Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos
Sunt singură într-un vagon care s-a atașat la Timișoara trenului care vine de la Budapesta. Nașul cu trei dinți trece încolo și-ncoace. E clar ca se plictisește. Cred și eu. Am făcut două ore jumate până în Lugoj. O sa îmbătrânim amândoi în trenul ăsta. Se așază lângă mine și începe să îmi povestească despre familia lui. Are un puternic accent moldovenesc.
„- Și eu sunt moldoveancă”, zic. „Sau, mă rog, aproape moldoveanca. Sunt din Galați,” zic. „Și locuiți în Timișoara?”, îl întreb.
„- Nu. Locuiesc la Iași”, zice el.
„- Păi și ce căutați pe ruta Timișoara - București?”
„- Trenul ăsta nu merge la București”, spune el calm.
„- Poftiiiiiim?”, mă ridic eu în picioare agitată.
„- M-am urcat în trenul greșit????”
„- Nu”, zice nașul.
„ - Păi, dacă nu merge la București cum nu e greșit?”, strig eu la el simțind deja cum încep sa îmi curgă lacrimi.
„- Trenul ăsta trebuia să meargă la București, dar nu mai merge”.
„- Cum nu mai merge???”
„- Nu mai merge. Merge până la Herculane de unde pasagerii sunt luați cu autobuze și duși la Orșova. De acolo luați alt tren. De-abia ăla merge la București”.
Tipul are o morgă de zici că e lord englez, nu un amărât de controlor de bilete.
„- Și când ajungem la București?”
„- Eu nu merg la București”, zice el calm și perfect relaxat. „Mă întorc cu garnitura asta la Timișoara de unde plec spre Iași. Iar tu când ajungi la București, nu știu. Da' ce, te grăbești undeva?”
Nu știam dacă să râd sau să plâng. Moșul ăsta e o figură!
„- De mâncare ai?”, mă întreabă el.
„- Nu”, zic.
„- Dacă ești aproape moldoveancă, cum de ai plecat la drum lung fără mâncare?”
Aici are dreptate.
Și, spre surpriza mea totală, scoate din tolba lui de naș un pachet.
„ - E plescavita”, zice el. „De la bufetul gării din Timișoara. Știi ce e aia plescavita?”, mă întreabă.
Dau din cap în semn că da, știu. Și nici una, nici două, desface pachetul și rupe cu mâinile alea murdare și tăbacite chifla în două. Îmi întinde bucata mai mare.
„- Ia, mănâncă”, zice el.
Eu, care mi-am propus să nu mai mănânc pâine în viața mea, iau fără comentarii bucata de chiflă din care curgea muștar, ceapă și maioneză, mulțumesc și încep să mănânc. Eu termin repede. Nașul cu cei trei dinți ai lui încă se mai chinuie să rumege.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
După cîteva zile mă întorc la București, decid să folosesc serviciile CFR-ului, să am loc, să nu umblu prin tren, rugasem unul din angajații hotelului unde stătusem să îmi facă o rezervare on line, tipul fotografiază cu telefonul meu o imagine de pe un monitor, nici el nu mai făcuse asta, mă duc în gară, nici tipii de acolo nu erau chiar inițiați, îmi recomandă să mă urc și să-i arăt nașului telefonul și va fi OK...Semi eroare, ,,nașul" voia să ciugulească niște biștari de la călătorul în neregulă, de la mine...Nașul, un tip de vreo 30 de ani, cu o mega burtă, vede poza din telefon, l-am întrebat dacă e în regulă, se vedea numărul rezervării, suma plătită on line, 38 lei, i-am spus că dacă e în neregulă, mai cumpăr de la el un bilet, a plecat neconvins că sunt în regulă, rezervarea nu se făcuse de pe telefonul meu ci de pe un PC al hotelului unde stătusem, dar numărul rezervării, costul biletului biletului erau clare, în fine aproape de Ploiești își amintește tipul că are o listă cu rezervările on line, care sunt nominale, vine cu lista, verifică numărul din poză cu ce avea el pe listă, mă întreabă cum mă cheamă, și m-a lăsat în pace...Și acest ,,naș" era într-un tren care plecase de la Viena, trecuse prin Budapesta, făcuse o oprire prin gara de la Sinaia, și m-a adus și pe mine, în picioare, pînă la București...Cînd mă voi mai urca în vreun tren, peste nu știu cîți ani, dacă nu voi uita această experiență, sigur nu mă voi mai CFR-iza...
Sănătate și drum bun.
P.S.De la Sinaia pînă la București am avut o discuție interesantă cu un bucureștean care venea de la Viena, unde lucra, și care printre altele povestea cum a fost făcut să plătească mai mult decît trebuia, cu chitanță, de un ,,naș" ungur, în Ungaria.
Vedeți că nu știți când să folosiți cuvântul "sic". Vă ajută dexonline, că văd că le aveți cu dicționarele și nici timpul liber nu vă lipsește.
Partea cu 'fezbucist' nu am inteles-o. "Mai bine zis nu vreau să o înțeleg". Ha-ha.
dna autoare a zis ca e "aproape moldoveanca" (dumneaei fiind CHIAR din f*king Moldova). am presupus ca si matale esti "aproape moldoveanca". si nu cred ca am gresit cu mult.
si acum, cand am ajuns amandoi la concluzia ("numitorul comun", cum il numiti dvs) ca va cam dati in petec, cred ca ar fi cazul sa incheiem minunata discutie legata de dãsteptaciunea (sic! - utilizat corect) si feizbucismul (?!) meu.
arrivederci!