. Tocmai de aceea înclin să cred că scenariul unirii cu România înaintea deplinei aderări a Moldovei este un scenariu agreat de țările relevante din UE. Uniunea nu își dovedește astfel numai aprecierea pentru doamna Sandu, ci înțelege că orizontul de timp de după mandatul prezidențial al Maiei Sandu poate prezenta pericole majore pentru soarta concertului european. O Moldovă ieșită de pe orbita pro-europeană ar fi o vulnerabilitate pe care blocul democratic occidental nu și-o poate permite. Țara ar deveni o bază de operațiuni pentru rușii care ar înghiți cu relativă ușurință Odessa și astfel întregul litoral al Mării Negre, transformând Ucraina într-o țară ciuntită de relevanță minoră. Pentru România ar fi dezastrul absolut, cu atât mai mult cu cât și Bulgaria pare să-și confirme vechile afinități din era sovietică. Or, o Românie unită cu Moldova ar închide și ar securiza o zonă de mare vulnerabilitate pentru regiune și pentru UE în ansamblu. Aș crede că o candidatură a Maiei Sandu la presedinția României unite ar fi un succes total, curat, pentru prima oară în afara logicii răului celui mai mic.

Planul acesta este pus în mare primejdie în zilele care urmează. Adoptarea moțiunii de cenzură l-ar nimici pur și simplu. Din această perspectivă nu cred că trebuie să ne mire mișcarea de coalizare a două formațiuni politice adverse pentru demolarea guvernului Bolojan. Logica acestei coalizări (ce au în comun două formațiuni politice antagonice, PSD și AUR?) este deficitară numai pentru miopi care nu înțeleg de ce și-ar risca AUR capitalul de încredere de peste 30 la sută cu potențial de creștere dacă ar face opoziție până în 2028. Mai mult, de ce își riscă PSD existența pur și simplu, aruncându-se într-o asemenea aventură. Sondajele de opinie confirmă că ambele partide pierd voturi masiv zilele acestea. Care e logica acestui sacrificiu? Cred că ea nu trebuie căutată în viața și strategia politică internă, ci în interesele mult mai ample ale arhidușmanului nostru de la răsărit. Mișcarea de autosabotare a AUR are toate aparențele unui consemn. La PSD nu trebuie decât vânturate prăzile eventuale, acolo e strict pe logică materialistă. 

Așa înțeleg apelul Maiei Sandu la rațiune din zilele acestea foarte încărcate în care un vot iresponsabil din parlamentul României poate arunca toate eforturile lăudabile și meritorii în haos și în irelevanță. Exact ce își dorește barbaria orientală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp