Octavian Șilcov

„Instagram-ul, mai nou, oferă o imagine distorsionată, în sensul că sunt evidenţiate, tăiate din context, doar momentele în care zâmbim pentru câteva secunde, clipe percepute de mulţi ca un model care se poate îndeplini, drept care stările de anxietate au crescut exponenţial". (Foto: Guliver Getty Images)

Evident, un refren de tipul „hai în vacanțe, pe la Saint-Tropez" generează în mintea fiecăruia o mică reverie a nisipului fin ce se desprinde din tălpi, a panoramei însorite și a umbrelei înfipte în nisip lângă baldachinul de unde admiri fete sumar îmbrăcate și băieți bronzați cu pătrățele. (Foto: Guliver Getty Images)

Am decis să rămân în România. De aceea, îmi permit să-i urez câteva „aș vrea-uri" de ziua ei... (Foto: Guliver Getty Images)

Oamenii încep să aibă o repulsie instantă numai când se pronunță acest cuvânt hulit. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Când s-a ajuns în sfârșit la buzunarul lui, își schimbase cu totul atitudinea și brusc avea o mare problemă cu „nenorociții aștia”. Până la acel moment, nu l-ai fi auzit să reproșeze ceva Partidului. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Noi, cei din generația de după 1989, încă nu știm sau poate nu ne pasă „cine a tras în noi” sau „cine a chemat minerii”. Pentru noi, cei care nu am trăit aceste orori, sunt lucruri care țin de istorie. Societatea are doar niște suspiciuni rezonabile, dar asta nu înseamnă nimic până nu sunt validate prin sentințe date în sala de judecată.

„În Anglia viața e mult mai tihnită și nu citești în fiecare zi știri care să te îngrozească despre ce se întamplă în jurul tău.” (Foto: Guliver/Getty Images)

Mi se pare că societatea a rămas blocată în niște pattern-uri de evoluție în viață moștenite dintr-o altă eră. În comunism știai exact ce utilitate are fiecare facultate și ce vei deveni după absolvirea ei. Nu era loc de nicio variabilă care să îți schimbe destinul. Acum mediul de lucru s-a diversificat, domeniile de activitate se întrepătrund, iar viața este mai dinamică ca oricând

În timp ce candidații de dinaintea mea încercau să nu derapeze printre troienele de pe bulevarde, eu mă rugam pe bancheta din spate să prind măcar o porțiune „la negru”. (Foto: Alberto Groșescu/Inquam Photos)