foto: Profimedia
Într-un succint exercițiu semantico-lexical a ponti înseamnă a ponta o sumă de bani la jocurile de noroc, tot astfel pont sau poante înseamnă o „aluzie răutăcioasă, ironică”, dar tot așa poantă ar putea fi afină păcălelii, bufoneriei, șarlataniei și farsei. Prin urmare, V. Ponta poate fi calificat drept farsor pentru că numele dezvăluie un semn, un destin, „nomen est omen”, adică numele este un destin.
A fost un moment care a declanșat definitiv identificarea lui V. Ponta cu un farsor. Mai exact, doi farsori ruși s-au dat drept Poroșenko, în fața cărora Ponta și-a deversat telefonic toate răutățile și criticile, astfel încât nu au scăpat de această critică N. Dan, V. Zelenski, M. Sandu, Bruxelles, O. Țoiu etc. Se poate spune că cei doi farsori ruși s-au întâlnit „admirabil” cu farsorul V. Ponta după principiul „asinus asinum fricat”, adică „măgar pe măgar se scarpină”. Mai pe scurt, farsorului i s-a jucat o farsă. O prima farsă în existența lui Ponta a fost faptul că magistrul său, A. Năstase, l-a lansat în spațiul public, socotind, printr-o condamnabilă și dezonorabilă afirmație, că V. Ponta este „un al doilea Titulescu al României” (sic). Blasfemiatoare la adresa marelui diplomat român este transpoziția acestuia în persoana tânărului pesedisto-utecist Victor Ponta. La celălalt capăt al farsei numită Victor Ponta, acesta a apărut cu șapcă roșie de magaonic în momentul depunerii candidaturii la președinție, el, fost prim-ministru al României, a subscris nerușinat la trumpism, afișând un snobism dizgrațios și predispus să-și tranzacționeze sau să-și trădeze țara, neamul și strămoșii.
Acest produs monstruos al lui A. Năstase, urmând de altfel cu precaritate o școală prestigioasă, farsorul V. Ponta se pare că a lipsit de la cursuri în schimbul activismului tineresc și avântat al PSD, fiind un tânăr vlăstar al partidului comunistoid. Infantil și ambițios, toxic și impertinent precum un Alcibiade de mahala, ajunge prim-ministru cu tendința puternică de a deveni președintele României. S-a asociat cu penalul S. Ghiță și a intrat într-o fraternitate suspectă cu vecina Serbia și cu președintele rusificat, A. Vucic. A mai intrat într-o farsă, devenită foarte cunoscută, în campania electorală prezidențială din 2025, în care și-a adjudecat rolul de salvator al Belgradului în schimbul inundării unor teritorii în România. A fost o farsă în care a căzut din propria găunoșenie și minciună cu costuri evidente în candidatura sa prezidențială. Prin urmare, nu pare atât de inteligent precum l-a calificat maestrul său, A. Năstase. V. Ponta cade cu anumită ușurință pe cuvinte, dar inteligența lui este una precară, este o inteligență din vârful limbii.
O altă farsă a fost aceea când a fugit de ancheta DNA în Turcia, sub pretextul de a-și trata un accident de la picior, sfidând totodată ortopedia românească. În același an, 2017, în ciuda opiniei unanime a membrilor UE de a nu participa la deschiderea jocurilor europene de la Baku, Ponta se duce totuși afișându-se cu V. Putin. A fost și a rămas definitiv un farsor și pe deasupra plagiator al tezei sale de doctorat al cărei conducător științific a fost același A. Năstase. A fost farsor și în momentul în care, încercând să-și adjudece un sprijin mondial, a susținut în 2016, ca un adevărat și convins comunist, că Partidul Comunist Chinez a contribuit la „pacea și la dezvoltarea lumii”. În sfârșit, a cochetat din aceleași interese meschine și șmecherești cu mișcarea suveranistă în 2024-2025 încercând să sugă din succesul popular al șarlatanului C. Georgescu. Mai exact, V. Ponta este el însuși o farsă în viața politică românească.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.