Gabriela Lupu

„- De ce, tataie, pleci undeva cu avionul?” „- Hai, mă, nu mai face mișto de mine! Vreau și eu voucherele alea”. (Foto: monitorulcj.ro)

Eram în anul întâi de facultate și îmi împărțeam viața între Tineretul Universitar Național Țărănesc (TUNȚ), Convenția Democratică și mersul la biserică. La Convenție și la PNȚ știam că dușmanii erau comuniștii. La biserică dușmanii erau pletoșii-rockeri-satanisti. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Despre moarte am amintiri mai vii. Îmi era îngrozitor de frică de moarte când eram mică. Foto Guliver/Getty Images

Într-o vreme eram enoriașele aceleiași parohii. Doamna Olga era nelipsită de la slujbele Bisericii Kretzulescu. Și când spun nelipsită asta înseamna că venea nu doar la liturghia duminicală, ci și la acatistele de miercuri sau de vineri și era foarte implicată în bunul mers al parohiei. (Foto: Cinemagia)

Sunt singură într-un vagon care s-a atașat la Timișoara trenului care vine de la Budapesta. Nașul cu trei dinți trece încolo și-ncoace. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)

Acolo am deja prieteni buni printre cerşetori. Este un tânăr nelipsit din faţa porţilor care le povesteşte tuturor că are un copil bolnav. Mie însă, când mă vede, îmi spune: „Frumoasa mea! De când nu te-am mai văzut!” (Foto Guliver/Getty Images)

Pentru că din cauza faptului că orice aş face tot „un rahat” sunt m-a făcut să îmi doresc cu disperare să fiu iubită până acolo încât am acceptat nedrept de multă vreme în viaţa mea un bărbat abuziv. (Inquam Photos/ Marius Dumbrăveanu)