Economist la bază, m-am respecializat în Psihologie. Psihoterapeut în Analiză Tranzacțională în formare, scriu pe blogul www.lifeisnotafight.com despre experiența mea ca psihoterapeut, dar și despre cum gestionez diagnosticul de Scleroză Multiplă și provocările acestei afecțiuni. În Martie 2019 voi deveni și mamă.
Îmi doresc ca prin blogul meu și psihoterapie să fac o diferență în mentalități și comunitate.
De-a lungul vieții, din copilărie, luăm decizii inconștiente care să ne ajute să „supraviețuim”: „Mama este imprevizibilă când îmi arăt dragostea față de ea. În concluzie, oamenii nu sunt de încredere. Mai bine mă țin la distanță și nu îmi arăt dragostea față de nimeni”. (Foto: Getty Images)
Citește mai mult
Nu cred că putem înțelege niciodată cu adevărat ce simt clienții noștri. Ca psihoterapeuți, am fi grandomani să credem asta. Putem, în schimb, să fim în relație și să fim alături de ei în măcinările lor. Cu adevărat însă, pot înțelege doar ei și ca psihoterapeut, îmi asum să îi ajut să înțeleagă atât cât simt ei că au puterea de a gestiona acea înțelegere. (Foto Evgeny Nekrasov / Alamy / Alamy / Profimedia)
Citește mai mult
Sunt crescută de o mamă care nu suporta să mă vadă plângând. În fiecare moment de ”risc” - în care eu aș fi putut începe să plâng, se agita, devenea energică și încerca să îmi atragă atenția de la plâns și de la motivul care m-ar fi întristat. (Foto Paul Bradbury / Caia Image / Profimedia)
Citește mai mult
Să stai toată ziua cu partenerul poate deveni sufocant. Ajungeți să faceți aceleași activități și vă pierdeți în a face lucruri care „trebuie” făcute. (Foto: Nicolas Landemard/ Zuma Press/ Profimedia)
Citește mai mult
Pasivitatea este atunci când amânăm ceva sau nu o facem deloc. Pasivitatea ne oprește din dezvoltare, din a ne atinge potențialul și a ne confrunta fricile. Continuăm să trăim, dar fără să realizăm ce ne dorim cu adevărat, de exemplu casă-job-casă-o ieșire ocazională, când de fapt, ne dorim o carieră în antreprenoriat sau o familie care să ne umple viața personală. (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
Gata? Asta a fost? La 30 de ani nu se mai poate face nimic pentru mine? (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
Am trecut la un nivel nou de multi-tasking și, la fel cum eu am reușit să mănânc cu ea în brațe, iar soțul meu să pregătească masa cu ea în brațe, acest articol este, la fel, scris cu ea în brațe. (Foto: Guliver Getty Images)
Citește mai mult
Am decis să avem un copil. Decizia a venit în urma unei documentări serioase, discuții cu neurologi, discuții despre riscuri și cum vom gestiona toate situațiile pe care ni le putem imagina acum, înainte să se nască. Am discutat nu numai despre riscul de Scleroză Multiplă. (Foto Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
A pornit din momentul în care, la câțiva ani după ce am avut un accident de mașină pe autostradă, mi-am dat seama că la volan, între semafoare, nu respiram. Îmi țineam respirația. Ca și când așteptam din nou să mă lovească din spate o mașină puternică. (Foto Guliver/Getty Images)
Citește mai mult
Am crescut știind că am fost un copil care nu dormea în timpul zilei, fiind o reală problemă pentru oricine trebuia să stea cu mine. De cele mai multe ori, ai mei erau indisponibili, așa că odată ce am împlinit trei ani, bunica mea s-a mutat cu noi ”ca să mă crească”. Înainte de asta, rămâneam uneori la vecinii noștri, care aveau doi copii de vârste apropiate. (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai mult