Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum au resuscitat cărțile un sat

Hay -

Foto:  SHP / Alamy / Alamy / Profimedia

Știați că în Țara Galilor există o mică localitate care arată ca o mare librărie în aer liber? Că destinul acestui sat nu mai mare de 1800 de locuitori a fost schimbat de un singur om cu ajutorul cărților?

La 20 august 2019 se stingea din viață Richard Booth la vârsta de 80 de ani. Ei și, cine a fost Richard Booth?

Născut în 1938 în Plymouth, Anglia, Booth a ajuns în Hay-on-Wye în copilărie, după ce părinții lui moșteniseră o proprietate cu teren. Satul era unul mic, de câțiva locuitori, care se ocupau cu creșterea oilor. Richard însă, după ce studiase la Oxford și lucrase contabil doar pentru trei săptămâni, ia această decizie de a se întoarce pe moșia părinților. Mai târziu acesta avea să glumească spunând că „a moștenit o avere, a câștigat două și a pierdut patru”.

Odată întors acasă, Booth a cumpărat fosta stație de pompieri a orașului, castelul normand în prăbușire și mai multe depozite și, în anii ’60, a început să le umple cu cărți second-hand. S-a aprovizionat cu cărți de la prieteni, colegii dar și din bibliotecile nobililor decăzuți din Regatul Unit și de la distribuitori falimentați. Nu era un intelectual pasionat și, așa cum a spus directorul Hay Festival Peter Florence într-un interviu cu Huw Thomas de la BBC, „nu era chiar interesat de bani”. În schimb, Booth a văzut o oportunitate de a reda la viață satul său iubit, Hay-on-Wye. A deschis atunci șase librării cu cărți uzate în Hay și a fost inspirația din spatele altor aproape 30.

Richard Booth/foto wikipedia

„El a fost prima persoană care a diversificat o economie rurală”, îi spune lui Thomas Anne Addyman, care conduce Addyman Books în Hay.

Dar, după cum subliniază Florence, lui Booth îi plăceau și „petrecerea și vremurile bune”. Era carismatic, cu un fler pentru autopromovare și o înclinație pentru răutăți. În ziua păcălelilor (1 aprilie) din 1977, Booth s-a plimbat pe străzile din Hay purtând o coroană și s-a proclamat rege al unui nou stat suveran. Calul lui, a declarat Booth, avea să fie prim-ministru. A eliberat și pașapoarte sătenilor, a împărțit titluri nobiliare și a înființat un serviciu „secret” cunoscut sub numele de C.I.Haym, declarând independența satului-stat. Motivul? Protejarea cărților sale.

Foto:  SHP / Alamy / Alamy / Profimedia

Neiubitor de bani și nici bun administrator, „regele” și-a pierdut majoritatea librăriilor până la începutul anilor 2000, fără ca acest lucru să-i știrbească simțul umorului și entuziasmul. Până la moartea sa, Booth s-a ocupat de un magazin în orașul său natal numit Regele Hay, care vindea cărți, jurnale și accesorii care sărbătoreau „domnia” sa.

Bineînțeles că mișcarea de promovare a fost una ieșită din comun, lucru care a atras atenția întregii lumi.

Astăzi orașul a devenit o destinație turistică populară, iar timp de 10 zile, din mai până în iunie, găzduiește un renumit festival literar, care a devenit un eveniment de frunte pe scena culturală britanică și la care participă nume importante și peste 100.000 de iubitori ai cărților.

Și dacă primul Hay Festival a avut loc în împrejurimile modeste ale unei grădini de pub, astăzi festivalul s-a mutat în corturi imense la marginea satului și atrage peste 100.000 de vizitatori pe parcursul a 11 zile. Miile de iubitori ai cărții interacționează cu scriitori, poeți, istorici, oameni de știință, comedianți și muzicieni ai lumii. pentru a interacționa cu marii scriitori, poeți, filozofi, istorici, oameni de știință, comedianți și muzicieni, dar și politicieni din întreaga lume.


Foto: SHP / Alamy / Alamy / Profimedia

Între sesiuni, vizitatorii se pot relaxa pe șezlonguri pe verdeața satului, pot răsfoi cărți prin tarabe și pot vizita o librărie a festivalului, care stochează 55.000 de titluri. Serile sunt dedicate muzicii, comediei și filmului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mi-a placut mult povestea si felul in care s-a petrecut, s-a intamplat, s-a rostogolit pana in ziua de azi. E genul de poveste care porneste de la nimic si ajunge departe. E ceva magic, e ca o poveste de Craciun.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult