Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

România de Vest și românii de Est. La ce a făcut aluzie Angela Merkel la Sibiu când a spus „Lumea nu doarme”

Angela Merkel la Sibiu

Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos

„Lumea nu doarme.” Oare la ce a făcut aluzie Angela Merkel în luarea sa de cuvânt la Sibiu, în cadrul întâlnirii dintre șefii statelor europene? La o stare de trezire duhovnicească, un fenomen spiritual care ar fi cuprins integral popoarele bărtrânului continent, urmare a îndemnului: „Scoală-Te, Doamne”, din Psalmi? Sau dimpotrivă, la pânda deja tradițională, cu care am învățat să trăim încă din pruncie și pe care se văd nevoiți s-o administreze chiar și urmașii noștri? Poate că imnul „Deșteaptă-te, române!”, un îndemn la patriotism și libertate, atât de vechi și totodată atât de viu, ar trebui înțeles acum în același context, al faptului că nici măcar în democrație nu se doarme, ci se cere a se veghea asupra prețioaselor valori câștigate...

Șefii statelor europene au ales să descindă în România de Vest, într-un mediu primitor, elegant și multicultural, lăsând în urmă, după o zi de lucru, un parfum de optimism, promisiuni binevoitoare și declarații de bine pentru popor. Asigurări că Europa este cu noi. Să nu ne temem. Peste munți, în aceeași țară, dar în România de Est, PSD organizează un miting „în cinstea Zilei Europei”, cu emanări festiviste și o retorică încrâncenat-zâmbitoare, asezonate cu prestațiile ansamblul folcloric „Floricica de la munte”. Izolați de propriile garduri, participanții au proslăvit valoarea costumului național și respectul pe care marile puteri ni-l datorează, exacerbând calitatea noastră de cetățeni europeni. Cele două activități se ignoră reciproc, se exclud în intenție, nu însă și la nivel declarativ. Se adresează veșnic acelorași categorii de alegători, neavând nimic de oferit sau de explicat celorlalți. Privesc figurile celor prezenți la mitingul de la Iași. Sunt luminați de convingerea că alegerea lor e cea justă. La fel și la Sibiu: publicul ovaționează fericit că a reușit să atingă sau să-i pupe pe Macron sau pe Merkel, pentru că ei simbolizează Europa și democrația, așa cum n-o avem încă, dar ne-o dorim... Ce să înțeleg din asta? Că Sibiul și Iașii au devenit polii electorali ai Europei? Toate acestea îmi adâncesc sentimentul că trăim o perioadă foarte fragilă, incapabili să ne economisim. Că ne consumăm nesocotit viața, ca niște fii risipitori. Ca la un joc de zaruri. Ca la o ruletă rusească. De treizeci de ani e la fel. 

Zilele acestea sunt, prin simbolistica lor, amețitoare și aiuritoare așa cum ne vin din calendar: 8 Mai, 9 Mai, 10 Mai: Capitularea Germaniei naziste, Ziua Victoriei, Ziua Europei, Ziua Independenței României, Ziua Regalității. Recent, 10 Mai a fost declarată sărbătoare națională. Este o inflație de sărbători. Pentru mulțimea de analfabeți funcționali cu drept de vot, un fel de forme golite de fond. Ferească Dumnezeu să se umple cu conținuturi nepotrivite!

Astăzi am mers la deschiderea unei expoziții de grafică în orașul meu, pe tema: „Regi și regine”. Artistul a lucrat portretele în pix negru pe coală albă. Atâta migală ca să redai trăsăturile de-acum cunoscute nouă ale fondatorilor Statului Român modern, atâta recunoștință, atâta căldură! Privind portretele lor, mi-am amintit cum cânta tatăl meu Imnul Regal, cu voce puternică, în diminețile copilăriei noastre, ai anilor ‘60: „Zece Mai va fi de-a pururi sfântă zi, căci ea ne-a dat/ Domn puternic țării noastre, libertate și regat”, în timp ce mama, îngrijorată și temătoare, îi șoptea: „Mai încet, tu, să nu te audă cineva!, iar el răspundea, cu nepăsare eroică: „Nu pot să cânt încet!”

În sfârșit, apoi am privit secvențe strivitoare din parada-mamut a Forțelor Armate Ruse în Piața Roșie, în cinstea înfrângerii Germaniei naziste, în Cel de-al Doilea Război. Imagini ce ne întorc în timp, contrapunând buldozerului nazist pe cel stalinist. Cred că Merkel are dreptate: lumea nu doarme și nu pare să fi dormit în tot acest timp.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe langa protocoale exuberante baie de multime soare mancarica buna vinisor giugulantic doamna Merkel prin rigurozitatea germana caracteristica a mentionat si un mic mare adevar asa ca o intepatura de albina : " Lumea nu doarme " ! "GIGI" auzind asa "ca prin minune bisericeasca " de spusele Cancelarului si-a tras perna plapanda pe cealalta parte si a inceput sa sforaie tantos si mandru...hmm
    • Like 1
  • mike mike check icon
    "publicul ovaționează fericit că a reușit să atingă sau să-i pupe pe Macron sau pe Merkel, pentru că ei simbolizează Europa și democrația"--> la pupat de moaste suntem campioni europeni.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Două Românii.Una deschisă spre viitor și cealaltă închisă cu garduri și plină de Comunistoizi și Pomanagii întoarsă in trecut..Pe care dintre ele o alegeți la vot???
    • Like 1


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult