Țara pare să se afle într-o situație dificilă, lucru semnalat atât de diverse organisme economice internaționale, cât și de oficiali europeni, care privesc cu îngrijorare evoluția din România. Această stare de incertitudine este resimțită și de o parte a cetățenilor simpli, scârbiţi de jocurile politice pesedisto-liberalo-userist-udemeriste. Singura categorie care pare să nu perceapă pe deplin gravitatea sau ridicolul situației este cea a clasei politice.
Pe lângă multiplele crize - bugetare, energetice, belicoase, trumpiste - criza guvernamentală e tot ceea ce ne mai lipsea. Guvernul, pe lângă faptul că pare o struţocămilă liberal-socialistă, nu-şi poate susţine programul şi eşuează în pretenţiile PSD-ului de a-şi satisfice electoratul.
Reprezentanții social-democrați, conduși de Sorin Grindeanu, susțin că anumite propuneri ale lor nu au fost suficient luate în considerare de partenerii de guvernare din PNL. Ei vin cu argumente - că nu trebuiau impozitate pensiile mai mari de 3000 de lei, că plata CASS pentru veterani e o prostie, că mamele trebuiau păsuite de aceeaşi taxă, că profesorii şi studenţii o duc din ce în ce mai greu etc…
E adevărat aceste reforme au stârnit o oarecare revoltă în cei vizaţi, nu e uşor să impui un program de austeritate după o lungă perioadă de risipă. Când spun risipă nu mă refer la mărirea pensiilor care pare o măsură justificată pentru milioane de pensionari care trăiesc la limita supravieţuirii. Risipă e în tot ceea ce face statul. Sunt mii de companii aflate în pragul falimentului, dacă nu chiar în faliment. Toate acestea trebuie menţinute - ăsta a fost stilul PSD-ului de a guverna. Nu e un stil care se înnebuneşte după reforme, desi clamează ca reformatori, oameni providenţiali, patrioţi şi câte şi mai câte. De fiecare dată când acced la putere, promit reforme, expertiză, domenii prioritare de care ne vom ocupa imediat, cum ar fi educaţia, sănătatea, domenii care ştiu clar că prind extraordinar la populaţie. În schimb vin cu aceiaşi oameni îmbuibaţi, obedienţi, puşi pe căpătuială, dornici să-şi proiecteze tot mai sus în sistem apropiaţii, rudele, pilele. Numai un orb nu ar fi văzut toate ăstea de la revoluţie încoace. Pentru că au fost la putere aproape neîntrerupt.
Tot în legătură cu ei s-au creat şi noile concepte ale socio-burgheziei post revoluţionare – baron, beizadea şi multe altele. Toate acestea i-au condus la concluzia logică că lor nu li se poate întâmpla nimic, că deţin toate mecanismele de la economie la justiţie, că intangibilitatea e o proprietate pe care au dobândit-o odată cu intrarea în partid. Şi multora nu li s-a întâmplat nimic. Ba mai mult, cei norocoşi nici nu au plătit prejudiciile de care se făceau direct vinovaţi. Acum să nu fim ipocriţi. PNL-ul într-o mare măsură, USR-ul într-o măsură mai mică, au preluat şi ei metehnele pesediştilor. Doar d-aia au putut guverna împreună mult timp, PNL şi PSD, cu două doctrine, electorate, politici diferite - pentru că, în esenţă au fost interesate mai mult de deţinerea şi influenţarea politicii guvernamentale, decât de guvernarea propriu-zisă. Majoritatea măsurilor au fost adoptate sub presiunea unor evenimente locale, sezoniere sau naturale, a căror realitate nu putea fi ignorată fără consecințe serioase asupra electoratelor lor.
Acum, despre situaţia de la penultimele alegeri prezidenţiale. În fapt, oamenii au votat altceva decât PNL şi PSD, însă opţiunea lor a fost refuzată. Nu ştiu dacă anularea alegerilor a fost justificată sau dacă au prevalat jocurile politice. Aştept, la fel ca alte milioane de cetăţeni, raportul promis de preşedintele Nicuşor Dan. Mă tem că acesta se redactează atât de greu încât nu va fi finalizat în timpul vieţii noastre. Cu dificultate a reuşit preşedintele să aducă la aceeaşi masă această coaliţie, care ar fi trebuit să acţioneze în interesul nostru.
La început, guvernul Bolojan, a constatat dimensiunea economică a dezastrului în care se află ţara. Presiunea cea mai mare a fost reducerea deficitului care nu se poate face decât prin ajustări ale bugetelor instituţiilor aflate sub patronajul statului. Şi toate acestea trebuie făcute pe repede înainte, astfel încât să nu ajungem în „junk”, ţară nerecomandată investiţiilor. Dacă se întâmpla asta, nu se mai puteau plăti pensii, salarii, ajutoare sociale şi nu mai rămânea decât să ne finanţeze FMI, ca mai apoi să-şi impună ei programul economic de redresare care ar fi produs şi mai multă revoltă. Aşa că partidele din coaliţie au ştiut de la bun început la ce se înhamă. Împreună cu domnul Bolojan, care spunea că n-a prea fost înghesuială pentru postul de premier.
După 10 luni de coaliţie, rezultatele sunt sub aşteptări, cel puţin după părerea mea. Reforma în justiţie cu alinierea pensiilor speciale ale magistraţilor a primit undă verde după 2040. Alte reforme nu văd. Zic reforme, nu ajustări, astfel încât să ne încadrăm în tinţa de deficit. Pentru populaţie aceste ajustări sunt vizibile - TVA crescut, taxe locale crescute etc… Şi asta ar fi de suportat, dacă toate celelalte reforme ar fi mers mai departe. Dar ne-am oprit la reforma administraţiei, când PSD-ul a rupt coaliţia. Mă întreb de ce? O explicaţie ar fi că structura lor teritorială este cea mai profundă la nivelul ţării. Pesediştii ştiu că odată deranjaţi cei de la bază, cei de la vârf nu vor rezista mult. Simplu, fotolii de primar, viceprimar, consilieri, prefecţi, şefi de consilii judeţene pierdute înseamnă şi fotolii de deputat şi senator piedute. Ce partid normal la cap şi-ar pune în pericol întreaga reţea?
Moţiunea de cenzură împotriva guvernului, semnată de PSD şi AUR, pare o fractură logică: urmăreşte dărâmarea guvernului, dar din motive diferite — unii vor refacerea unei alianţe proeuropene, alţii alegeri anticipate. E ca şi cum ai sacrifica porcul de Crăciun sperând într-o minune care să-l readucă la viaţă de Anul Nou — absurd. Măcar poziţia AUR e coerentă în logica ei. PSD pare să creadă că o eventuală revenire la alianţă nu ar mai presupune aceleaşi reforme. În realitate, până acum nici măcar Bolojan nu a făcut reforme profunde, ci doar a zgâriat gheaţa icebergului. Dacă ar fi încercat, de pildă, regionalizarea, probabil ar fi stârnit reacţii dure, fie în stradă, fie în interiorul sistemului. Cu sau fără Bolojan, reformele trebuie duse la capăt, nu reluate la nesfârşit în aceleaşi forme.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.