Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

17 ianuarie, „Ziua Abandonării Rezoluţiilor de Anul Nou”. Cum se ajunge la genocidul intențiilor bune

Corporatistă tristă

Mai în glumă, mai în serios, în 17 ianuarie sărbătorim Ziua Abandonării Rezoluţiilor Pentru Anul Nou. Adoptarea de rezoluţii de început de an este un obicei tot mai răspândit, iar în ultimii ani s-au îndesit considerabil atelierele de stabilire a intenţiilor. Din păcate studiile arată că un număr foarte mic de oameni, sub 8%, reuşesc să îşi realizeze rezoluţiile de început de an, 50% dintre ele fiind deja date uitării până la finele lunii ianuarie.

Într-un recent interviu, Paul Dolan, profesor şi şef al departamentului de ştiinţele comportamentului uman al London School of Economics and Political Science, arăta că sunt două motive pentru care în fiecare an are loc un astfel de genocid de bune intenţii. Pe de o parte, oamenii nu îşi stabilesc rezoluţii în funcţie de ceea ce îşi doresc ei cu adevărat de la viaţă, ci în funcţie de ceea ce cred că ar trebui să vrea. Permitem normelor sociale să ne dicteze aspiraţiile şi visurile, iar asta nu are cum să fie sustenabil pe termen lung, pentru că acestea nu au forţă motivaţională reală. Pe de altă parte, arată el, oamenii nu au un plan care să îi ducă de la rezoluţie la implementare. Nu îşi stabilesc paşii cei mici, dar esenţiali, care să construiacă podul dintre punctul în care eşti acum şi punctul în care doreşti să ajungi. Ne dorim totul acum, cu mijloace revoluţionare (“De luni mă las de fumat!”) şi dacă revoluţia nu se întâmplă pe măsura nerăbdării noastre, o abandonăm. 

Decalajul dintre intenţie şi implementare e cunoscut încă din anii 80 de cercetătorii care studiază realizarea obiectivelor. Astfel, ei arată că ponderea intenţiilor în modificarea efectivă a comportamentelor este de doar 20% şi cel mai bun predictor al unui viitor comportament al unei persoane nu sunt intenţiile acesteia, ci comportamentele anterioare. Aceste descoperiri au dus la generarea unui număr tot mai mare de studii care îşi propun să descopere ce trebuie să facem ca să îi ajutăm pe oameni să reducă acest decalaj între intenţii şi implementare.

Peter Gollwitzer a descoperit forţa extraordinară a planurilor de tip “Dacă… (situaţia x), atunci eu să… (comportamentul y)”. Să presupunem că obiectivul dorit este legat de a face mai multă mişcare. O nobilă intenţie, din categoria celor care ajung la cimitirul intenţiilor înainte de finele lunii. În schimb, Gollwitzer spune că oamenii care îşi stabilesc planuri clare de tip “În situaţia X (ex. atunci când mă întorc de la serviciu / sâmbăta după amiaza / după ce mă spăl pe dinţi dimineaţa) voi face setul y de exerciţii”, au mult mai multe şanse să reuşească.  

Pe baza acestor evidenţe ştiinţifice am creat o listă de întrebări care sper să fie un instrument util celor care nu vor să renunţe la visurile lor. De ce o listă de întrebări, mai degrabă decât o listă de sfaturi? Pentru că de calitatea întrebărilor pe care ţi le pui depinde calitatea vieţii pe care o trăieşti.

  • Ce vrei de fapt? Dacă ar fi să asculţi doar de inima ta şi ai putea să faci exact ceea ce vrei, care ar fi acel lucru cu adevărat important pe care dacă l-ai face, ai fi cu adevărat (mai) fericit/ă?
  • Dacă e să fii cinstit/ă cu tine însuţi / însăţi, din lista rezoluţiilor de început de an, câte sunt ale tale cu adevărat şi câte sunt pe listă de dragul altora?
  • Dacă ai ştii că vei mai trăi exact un an de azi începând, ce ai alege să faci?

  • Care e un lucru important pe care îţi doreşti cu ardoare să îl faci, pentru că altfel sufletul tău ar începe să moară?
  • Care sunt trei visuri sau aspiraţii pe care vrei să începi să le cultivi începând cu anul acesta?
  • Dacă din lista bunelor tale intenţii pentru anul 2021 ai putea să realizezi doar una singură, care ar fi cea pe care ai alege-o?

  • Care ar fi paşii concreţi pe care ai putea să îi faci pentru a realiza acea rezoluţie?
  • Care ar fi un pas mic-mic pe care ai putea să îl faci chiar azi? Ceva simbolic, dar care să semnifice că tu, chiar de azi, porneşti la drum?
  • Care este un obicei nou, pe care vrei să îl creezi, pentru a te ajuta să realizezi ceea ce îţi propui?
  • Cui ai putea să îi împărtăşeşti visul tău, cerându-i să îţi fie ‘partener de responsabilitate’?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult