Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Alo, Enelu'? Sunt marea actriță Olga Tudorache și vreau lumină în biserică!”

Se pot spune nenumărate lucruri extraordinare despre Doamna Olga Tudorache: actriță de geniu, dascăl înzestrat cu un har special (mulți dintre marii noștri actori i-au fost studenți), dar eu am cunoscut-o într-o postură mai deosebită. Într-o vreme eram enoriașele aceleiași parohii. Doamna Olga era nelipsită de la slujbele Bisericii Kretzulescu. Și când spun nelipsită asta înseamna că venea nu doar la liturghia duminicală, ci și la acatistele de miercuri sau de vineri și era foarte implicată în bunul mers al parohiei.

Nu voi uita niciodată o întâmplare. Eram în Săptămâna Mare la o Denie. La un moment dat, biserica a rămas în beznă. Era o pană de curent.

Lumea a început sa se agite neștiind ce să facă. Într-o clipă s-a auzit vocea ei puternică, inconfundabilă. "Dragă, să-mi dea cineva numărul de la Enel! Cine îl știe?"

O voce timidă din întuneric i-a zis numărul de la deranjamente.

După nici un minut, glasul doamnei Olga a tunat de au zăngănit geamurile cu vitralii : „Alo, Enelu'? Sunt marea actriță Olga Tudorache și vreau lumină în biserică!!!"

Acum doamna Olga Tudorache este în lumină.

Olga Tudorache

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult