Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„- Primiți vouchere de vaccinat?” „- Sigur”. „- Și ce pot lua cu ele?…” „- Orice”. „- Adică și detergent?” Povestea vecinului meu, bătrânelul, vaccinat la Otopeni

Vouchere de vaccinare

Foto: monitorulcj.ro

Când era valul patru în putere, am reușit să-l vaccinez pe vecinul meu bătrânel. L-am dus tocmai la aeroportul Otopeni pentru că erau cozi interminabile la vaccinare în București (slavă Domnului!).

După câteva zile a început să mă piseze la cap cu întrebarea când își ia el voucherele de om vaccinat.

Vecinul meu bătrânel este ca picătura chinezească. Bătea la ușă cu consecvență în fiecare zi:

- Ai sunat la Otopeni?

Iar eu chiar și proaspăt trezită din somn am totuși o coastă de drac în mine, că altfel nu aș mai fi femeie:

- De ce, tataie, pleci undeva cu avionul?

- Hai, mă, nu mai face mișto de mine! Vreau și eu voucherele alea.

Am început să sun la centrul de vaccinare de la Otopeni, că nu mai scăpam de vecin.

- Nu avem vouchere, nu avem vouchere, nu avem vouchere...

- Tataie, nu au vouchere.

- Nu pot sa cred. Ăștia mă trag în piept. Vreau eu să-i aud că mă refuză.

Drept urmare, acum câteva zile am sunat la centrul de vaccinare și am pus telefonul pe speaker să audă si vecinul:

- Bună ziua! Centrul de vaccinare de la aeroportul Otopeni?

- Da.

- Nu-i așa că nu aveți vouchere?

- Vouchere? Avem. Dar doar dacă ajungeți într-o oră. Mâine suntem liberi, iar poimâine nu cred că mai găsiți.

Am zburat până la gară, de unde am luat trenul spre aeroport. (Apropo, sunt mare susținător al acestui tren).

Am ajuns la timp cât să-și ia vecinul voucherele.

- Dar dacă nu mi le primește la magazin?

- Eu zic să încerci. Dar vezi ca se numesc „indemnizație de hrană”. Cred că îți poți lua doar mâncare cu ele.

- A, da? Hai să vedem.

Și a intrat în primul Mega Image:

- Primiți vouchere de vaccinat?

- Sigur.

- Și ce pot lua cu ele?

- Orice.

- Adică și detergent?

- Da.

- Sunteți sigură că pot lua și detergent?

- Da.

- Bine. Atunci dați-mi un pachet de țigări și o vodcă.

Așa și-a consumat doua vouchere. Mai are trei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am vrut sa spun d-na G.L. doar ca articolul e minunat.Deschide larg calea gandirii noastre pozitive si despre vaccin si despre binefacerile lui...
    Intre acestea (ma gandesc acum la binefacerile voucherelor pentru personajul in cauza) doar observatia ca, ramanand doar cu 3 bucati dupa prima doza votca&tutun," vecinul va mai consuma inca 2 pentru a doua doza dar,la booster,avand doar 1 bucata voucher va trebui sa decida prin eliminare : ori votca ori tutun.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Asta apropo de „facerea de bine”.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro