Cristi Merchea a lucrat la publicațiile „Viitorul”, „Glasul Tineretului” și revista „Expres”. În 1992 a emigrat în Germania, ulterior în Italia. Din august 2019 locuiește cu familia la Londra. În 2013 a fondat la Roma publicația „Emigrantul” (inițial emigrantul.it apoi www.emigrantul.ro) dedicată românilor din Peninsulă și nu numai. Multe din materiale au avut zeci de mii de cititori, motiv pentru care, cu cele mai citite dintre ele, în special povești și poezii ale celor imigrați, a publicat volumul „Dulce și amar - condamnați la străinătate”, cu 85 de povestiri și poezii ale 30 de autori din 5 țări. În prezent lucrează la un al doilea volum.
Este autorul volumului „Frige-rachiu”, o poveste ambientată într-un sat de munte, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și co-autor, alături de Doina Mustățea, al volumului de povestiri „Noi suntem români”.
„– Am fost la Wuhan, pe malul celui mai mare fluviu, Yangtze. Voiam să vedem acea minunăție de apă măcar într-un loc de pe lungul său curs...”. Foto: dpa picture alliance / Alamy / Alamy / Profimedia
Citește mai mult
Știați că în Țara Galilor există o mică localitate care arată ca o mare librărie în aer liber? Că destinul acestui sat nu mai mare de 1800 de locuitori a fost schimbat de un singur om cu ajutorul cărților? Foto: SHP / Alamy / Alamy / Profimedia
Citește mai mult
– Vreo librărie sau chioșc de ziare? întreb aseară, odată ajuns în Aeroportul Internațional Henri Coandă. Știam de una la parter și un alt chioșc aflat după ce treceai de control pașapoarte. Sursa foto: Cristi Merchea
Citește mai mult
– Măi flăcăul tatii, tu ești nepotu’ lu Ciobanu. Așa e? Foto: arhiva personală a autorului
Citește mai mult
De vreo trei ani de când regimul comunist nu mai e, visul de a ajunge în Italia lui Ramazzoti și a Campionatului Mondial de Fotbal, pe plajele însorite, dar mai ales în locul unde se fac bani ca să-ți iei o mașină bengoasă, a înflăcărat mințile și inimile mai tuturor tinerilor din orășelul lui. Mai curajoși, mulți au plecat imediat, răspândind în patrie ideea că dincolo, în Occident, banii se fac ușor, fără număr și repede. Foto: Getty Images
Citește mai mult
Aeroportul Stansted, Londra. Avionul pentru București e plin ochi. O corpolentă cu rochie Versace strident colorată s-a așezat gălăgios, trântind geanta aiurea și lovind în treacăt un pasager. Împinge pruncul de vreo 5-6 ani să intre pe loc. Soțul, un sfrijit albit de vreme și de griji, o urmează fără să crâcnească. Copilul se așază la geam și începe să se joace pe telefon. Numai că vocea comandantului anunță o întârziere de o oră. Foto: Egon Bömsch / imageBROKER / Profimedia
Citește mai mult
Când eram mic, ai mei au cununat. Nu mai știu pe cine, dar nuntă mare, lume multă în curte, aglomerație... Noi eram copii și, cel mai mult și mai mult eram curioși de noii veniți. Iar unul dintre invitați, cel mai de vază de la acea nuntă, după miri și nași, a fost mătușa mea, Domnica Gârneață. Era scriitoare! Lucru mare la vremea acea. Ne suna cuvântul ăsta diferit, magic, în urechile pâlnie iar persoana despre care ai mei vorbeau, adică despre scriitoare, trebuia să fie la fel de specială. Altceva.
Citește mai mult
Sunt câțiva ani buni de când nu mai trăisem atmosfera de dinainte de Paște. Acasă. Acasă pentru că doar aici Paștele se simte în aer, în mersul oamenilor, în miresmele de cuptor încins, în gospodinele care merg de la una la alta cu buià, făină sau lemne, cu coveți sau tăvi…Foto: Šálek Václav / ČTK / Profimedia
Citește mai mult
Nu mai eram prietenul, ci „il rumeno”, din aceeași categorie cu prezumptul asasin. Toți în aceeași oală… Foto: Tommy (Louth) / Alamy / Alamy / Profimedia
Citește mai mult
Trenul Paddington- Heathrow, 7 dimineața. Aglomerație, oameni care merg la muncă sau cu bagaje spre aeroport. Cel mai mare aeroport, cel mai traficat din Europa. Foto: Rapisan Sawangphon / Alamy / Alamy / Profimedia
Citește mai mult