Foto: Ovidiu Iordachi/ Inquam Photos
– M-am supărat pe ea într-o zi că nu-mi ducea litera până la capăt. Și i-am spus frumos că trebuie să fie atentă, să termine ceea ce începe, că și asta ne face să fim prietene…
Detalii. Finețuri. Lucruri mărunte care fac oamenii mari.
La asta m-am gândit când, zilele trecute, învățătoarea nepoatei mele mi-a vorbit de preocuparea ei în educația fetiței noastre. În educația tuturor copiilor pe care îi are în grijă. Lucruri mici, aparent neînsemnate, dar care lasă urme adânci, care cizelează pe cei mici în a deveni oameni mari.
Fără s-o cunosc inițial (ulterior am întâlnit-o și am descoperit că fuseserăm colegi de liceu – din generația mai veche, așa cum mi-a zis fiul meu) mi-am dat seama că educația pe care o face cu copiii această învățătoare este ceea ce ar trebui să fie la toate nivelurile, în toate școlile.
Încă de când au înscris-o în clasa I, deși sosită din altă țară, tatăl ei (fiul meu) se întreba dacă e corect și normal că a pus-o „să tragă linie pe fiecare pagină”, frumos, pe partea stângă, să fie ordonați, atenți… „Eu așa scriu data, ne-a arătat nepoțica, mândră, pagina la fiecare lecție: cu ziua scrisă cu cifre arabe și luna cu cifre romane…”.
Și gândul m-a dus imediat la învățătoarea mea, Niculina Toma, cea care în anii ’70 la fel ne-a învățat: să punem data distinct (cifre arabe și romane), să scriem frumos, să fim ordonați, curați… Scrisul trebuia să fie oglinda noastră. Mi-am amintit de lucrurile mărunte cu care ne-a îmboldit și ne-a cizelat, de atenția și grija cu care ne-a înconjurat patru ani de școală pentru a ne pregăti pentru gimnaziu.
Unul dintre oamenii care au revoluționat lumea cu tehnologia, Steve Jobs, vorbea despre frumusețea unui font care i-a schimbat modalitatea de a gândi și de a face lucrurile. Vorbea despre detaliile care te fac om în viață.
Nu e totul pierdut în educația din România. Dar e nevoie ca oameni ca aceștia, educatorii excelenți, să fie remunerați, recunoscuți și apreciați precum doctorii și mai mult decât generalii de carton (fără armată) care au împânzit țara, pentru că de ei depinde sănătatea mintală a poporului, evoluția unei societăți aflate tot mai în derivă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vorbind exact despre caligrafie, observ că dumneata nu ai cititi 5 carți toată viața.
Revenind la valori, in epoca dictaturii nimeni nu te oprea să inveti orice. Doar Meine kampf nu găseai să citesti. În rest orice. Doar trebuia să vrei, să fii încăpățânat și să cauți. Părinții, familia erau temelia. Mai bine zis educația pe care părinții tăi o primiseră. Gandește că toți furau orice, oricât și oricând. Asta a venit la pachet cu proprietatea întregului popor. Dictatura stabilea salariul, prețul bunurilor, nivelul de confort, totul venea de sus... Oamenii au înteles că bunul comun este al nimănui.
Revin și spun, întelegerea de acea formă a rezultat din educație. Desigur, mai sunt foarte multe de adăugat.