Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„- Trenul ăsta nu merge la București”, „- M-am urcat în trenul greșit???” „- Nu, dar...” Cum mi-am găsit nașul într-un vagon din Timișoara

Tren Timișoara

Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos

Sunt singură într-un vagon care s-a atașat la Timișoara trenului care vine de la Budapesta. Nașul cu trei dinți trece încolo și-ncoace. E clar ca se plictisește. Cred și eu. Am făcut două ore jumate până în Lugoj. O sa îmbătrânim amândoi în trenul ăsta. Se așază lângă mine și începe să îmi povestească despre familia lui. Are un puternic accent moldovenesc.

„- Și eu sunt moldoveancă”, zic. „Sau, mă rog, aproape moldoveanca. Sunt din Galați,” zic. „Și locuiți în Timișoara?”, îl întreb.

„- Nu. Locuiesc la Iași”, zice el.

„- Păi și ce căutați pe ruta Timișoara - București?”

„- Trenul ăsta nu merge la București”, spune el calm.

„- Poftiiiiiim?”, mă ridic eu în picioare agitată.

„- M-am urcat în trenul greșit????”

„- Nu”, zice nașul. 

„ - Păi, dacă nu merge la București cum nu e greșit?”, strig eu la el simțind deja cum încep sa îmi curgă lacrimi.

„- Trenul ăsta trebuia să meargă la București, dar nu mai merge”.

„- Cum nu mai merge???”

„- Nu mai merge. Merge până la Herculane de unde pasagerii sunt luați cu autobuze și duși la Orșova. De acolo luați alt tren. De-abia ăla merge la București”.

Tipul are o morgă de zici că e lord englez, nu un amărât de controlor de bilete.

„- Și când ajungem la București?”

„- Eu nu merg la București”, zice el calm și perfect relaxat. „Mă întorc cu garnitura asta la Timișoara de unde plec spre Iași. Iar tu când ajungi la București, nu știu. Da' ce, te grăbești undeva?”

Nu știam dacă să râd sau să plâng. Moșul ăsta e o figură!

„- De mâncare ai?”, mă întreabă el.

„- Nu”, zic.

„- Dacă ești aproape moldoveancă, cum de ai plecat la drum lung fără mâncare?”

Aici are dreptate.

Și, spre surpriza mea totală, scoate din tolba lui de naș un pachet.

„ - E plescavita”, zice el. „De la bufetul gării din Timișoara. Știi ce e aia plescavita?”, mă întreabă.

Dau din cap în semn că da, știu. Și nici una, nici două, desface pachetul și rupe cu mâinile alea murdare și tăbacite chifla în două. Îmi întinde bucata mai mare.

„- Ia, mănâncă”, zice el.

Eu, care mi-am propus să nu mai mănânc pâine în viața mea, iau fără comentarii bucata de chiflă din care curgea muștar, ceapă și maioneză, mulțumesc și încep să mănânc. Eu termin repede. Nașul cu cei trei dinți ai lui încă se mai chinuie să rumege.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu în tren, nu mai făcusem asta de prin 1991, plecam la Sinaia, de la București, nu era mult de mers, aveam bilet cumpărat în gară, tren (Inter) Regio, un fel de personal de pe vremuri, a oprit în toate stațiile, era depășit de toate CFR-urile, biletul costase 19,15 lei, la acel preț nu emiteam pretenții, a venit nașul, un tip pe la 50 de ani, a pus o parafă pe bilet, pe parcurs a mai trecut de cîteva ori pe lîngă mine, a vîndut cîteva bilete celor care se urcaseră pe parcurs, totul OK.
    După cîteva zile mă întorc la București, decid să folosesc serviciile CFR-ului, să am loc, să nu umblu prin tren, rugasem unul din angajații hotelului unde stătusem să îmi facă o rezervare on line, tipul fotografiază cu telefonul meu o imagine de pe un monitor, nici el nu mai făcuse asta, mă duc în gară, nici tipii de acolo nu erau chiar inițiați, îmi recomandă să mă urc și să-i arăt nașului telefonul și va fi OK...Semi eroare, ,,nașul" voia să ciugulească niște biștari de la călătorul în neregulă, de la mine...Nașul, un tip de vreo 30 de ani, cu o mega burtă, vede poza din telefon, l-am întrebat dacă e în regulă, se vedea numărul rezervării, suma plătită on line, 38 lei, i-am spus că dacă e în neregulă, mai cumpăr de la el un bilet, a plecat neconvins că sunt în regulă, rezervarea nu se făcuse de pe telefonul meu ci de pe un PC al hotelului unde stătusem, dar numărul rezervării, costul biletului biletului erau clare, în fine aproape de Ploiești își amintește tipul că are o listă cu rezervările on line, care sunt nominale, vine cu lista, verifică numărul din poză cu ce avea el pe listă, mă întreabă cum mă cheamă, și m-a lăsat în pace...Și acest ,,naș" era într-un tren care plecase de la Viena, trecuse prin Budapesta, făcuse o oprire prin gara de la Sinaia, și m-a adus și pe mine, în picioare, pînă la București...Cînd mă voi mai urca în vreun tren, peste nu știu cîți ani, dacă nu voi uita această experiență, sigur nu mă voi mai CFR-iza...
    Sănătate și drum bun.
    P.S.De la Sinaia pînă la București am avut o discuție interesantă cu un bucureștean care venea de la Viena, unde lucra, și care printre altele povestea cum a fost făcut să plătească mai mult decît trebuia, cu chitanță, de un ,,naș" ungur, în Ungaria.
    • Like 0
  • Gogu - jos pălăria!!!
    • Like 0
  • Plescavita este o chiftea nu o chifla.
    • Like 1
  • Galați nu e "aproape in Moldova". Galați e în Moldova. Moldoveanco!
    • Like 1
  • check icon
    Pacat de ultima propozitie! Se putea gasi alt cuvant ca sa nu il faceti pe nas..."animal"! E scumpa stomatologia pt.multi romani...
    • Like 0
    • @
      •A rumega- dex.2.-(despre oameni) a mânca încet si mult. • Și "nașul" face parte din regnul animal, cã doar n-o fi plantã !
      • Like 1
    • @ Stefan Stefania
      Nu e nici animal, nici planta. E moldovean! Sau, cum îi place autoarei sa spună: "aproape moldovean".
      • Like 0
    • @ Lucian Baciu
      Nu am înțeles rãspunsul dvs., sau, mai bine zis, nu vreau sã-l înțeleg!
      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      nu-i nimic. va fac o schema mai incolo.
      • Like 0
    • @ Lucian Baciu
      Ooo, știți sã desenați?! Bravo ! Și dãștept((sic!) și feisbucist și lipsit de imaginație !
      • Like 1
    • @ Stefan Stefania
      Lăsați, duamnă, că aveți Dvs dășteptăciune (sic!) pentru jumate de țară. Pun pariu că sunteți și "aproape moldoveancă".
      Vedeți că nu știți când să folosiți cuvântul "sic". Vă ajută dexonline, că văd că le aveți cu dicționarele și nici timpul liber nu vă lipsește.
      Partea cu 'fezbucist' nu am inteles-o. "Mai bine zis nu vreau să o înțeleg". Ha-ha.
      • Like 0
    • @ Lucian Baciu
      Eu m-am plictisit sã primesc rãspunsuri penibile. Dvs. nu v-ați plictisit sã le scrieți ?
      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      Ba da, ma plictisiti. Dar persistati sa va dati in petec.
      • Like 1
    • @ Lucian Baciu
      E bine cã am ajuns la un numitor comun. Înseamnã cã nu ne vom mai agasa reciproc! P.S. Nu, nu sunt moldoveancã, dar aș fi fost mândrã cu acea ascendențã. Sensibilitãțile regionale( anti-moldoveni,olteni,ardeleni,maghiari, etc.) sunt rezervate analfabeților funcțional. Cu siguranțã ,eu nu fac parte din aceastã categorie!! Toate cele bune!
      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      dar n-a zis nimeni ca domnia ta esti moldoveanca. doamne fereste! eu sunt moldovean.
      dna autoare a zis ca e "aproape moldoveanca" (dumneaei fiind CHIAR din f*king Moldova). am presupus ca si matale esti "aproape moldoveanca". si nu cred ca am gresit cu mult.
      si acum, cand am ajuns amandoi la concluzia ("numitorul comun", cum il numiti dvs) ca va cam dati in petec, cred ca ar fi cazul sa incheiem minunata discutie legata de dãsteptaciunea (sic! - utilizat corect) si feizbucismul (?!) meu.
      arrivederci!
      • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult