Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„De ce-o scumpit Maniu dohanu’ ?” Istoria austerității românești se repetă

Iuliu Maniu -

foto: Historic Images / Alamy / Profimedia

„De ce-o scumpit Maniu dohanu’ ?” Această întrebare era una colectivă, adresată unui personaj imaginar, dar care simbolizează în esență politica guvernării Iuliu Maniu înainte de ieșirea de la putere a PNȚ în 1933 și înlocuirea lui cu PNL. Era o întrebare a alegătorului mic, țăranul, care a fost afectat în mod direct de politica economică de redresare bugetară a guvernelor țărăniste din perioada interbelică. Întrebarea se reclamă de la situația în care a fost scumpit tutunul de calitate inferioară consumat de clasele de jos ale societății românești. Astfel, conform opiniilor acestor clase, Iuliu Maniu a scumpit mai întâi „dohanul domnesc” (tutunul de calitate superioară), după care a scumpit „dohanul prostesc” (tutunul de calitate inferioară).

Această întrebare deschide o înțelegere mai largă și mai la îndemână a redresării bugetare de astăzi a guvernului Ilie Bolojan. Se știe că istoria se reia, este repetabilă, având aceleași consecutive cicluri de constrângere și de relaxare, de criză și de permisivitate, de austeritate și de avânt economic. În mentalitatea colectivă și în atitudinile sociale, omul a trăit întotdeauna aceleași neliniști și aceleași panici economice, financiare, ale epidemiilor, ale conflictelor și ale războaielor, tot așa după cum a trăit bucuriile, satisfacțiile, împlinirile. Guvernările țărăniste din perioada 1928 – 1933 s-au derulat într-o perioadă de criză generalizată în toate țările lumii. Într-un prim bilanț al acestor guvernări făcut de Iuliu Maniu se menționează că „am realizat stabilizarea, am realizat împrumutul (extern n.n.)” întrucât guvernul nu a avut la dispoziție decât două căi „sau să-și restrângă cheltuielile sau să-și ridice veniturile”. Astfel, „guvernul este hotărât a șterge din cheltuielile statului tot ce este superflu și constituie lux. Pe de altă parte, este hotărât a desființa toate acele organe de stat și a înlătura pe toți acei funcționari care nu sunt necesari pentru gospodăria statului”.

Parcă am citi măsurile luate de guvernul Bolojan. Mai mult decât atât, măsurile luate de guvernul PNȚ de odinioară se regăsesc în gândirea și acțiunea politică a lui Ilie Bolojan de astăzi. Astfel, guvernul PNȚ a luat o serie de decizii de mărire asupra „chiriilor, asupra tutunului de calitate inferioară (prostesc), impozite pe spectacole și pe salarii”. Tot atunci s-a declanșat „prima curbă de sacrificiu” în sensul că „salariile funcționarilor statului, salariile regiilor publice au fost reduse cu 10 – 25%”. Toate acestea se regăsesc aproape identic în pachetul de redresare a deficitelor bugetare propuse de guvernul Bolojan. O ultimă similitudine izbitoare între cele două guvernări este cea din domeniul învățământului preuniversitar. Astfel, guvernul țărănist a pornit de la faptul că „în țară existau 200 de licee, 150 de gimnazii și 17 seminarii cu o populație școlară de 100.000 de elevi în 1930. Avem debit de 10.000 de bacalaureați care nu găsesc în covârșitoare majoritate plasament și s-a decis desființarea a 6 licee și 45 de gimnazii. Elevii și profesorii din școlile închise au fost trecuți la școli de comerț și meserii”.

Asemănarea dintre măsurile celor două guvernări mărturisesc aceleași frământări și îngrijorări dintotdeauna a societății românești în care soluțiile pentru rezolvarea crizelor rămân nu doar în linii mari, ci și în detalii pe aceleași coordonate transistorice. Întrebarea-reproș „de ce-o scumpit Maniu dohanu’ ” s-a convertit într-o lozincă electorală foarte eficientă în lumea țărănească ardeleană pentru victoria în alegeri a PNL. Este un indiciu convingător al reacției mulțimii la marile decizii ale politicii statului, ale impactului puternic resimțit egoist la nivelul lumii țărănești. Așadar, a fost și rămâne în continuare un mare clivaj între mulțimea românească și oamenii politici de vârf, resimțită azi de unii analiști politici ca o despărțire, în depărtare, a statului față de proprii cetățeni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult

 Mândra Chic

Povestea Mândra Chic începe cu un moment aparent banal, dar care a schimbat totul. Alina Zară își amintește scena de acum mai bine de 15 ani: mătușa Cornelia răsfoia un număr al revistei Vogue, unde a văzut „o rochie de dantelă de Miuccia Prada” ...

Citește mai mult