Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cerșetoarea cu iconițe

De câte ori merg la Iaşi, înainte chiar să îmi iau un ciorăpel colorat, un magnet sau un gagiu, am grijă mereu să merg la catedrală, la Sfânta Parascheva.

Acolo am deja prieteni buni printre cerşetori. Este un tânăr nelipsit din faţa porţilor care le povesteşte tuturor că are un copil bolnav. Mie însă, când mă vede, îmi spune: „Frumoasa mea! De când nu te-am mai văzut!” 

Nu ştiu cât câştigă de la cei cărora le spune că are un copil bolnav (sper spre binele lui să mintă), dar eu, „frumoasa lui”, nu rezist să nu îi dau bani.

Şi mai e o femeie bătrână care stă în catedrală. E curată, deloc agresivă şi foarte atentă. Aşteaptă liniştită să te rogi la moaşte şi apoi vine şi îţi dăruieşte o iconiţă de hârtie. Din nou, nu poţi tocmai când eşti plin de evlavie să nu îi dăruieşti ceva. Ba te mai şi întreabă cum te cheamă ca să se roage pentru tine. „Aha, Gabriela, am să ţin minte,” spunea ea, promiţând că va face toate rugăciunile pe care eu nu am vreme sau putere să le fac.

„Ăştia doi au o şcoală de manipulare excelentă”, m-am gândit de câte ori i-am văzut, dar niciodată nu le-am putut rezista.

În seara asta însă, când mă aflu din nou la Iaşi, am ajuns la catedrală pe o ploaie cumplită. M-am simţit ca Ana lui Manole, care înfruntă toate intemperiile ca să ajungă unde şi-a propus.

Porţile erau închise.

Cel care mă consideră cea mai frumoasă femeie dispăruse complet, ca de altfel toţi bărbaţii care m-au plăcut vreodată. Un paznic nemilos mi-a spus că s-a închis. Deşi eram udă leoarcă şi fie doar şi pentru atâta lucru ar fi putut să îmi deschidă, să mă rog măcar un minut.

Şi atunci, de nu ştiu unde, a apărut femeia cu iconiţe care l-a luat tare pe paznic şi i-a spus: „Dar doamna Gabriela vine tocmai de la Bucureşti. Poate mâine pleacă acasă şi nu apucă să se roage. Deschide-i poarta!”

Paznicul s-a conformat imediat. Am intrat în catedrala de obicei plină ochi unde m-am trezit deodată singură. M-am rugat pentru prieteni, chiar şi pentru cei care în ultima vreme nu prea mai merită, şi am ieşit din nou în ploaie.

Acolo, cu o umbrelă în mână, mă aştepta femeia cu iconiţe.

„Să te duc până acasă,” mi-a spus. „Că eşti udă leoarcă.”

Ca o mamă bună m-a sfătuit să îmi scot hainele ude, să fac un duş fierbinte şi să beau o tărie. M-a dus până la hotel, apărându-mă de o ploaie torenţială teribilă cu umbrela ei şubredă, iar la sfârşit nu a acceptat nici un ban.

Aruncându-mi un zâmbet ştirb, dar minunat în căldura lui, mi-a spus: „Nu trebuie să îmi dai bani. Acum sunt în afara serviciului”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • bluenavy check icon
    Chestiunea cu "serviciul cersetorilor" e un mare adevar. In ziua de azi acestia sunt cumparati la preturi variind cu gradul de handicap vizibil, batranete, capacitate de santaj emotional si abilitate de a manipula omul facandu-l sa "se simta grande", sa "se simta bun la suflet", sa "se simta mai bun decat altii". Si da, sunt la program: au loc de munca convenit, protejat si cumparat de catre "peste", cat si o norma zilnica de bani de realizat, restul fiind ciubucul lor. Domnilor si doamnelor "buni la suflet si largi la punga" sa va ganditi data viitoare ca de fapt banii aia care cu spirit crestinesc ii dati sunt de fapt aportul dumneavoastra la masina de lux a unuia care traieste intr-un palat cu toata familia lui acoperita de aurul credintei dumneavoastra, isi permite sa se poarte infect oriunde merge "pentru ca are bani" si care in acte este de fapt asistat social. Va mai mira ca devin buni la a va manipula? Unii chiar isi mutileaza copiii sa-i trimita mai apoi la cersit, asa de profitabil e. La bunicii nostri in sat era unul fara picioare care zilnic se ducea "la serviciu" cu taxi si venea cu taxi si tot rezervata ii era si bautura de seara la barul local, in fiecare seara. Avusese peste. Acum lucra pe cont propriu. Avea locul lui in fata bisericii din oras si program artistic si de manipulare pe masura vechimii si cunostintelor acumulate in timp. Un tanar homeless din parcarea de langa blocul nostru era in fiecare noapte cu teancul de bancnote la Bingo, sa le-nmulteasca si sa-si trateze prietenii cu bautura. Cand a venit vorba sa dea o mana de ajutor la caratul unor materiale (platit) raspunde sec: "da'ce? sa-mi rup eu spatele pentru cativa bani? pai eu atata fac in cateva minute..." Mai tineti minte cersetorii prinsi de politie cu peste treizeci de milioane la ei? Si asta numai intr-o zi. Dar pe aia care vin la usa/masina dumneavoastra sa se planga ca au venit de fapt la munca si n-au bani de bilet sa ajunga acasa (azi)... bani de lapte la copil (maine)... bani de o bucata de paine (poimaine)... si daca le dai lapte sau paine o arunca in greata? Unul venise cu copiii la usa ca n-are ce sa le dea de mancare - iti dau niste oua, paine, un borcan de zacusca - ii zic. Raspunsul lui a fost genial: "da' ouale-s fierte? nu? atunci nu vreau. Dati bani." Inainte sa deschideti punga si sa va simtiti grande, inainte sa inceapa a canta vioara milei lirice dublate de preaautosfintire in sufletul dumneavoastra, aduceti-va aminte ce sunteti in realitate pentru ei (fraieri) si la ce realmente contribuiti. Sa fii bun crestin nu inseamna sa fii prost, ci sa cunosti ce faci si sa te asiguri ca faci realmente un bine. Aviz amatorilor.
    • Like 0
  • frumos articolul...
    • Like 0
  • Ii cunosc si eu pe cei de la Catedrala Mitropolitana, Sf. Nicolae Domnesc, Barboi si Galata, ma minunez cat de inventivi pot fi in expunerea „problemelor” dar, sincer sa fiu, nu mi-as fi imaginat ca ar putea fi capabili de asemenea gesturi. Si, pentru ca povestea mi-a placut, aproape ca m-a emotionat, as putea parafraza povestioara cu “never let the truth stand in the way of a good story!”.
    • Like 0
  • ,,De câte ori merg la Iaşi, înainte chiar să îmi iau un ciorăpel colorat, un magnet sau un gagiu''...Interesant! Ultimul ...accesoriu(?) e de natură să stimuleze imaginaţia. Merităm nişte detalii.
    • Like 0
  • Real?!
    • Like 0
  • catalin check icon
    mai taie din ele...
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult