sursa foto: Profimedia
7 iunie 2026 - alegeri parlamentare cruciale în istoria recentă a Armeniei. Situată dintotdeauna la intersecții, între 2 continente, și mereu între mari imperii - fie roman și persan, fie otoman și rus -, Armenia a avut mereu de luptat aprig pentru supraviețuire. Și a făcut-o și de această dată… calea spre Europa a învins - cu un 49,81%!
Armenia s-a schimbat mult în ultimii 8 ani, de când i-am trecut ultima dată granițele. Atunci, premierul Nikol Pashinian era abia ajuns la putere, în urma protestelor antiguvernamentale numite Revoluția de Catifea, versiunea armenească. Limba predilectă de comunicare era mai degrabă rusa, însă acum micul stat caucazian face tot ce-i stă în putere să se distanțeze de Moscova. Acesta este obiectivul electoral al lui Nikol Pashinian, deloc un politician curat ca laptele, dar considerat „Răul mai mic” în aceste alegeri parlamentare.
Poate dacă Moscova ar fi ajutat Erevanul în războiul din 2020 cu Azerbaidjanul lui Aliyev și ar fi împiedicat evacuarea forțată din Nagorno-Karabah în 2023, lucrurile ar fi stat azi altfel, însă Putin nu s-a mobilizat pentru aliatul său din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), echivalentul rusesc al NATO (un organism militar prezidat și dominat de Rusia, din care mai fac parte Belarus, Kazakhstan, Kîrgîzstan, Tajikistan).
În consecință, Armenia este obligată acum să privească spre Vest, spre Europa. Vizita și promisiunile recente ale Ursulei von der Leyen au fost extrem de bine primite, însă separarea definitivă de Rusia nu este ușoară…
Deoarece Armenia este profund dependentă de Moscova în 4 domenii critice: economie, energie, securitate și infrastructură - legături structurale care-i restricționează semnificativ mișcările de politică externă.
Deși premierul Nikol Pașinian a adoptat o politică clară de diversificare și apropiere de UE și SUA, presiunea geopolitică exercitată de Rusia rămâne uriașă. Vorbim de o dependență economică și comercială relevantă, căci Moscova este partenerul comercial principal al Erevanului, generând peste 36% din totalul comerțului exterior al fostei țări URSS. Alți 15% sunt generați din comerțul cu UAE, însă depind indirect de Rusia, căci Armenia prelucrează diamantele și aurul provenite de la Moscova, pentru a le vinde apoi Emiratelor.
Kremlinul folosește frecvent această pârghie ca armă politică, blocând temporar - prin instituția sa de control sanitar (Rospotrebnadzor) - importurile de fructe, legume, coniac armenesc sau apă minerală (Jermuk), pentru a exercita presiuni economice.
În fond, Armenia face parte din Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU), o piață comună controlată de Rusia, ce oferă avantaje tarifare greu de înlocuit pe termen scurt. Potrivit estimărilor rusești, o ieșire bruscă din EAEU ar putea provoca o prăbușire de până la 14% a PIB-ului armenesc.
Și ar mai fi și aspectul de securitate alimentară de luat în considerare: Armenia depinde aproape integral (!) de importurile rusești pentru grâu și porumb…. Sau remitențele: Erevanul se bazează masiv pe banii trimiși de a sa diasporă stabilită în Rusia, dar și pe investițiile rusești în minerit, metalurgie și sistemul bancar, ce susțin direct stabilitatea financiară a țării.
La capitolul dependență energetică, Compania Gazprom Armenia (deținută integral de gigantul rus Gazprom) controlează întreaga rețea de distribuție, Rusia asigurând 82% din gazul consumat la prețuri preferențiale (mult sub prețul pieței).
Iar singura centrală nucleară a țării (Metsamor), ce generează ~33% din energia electrică națională, întrebuințează exclusiv combustibil nuclear rusesc. Deși SUA au propus recent asistență pentru construirea unor reactoare americane noi, tranziția tehnologică va dura ani de zile.
În plus, companiile de stat din Federația Rusă dețin sau gestionează, prin contracte de concesiune pe termen lung, active de infrastructură terestră strategică (!), inclusiv rețeaua feroviară națională a Armeniei și segmente majore din sistemul de telecomunicații.
Pe măsura „prezenței” sale generale în Armenia, Rusia este implicată și în controlul frontierelor: în baza acordurilor bilaterale, trupele de grăniceri ale serviciului rus de securitate (FSB) asigură securitatea fizică pe porțiuni mari din granițele externe ale Armeniei cu Turcia și Iranul.
Ca să nu mai vorbim de marea bază militară rusească de la Gyumri, Baza 102…
Astfel, deși Erevanul și-a înghețat participarea în alianța militară rusă CSTO, reproșând Moscovei că nu a intervenit în conflictul cu Azerbaidjanul pentru Nagorno-Karabakh, decuplarea militară totală este complicată și riscantă din cauza vulnerabilităților regionale...
Într-un astfel de context, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a reafirmat în mai 2026 sprijinul puternic al UE pentru Armenia - printr-o serie de promisiuni economice și geopolitice adaptate la contextul îndepărtării Erevanului de sub influența Rusiei.
În primul rând, un pachet de urgență împotriva constrângerilor economice ale Rusiei: peste 50 de milioane de euro și transporturi comerciale către statele membre UE, pentru a compensa blocajele rusești.
În al doilea rând, Planul de Reziliență și Dezvoltare (2024–2027): anunțat inițial în 2024 și consolidat la recentul summit UE-Armenia de la Erevan, acesta prevede 270 de milioane de euro sub formă de granturi și împrumuturi pe 4 ani. Promițător.
La capitolul diversificarea economiei, se sprijină IMM-urile locale, pentru a nu mai depinde de piața rusă - până acum, beneficiarele au fost 7.000 de companii, cu peste 20.000 de noi locuri de muncă.
Una dintre perspectivele cele mai atractive este însă cea legată de Parteneriatul de Conectivitate, ce va transforma Armenia într-un adevărat hub strategic între Europa, Caucazul de Sud și Asia Centrală - se asigură deci sprijin financiar pentru infrastructură și punctele de frontieră, după redeschiderea rutelor comerciale cu Turcia.
Iar la capitolul energie, se vor finanța proiecte majore de energie regenerabilă, dar și integrarea în proiectul Cablului Electric Submarin al Mării Negre.
Se va asigura și sprijin militar, prin Instrumentul European pentru Pace (echipamente în valoare de 30 de milioane euro destinate Forțelor Armate), dar și o eventuală liberalizare a vizelor: o inițiativă de 2,2 milioane euro pentru a accelera dialogul privind eliminarea vizelor pentru cetățenii armeni care călătoresc în UE.
Armenia are disperată nevoie de deschidere spre Europa, dar și spre vecini.
Pashinian dorește o normalizare a relațiilor cu Turcia, care încă nu și-a recunoscut vina în genocidul din 1915; dar și o normalizare a relațiilor cu Azerbaijan. În această privință, recunosc aici „modelul” după care acționează și Baku (care are totuși în spate sprijinul Ankarei): între vecini se mai pot ivi conflicte, însă vina o poartă mereu marea putere ce se amestecă… aici, Rusia.
Pace, securitate și deschiderea granițelor - acestea sunt prioritățile armenilor. Iar pacea cu Baku, așa cum este ea, trebuie menținută. Deși contracandidatul lui Pashinian, oligarhul pro-rus Samuel Karapetyan, susținea că, dacă acest acord trece, Armenia devine o colonie a Azerbaidjanului… Sponsor principal al Bisericii Apostolice Armene (acuzată de legături cu serviciile secrete ruse), Karapetyan a fost arestat recent sub acuzația de tentativă de preluare a puterii, iar compania sa energetică ENA a fost naționalizată.
Cert este că Erevanul nu-și mai permite acest „lockdown” teritorial, deci granițele închise cu Azerbaidjan și Turcia. Armenii trăiesc fie privind cu nostalgie vârfurile Araratului, situat, prin voință politică, pe teritoriu turcesc; fie cu gândul la diaspora, fără a putea călători liber.
Și câți armeni nu privesc către anticul Ani, „Orașul celor 1001 biserici” - și el tot în Turcia, fără niciun pod peste prăpastia ce servește drept graniță. Puțin știut este că în acea zonă a Turciei trăiește și poporul Hemșin - armeni etnici care s-au stabilit în această regiune muntoasă a Mării Negre în secolul al VIII-lea, fugind din calea invaziilor arabe din Armenia istorică.
Genocidul comis de otomani rămâne o rană adâncă, însă tinerii îmi spuneau că n-au fost crescuți să nutrească ură față de poporul turc. Imensul mausoleu din centrul Erevanului ocrotește memoria victimelor genocidului… iar vremurile imperiului Otoman au apus pentru majoritatea armenilor.
În concluzie, Armenia are nevoie de punți spre Vest, spre UE, Turcia, și spre Asia - avantajoasă aici este deschiderea coridorului Zangezur, ce leagă Turcia de Azerbaidjan, deblochează rutele comerciale și reintegrează Armenia în infrastructura regională, drept verigă importantă în Coridorul de Mijloc (Trans-Caspic), ruta directă dintre China, Asia Centrală și Europa.
Erevan ar avea acces la piețele din Iran și Turcia, deci exporturi și importuri la costuri mult mai reduse; și-ar recâștiga astfel controlul strategic asupra propriilor decizii de politică externă, diminuând influența rusă.
Dar pentru asta, partidul lui Pashinian trebuie să câștige nu doar aceste alegeri parlamentare, ci și războiul informațional al Rusiei, aflată în spatele a numeroase campanii de dezinformare, printre care și cea numită Storm 1516.
Și aici, comparația cu Ucraina îmi rezultă inevitabil (căci Putin a cerut de curând un referendum în Armenia, privind rămânerea în sfera de influență a Rusiei). Diferența ar fi că armenii nu sunt un popor slav, strâns legat de identitatea culturală a Rusiei. Iar până a ajunge, militar și teritorial, la Armenia, mai e „de cucerit” Georgia: care, prin intermediul lui Ivanishvili, un echivalent georgian al sus-numitului Samuel Karapetyan, se întoarce totuși destul de rapid în brațele Rusiei…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru moment putin are, încă, probleme cu Ucraina și a reușit în Bulgaria, urmează România, iar Ungaria este incertă.
După cum prezentați datele economiei armene depinde în totalitate de rusia, căreia nu îi este greu să mai trimită azerii: "în vizită".
Cât credeți că durează ca partidul rival al noului președinte, pertid filo rus, să saboteze măsurile și noile orientări? Să inițieze o moțiune de cenzură și de demitere? Sigur au și armenii "suveranistii" lor.