Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Dincolo de durere, îmi e rușine. „Mai puțin decât suricatele”

Protest Caracal

Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos

Îmi amintesc acum de un documentar despre suricate, pe care l-am urmărit cu câtva timp în urmă, iar comportamentul lor social mi s-a părut foarte interesant. Deși se adăpostesc pe timpul nopții în galerii subterane, aceste mamifere au, totuși, instinctul de a căuta lumina zilei imediat după răsăritul soarelui. Individul alfa al grupului își asumă rolul protector față de ceilalți membri ai comunității; după ce a ieșit din vizuină și după ce s-a asigurat că nu există pericol, își cheamă familia afară, unde cu toții se îndeletnicesc cu activități de supraviețuire, cum ar fi despăducherea, curățarea galeriei sau căutarea hranei. În tot acest timp, unul dintre membrii clanului rămâne de strajă, nefăcând practic nimic altceva decât datoria față de semenii săi și mai ales față de puii pe care trebuie să-i apere. El nu-și permite nici măcar să mănânce, până ce ce altul nu îi ia locul la postul de pază. Stă înfipt pe cele două picioare din spate, cu spinarea cât se poate de dreaptă, pentru a câștiga maximum de înălțime, și-și rotește capul, ca pe un periscop, să scruteze împrejurimile. Nu face diferența între copiii săi și ai altor părinți. Toți, dar absolut toți puii beneficiază de tratament egal în ce privește protejarea față de capcane sau pericole. Suricata stând de strajă la punctul de observație e pătrunsă de greutatea funcției sale, de răspunderea pe care o are față de clan. Un sentiment de pace izvorăște de aici, care îi securizează pe toți, așa încât cei mici să se poată dedica în voie preocupărilor vârstei și să crească fericiți. 

Modul de organizare a societății românești de azi nu are nimic din cel al suricatelor. Degringolada în care se află instituțiile statului arată că acestea nu sunt nici pe departe impregnate de ideea de responsabilitate, de furnizor al binelui public, așa cum se vădesc comunitățile acelor patrupede uimitoare. Când se încăpățânează să rămână în țara lor, copiii noștri sunt la cheremul unui destin ucigaș care-și asomează victimele în modul cel mai crud cu putință. Copiii noștri mor pe trecerea de pietoni, pe trotuar sau pe șosele, mor mâncați de câini în parcuri, mor în cluburi, mor în spitale, mor acolo de unde ar trebui să-și tragă seva intelectuală, adică în curțile unor școli cu fosele septice căscate, ca niște capcane pentru vânat mic. Ei mor umiliți, violați, arși. Copiii noștri nu sunt trimiși la Zalmoxe cu vreun mesaj care să justifice sacrificiul; ei sunt aruncați în sulițe gratuit, într-un acces sângeros de risipă umană. Ei sunt forțați de niște instanțe diabolice să-și accepte coșmarul, al lor și al părinților lor, între granițele unei suprafețe pe care o numim cu nerușinare grădina Maicii Domnului și de aceea o lăsăm neplivită.

Nu am căutat asemănări între modelul comunitar românesc și societățile de albine, sau altele, recunoscute pentru inteligența cu care își administrează traiul, ci m-am aplecat spre țărână, să o compar măcar cu comportamentul unor bieți șoareci, care se dovedesc, surprinzător, plini de simțire și responsabilitate. Și am văzut că, iresponsabili, barbari și primitivi, facem pentru copiii noștri mult mai puțin decât suricatele în discuție.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ba, gresiti, comportamentul suricatelor exista in ... parlament, in guvern... Acolo stau mai multi de paza sa nu intre vreounul in puscarie, ceilalti fura la lumina zilei si la intunericul noptii, iar noi, astilalti, plebea, nu suntem decat gunoi si marfa de furat!
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult