Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Alo, Enelu'? Sunt marea actriță Olga Tudorache și vreau lumină în biserică!”

Se pot spune nenumărate lucruri extraordinare despre Doamna Olga Tudorache: actriță de geniu, dascăl înzestrat cu un har special (mulți dintre marii noștri actori i-au fost studenți), dar eu am cunoscut-o într-o postură mai deosebită. Într-o vreme eram enoriașele aceleiași parohii. Doamna Olga era nelipsită de la slujbele Bisericii Kretzulescu. Și când spun nelipsită asta înseamna că venea nu doar la liturghia duminicală, ci și la acatistele de miercuri sau de vineri și era foarte implicată în bunul mers al parohiei.

Nu voi uita niciodată o întâmplare. Eram în Săptămâna Mare la o Denie. La un moment dat, biserica a rămas în beznă. Era o pană de curent.

Lumea a început sa se agite neștiind ce să facă. Într-o clipă s-a auzit vocea ei puternică, inconfundabilă. "Dragă, să-mi dea cineva numărul de la Enel! Cine îl știe?"

O voce timidă din întuneric i-a zis numărul de la deranjamente.

După nici un minut, glasul doamnei Olga a tunat de au zăngănit geamurile cu vitralii : „Alo, Enelu'? Sunt marea actriță Olga Tudorache și vreau lumină în biserică!!!"

Acum doamna Olga Tudorache este în lumină.

Olga Tudorache

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult