Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Și ăștia tot niște hoți! Cum să facă ei toate astea fără să fure?”. Despre părinți, alegeri, Londra și cel mai prețios cadou primit vreodată de ziua mea

votare - 18 mai

foto: Yumiko Kurashige / AP / Profimedia

La alegerile trecute i-am avut pe ai mei la mine. Am vrut să le arat și lor Londra, așa că le-am luat bilete din timp. Măcar o dată să-i aduc să vadă lumea asta și ei, că nu ieșiseră din țară decât la bulgari și la unguri înainte de 90. S-a nimerit să fie și primul tur al alegerilor, așa că au vrut să meargă, că vor schimbare, că s-au săturat de hoți, că țara are nevoie de un lider bărbat, hotărât, care să termine cu șmecherii, cu hoții, cu politicienii corupți și cu Europa ce nu ne lasă să progresăm... Au văzut ei, au vorbit, și, cel mai nimerit e Georgescu, că prea le zice frumos, e om învățat, arătos...

Nicio discuție nu a avut vreun sens sau rost pentru că ei aveau temele făcute și convingeri ferme, de nezdruncinat. Ce le dădea Facebook și alte filmulețe nu putea fi atacat de nimeni. Prietenii lor? Idem și la fel.

După ce i-am plimbat trei zile prin metropolă de li s-au umflat picioarele și nu mai știau de ce să se minuneze mai întâi, eram pe punctul de a ajunge la secția de votare și numai ce-l aud pe tata:

- Și ăștia tot niște hoți! Cum să facă ei toate astea fără să fure? Au avut  ei de-alde Năstase, Ponta, Hrebenciuc dar or fi fost cu nume englezești, nu-i știu eu. Ia să fi fost un Georgescu, că altfel ar fi arătat toate și nu ar fi reușit să le facă statui tuturor hoților

La secția de votare am intrat întâi eu, am vorbit ceva cu fata de la ușă, m-am întors și le-am spus că nu pot vota că n-au buletinele la ei. Doar cu pașaportul nu se poate vota. Au mustăcit ei ce-au mustăcit dar le-a trecut, apoi i-am dus la o pizza și la culcare, acasă.

Acum, că au venit alegerile iar, optsprezece cădea de ziua mea. Trecuseră deja atâtea luni de la primul tur și opțiunile lor se mutaseră pe Simion care era cel pe care-l așteaptă de la Revoluție încoace. Înainte de asta vorbesc cu tata la telefon și, după mai multe chestiuni discutate, zice:

- Măi tată, ce cadou vrei de ziua ta? Că am vorbit cu mă-ta șiii...

-Dragă tati, dacă vrei cu adevărat să îmi faceți un cadou frumos de ziua mea, eu am ales ce.

- Cum să nu, dragul tatii. Știi că, dacă putem, facem tot ce vrei.

- Sigur?

- Păi mai e vorbă?

- Atunci singurul lucru pe care-l vreau de ziua mea și care este cel mai ieftin pentru voi, e să mergeți amândoi la vot și să puneți ștampila pe Nicușor Dan.

......

Cred că un minut au rămas în liniște. Nu știu dacă leșinaseră, se reculegeau sau au amuțit pur și simplu.

Duminică seara m-au sunat și mi-au spus că acesta a fost cel mai costisitor cadou pe care l-au făcut vreodată în viața lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu mi se pare corectă abordarea. Dacă autorul nu a fost capabil, prin argumente de nezdruncinat, să schimbe alegerea părinților, atunci a fost o intruziune complet greșită în libertatea lor de a alege.
    În perioada următoare argumentarea asta va fi esențială pentru societatea românească: convingerea întregului electorat, prin fapte, nu prin vorbe, că România va merge pe un drum corect. Chestia asta cu "votează cu X, de dragul meu" fără să atașezi nimic faptic despre ce a făcut concret benefic X pentru România, ar trebui să nu mai aibă nicio valoare în viitor. Iar principiul ăsta ar trebui înțeles la modul cel mai serios de partidele politice pro-occidentale, dacă vor să mai obțină peste 3 ani și jumătate o majoritate în parlament și la guvernare.
    Să lăsăm faptele să vorbească în locul boților de pe Tiktok sau de pe alte rețele sociale. Pentru că faptele guvernelor Ciucă și Ciolacu au alimentat cu prisosință electoratul izolaționist, acum ni s-a dat o ultimă șansă de redresare, pentru recâștigarea pe bază de argumente a încrederii celor care au fost mințiți frumos – până la hipnotizare – de misticul cg și șeful de galerie gs. Va fi greu dar nu imposibil.
    • Like 0
  • Dv. ne credeti tampiti??? Eu nu sunt votant Georgescu dar subiectul textului imi insulta inteligenta... tiparim orice pe platforma acum ?Daca scriati inainte de '89, ne puneati in vedere o istorie stahanovista cu ceva depasiri de plan..Macar schimbati titlul si faceti-l mai comic , mai radem si noi,Uite va sugerez eu unul : Cadouri electorale de la ticu si mica -partea intai Londra pachistaneza.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Problema e foarte simplă: ce am ales acum nu ne vindecă (încă) de boală, dar măcar nu am decedat. Decesul e mai rău decât boala - oricât de gravă ar fi ea - pentru că are un atribut pe care boala nu-l are: e ireversibil. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă, într-o realitate alternativă, am fi ales altfel? Cunoștințele economice ale românului sunt zero barat, dar iată o veste care dă fiori, vărsături, tremurături până și unui student la economie: în cazul ghinionului, BĂNCILE (plural) AR FI VÂNDUT TITLURILE DE STAT. Nu mai vorbim aici de corupție, de probleme etc. N-ar mai fi însemnat că suntem într-un lift defect, dare se zdruncină, hârâie și pârâie. Ar fi însemnat că s-au rupt cablurile liftului și suntem în cădere liberă. Dacă se rup cablurile, nu mai contează cât de hodorogit e liftul. Corelat cu deprecierea accelerată a leului, cu viteza luminii, analogia cu liftul în cădere e cea mai fidelă.
    Da, am rămas cu corupții, cu legile date peste noapte etc. Suntem bolnavi, dar nu suntem morți. E o mare diferență între boală și moarte. Boala se mai poate trata. Moartea nu.
    • Like 0


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult