România, între zborul sub radar al lui Georgescu și cel cu turbulenţe al lui Nicuşor şi Bolojan: reforme cârpite pentru un pacient cu cangrenă? Domnule premier, sper că veți duce la capăt o reformă de succes

Foto: Profimedia

Ţara noastră se află pe marginea prăpastiei... Cam aşa formulează domnul Bolojan. Preşedintele Nicuşor Dan ar formula ceva mai puţin prăpăstios: ţara noastră nu se află într-o situaţie tocmai bună, trebuie s-o recunoaştem. Oare de ce suntem în punctul ăsta? Prea puţin s-a discutat despre motivele reale care ne-au condus aici. Doar aceiaşi oameni au fost la putere, cu mici variaţii, PSD, PNL uşor USR, UDMR, minorităţi. Aceştia ştiau ce se întâmplă, dar n-au schiţat niciun gest de a pune ţara pe roate, de a deveni nepopular, dar să vii cu măsuri pentru construcţia sănătoasă a economiei, a societăţii etc. Dar politicienii au avut în vedere doar mandatul ulterior, doar faptul de a-şi menţine privilegiile, scaunele, de a-şi pune rubedeniile în toate aceste instituţii cu privilegii colosale şi criterii de performanţă minime. Printr-o schemă piramidală statul a fost umflat cu mii de firme, cu instituţii nefolositoare care servesc clientela politică. Şi ştim că toate sunt populate de politicieni camuflaţi, de politicieni eşuaţi, oameni puși pe sinecuri, obedienți sistemului.

Eu aş spune că, ţara noastră ( vorba premierului) se află între două zboruri: cel sub radar al lui Georgescu şi zborul cu turbulenţe al lui Nicuşor şi Bolojan. Oare vor fi în stare să ducă la destinație cu bine aeronava România? În momentul de faţă lucrurile nu stau prea bine. Pachetul 1 de măsuri cu creşterea taxelor, impozitarea pensiilor şi modificări în sistemul de educaţie nu prea ne salvează. Doar mai cârpeşte pe ici pe colo. De parcă populaţia, pensionarii şi profesorii sunt creatorii deficitului. În fapt teama politicienilor de a-şi pierde funcţiile, privilegiile, i-a făcut să nu ia măsurile ce erau necesare pentru a nu ajunge în situaţia de junk. În mod normal pachetul 1 pe ei trebuia să-i deranjeze. Pe de altă parte înţelegem şi că presiunea instituţiilor europene era aşa de mare încât trebuia venit urgent cu un set de măsuri. Nu a fost timp să fi venit cu alte măsuri mai uşor de suportat pentru cetăţeni. Până aici măsurile puteau fi luate de oricine era la guvernare, astea sunt măsuri care dau o notă proastă guvernului, un guvern neprofesionist. Pentru că nu pot să nu sesizez că la noi, profesorii, legea se poate modifica pe loc, de la 18 ore la 20, pe când despre reforma pensiilor speciale se vorbeşte de câţiva ani. Într-un comunicat al parchetului general se vorbeşte despre discursul negativ propagat în societate la adresa magistraţilor folosindu-se argumentul: „Nu noi ne-am dat aceste legi, pensionare la 25 de ani de activitate, pensii mari, ci legiuitorul”. Ştim de ce politicienii au făcut asta. Ca să beneficieze de clemenţă, de dosare uitate prin sertare pentru a interveni prescripţia şamd. Îmi aduc aminte şi cazul procurorului şef de la DIICOT care certa un poliţist care a îndrăznit să-l amendeze pentru viteză, reprosându-i „tocmai mie, care m-am luptat să vă creştem salariile”. Ce să facem, românii cred prea mult în proverbul o mână spală pe alta. Bineînţeles că, declarativ, sistemul de educaţie care trebuie îmbunătăţit apare mereu în discursul politicienilor. Ba mai mult se vorbeşte despre educaţie ca prioritate naţională. Nu m-aş mira ca Nicuşor Dan să aducă în CSAT problema educaţiei ca problemă de securitate naţională. Doar suntem creatori de deficit, potrivit ministrului Daniel David.

Pentru mine, la fel ca pentru ceilalţi 300000 de profesori, va urma o perioadă cu venituri scăzute, cu ore mai multe. Eu nu mă plâng, dar ar fi necesar să ştiu că toate acestea sunt pentru o perioadă limitată, perioadă în care toată arhitectura instituţională a ţării este rescrisă şi pusă pe baze solide economice, sociale, meritocratice. Eu personal aştept reforme serioase, cum ar fi regionalizarea, reducerea numărului de parlamentari la 300, legea salarizării unitare, servicii de sănătate mai bune şi mai performante (să nu mai auzim de copii care mor pentru că medicul nu vrea să-i opereze din lipsa competenţei). Şi nu cred că vor fi greve. Nu cred într-o grevă în sistemul de educaţie, ştiind cum a funcţionat cea anterioară. Ştim cu toţii, cum a zis colegul meu, Gil, că liderii sindicali vorbesc cu profesorii în numele guvernului şi nu vorbesc cu guvernul în numele profesorilor. Aşa că nu-i credem.

Situaţia actuală poate fi percepută ca ideală pentru a face lucruri serioase cu ţara noastră, numai că trebuie armonizate interese politice contrare. Totul e să se înţeleagă interesul naţional ca interes naţional, nu ca interes de partid, de funcţii, de privilegii, de castă. Ştim foarte bine unde ne-au dus toate acestea, acum ştim cât de grave pot fi efectele populismului. Deficit uriaş, risc de nefinaţare de pe pieţele externe etc.

Domnule Bolojan sper că veți duce la capăt o reformă de succes, nu una balcanică, „românească”, ci una veritabilă, cu toate că e dureroasă. Unui pacient cu cangrenă îi trebuie amputat piciorul, nu bandajat, pentru a nu-l mai vedea negru şi umflat!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp