Mirarea colegei căreia „i se rupea”. „- Vai, eu nu urmăresc știrile, nu mă interesează politica, nu am treabă cu domeniul… Cum, e grevă la Metrou?!”

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

A devenit o încercare teribilă în aceste vremuri să discuți cu un prieten sau un coleg de facultate măcar tangențial despre politică. Oamenii încep să aibă o repulsie instantă numai când se pronunță acest cuvânt hulit. Discutam cu o colegă despre mult-anunțata grevă de la metrou, ea ținând să-mi amintească că „nu urmărește știrile”, că „nu o interesează politica” și că „nu are treabă cu domeniul”.  

- Dar stai, asta nu are legătură neapărat cu politică, i-am zis. Hai să separăm conceptul de politică de protagoniștii ei dezgustători.

Nici vorbă, cuvântul acesta mlăștios „politică” a devenit un stimul pentru o nouă grimasă a colegei și un pretext pentru a se disocia instant: „Nu vreau să am treabă cu politica!” Inutil să-i mai menționez că e vorba despre o grevă care ar putea să afecteze „bunul mers” (sau „răul mers”) al vieții tuturor bucureștenilor care folosesc zilnic metroul. Este interesant că tot ceea ce i se părea colegei strident în toată acestă conjunctură era greva în sine („Cum, e grevă la Metrou?”), nu cauza, și anume „politica” sau, mai precis ,politicile proaste aplicate de-a lungul vremii prin care s-a ajuns aici.

Ei bine, această fugă a multora dintre noi de a discuta subiecte sociale grele și controversate, împreună cu lehamitea viscerală față de inșii care conduc țara, nu fac altceva decât să îi ajute pe aceștia să-și conserve puterea și privilegiile. Ei au nevoie ca  oamenii să fie cât mai neimplicați, cât mai scârbiți și cât mai puțin încrezători că situația actuală poate fi schimbată. Cu cât mai puțin sunt discutate și răspândite ideile și opiniile care nu convin grupulului care deține puterea în România, cu atât ei se pot folosi de ideea „Lasă, bă, că oamenii oricum sunt dezgustați de politică, lipsesc masiv de la vot, practic putem face ce vrem, nu dăm socoteală în fața nimănui”.

Când viața ta merge prost, uneori exact pe dos față de cum ți-ai dori, încerci să rezolvi problema. „Ce aș putea face să schimb lucrurile?"
Câte persoane cunoașteți care au afirmat vocal: „De azi înainte mă voi schimba!", deși schimbarea n-a mai venit niciodată? Dar ce înseamnă de fapt această „schimbare" pe care o invocăm adesea?  Mental și comportamental, este vorba despre sistemul de valori cu 
ajutorul căruia îți coordonezi viața. Problemele individuale se pot extrapola apoi la nivelul unui pattern de gândire „socială", când oamenii constată mâhniți că nu mai fac față problemelor care vin în valuri peste ei. Ce-i de făcut? Soluția pare atât de simplă când diverși guru motivaționali îți spun  tranșant că „schimbarea vine din noi înșine!" Mulțumim, nu ne-am fi gândit!
Dorința de schimbare vine în primul rând după ce ai conștientizat 
problema. Când treci la partea practică a procesului, schimbarea 
presupune abandonarea unui model și preluarea altuia. Când nu-mi place stilul meu de viață sedentar, mă duc și fac mișcare. Când mă plictisește cartea pe care o citesc, caut în bilbiotecă alta mai interesantă. Și tot așa...
Or, acel model preluat care face parte din „schimbarea" pe care ți-o 
dorești nu vine niciodată din tine, ci din „mediul înconjurător" de unde probabil ai observat-o. Așadar, „schimbarea" în sine nu vine din tine, ci doar dorința și conștientizarea nevoii de schimbare sunt cele care îți aparțin. Restul pașilor de acțiune sunt modele deja gândite și experimentate de alții, la care tu aderi voluntar. Este ca și când un musafir vine la tine la ușă, iar tu îl poftești înăuntru și spui după aceea  „parcă ai fost dintotdeuna aici".
Oamenii ajunși la maturitate fizică și intelectuală cu greu se mai schimbă la nivel comportamental, poate doar în legătură cu chestiuni superficiale sau atunci când acționează într-un cadru excepțional unde e nevoie de adaptare rapidă și eficientă. În rest, schimbări profunde și radicale ce țin de acțiune și comportament pot proveni doar din mediul exterior, când preiau ceva considerat a fi un upgrade la condiția actuală a situației individuale.
Tot ceea ce vedem în jurul nostru și considerăm că ne poate fi de ajutor devine instant parte integrantă din noi întrucât ne faciliteză atingerea mai rapidă de noi borne în evoluția specifică a oamenilor ca ființe sociale.
Ne lăsăm adesea cuceriți de orice aspect „revoluționar" care ne poate ajuta să facem față mai facil provocărilor curente. Dar toate aceste lucruri nu vin din noi înșine, ci din mediul exterior. Faptul că le adoptăm și le cultivăm mai departe, asta denotă cât de mult este 
influențat (nu în sens negativ) omul de interacțiunea cu mediul 
exterior. Suntem doar terenul fertil pe care se cultivă ideile mai mult 
sau mai puțin bune sau buretele ce absoarbe tot lichidul din jur, nu 
motorul schimbării în sine!


Și schimbarea societății vine „din exterior"


Omul are nevoie de un cumul de factori favorabili ca să poată face 
această schimbare. Ce principii a reușit sistemul comunist să le inoculeze oamenilor? Obediența față de autoritatea unică care deține întotdeauna adevărul absolut, distrugerea spiritului critic individual prin îndoctrinare, manipularea în masă prin subjugarea mass-media de partidul unic, cultul personalității. Acest sistem a ținut captiv în gândire generații de oameni.
Ce presupune, în mare, noul sistem de valori din perioada contemporană? Susținerea unui stat de drept cu instituții independente ce acționează în slujba cetățeanului, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, dezvoltarea spiritul critic și implicarea în viața comunității, dreptul de inițiativă privată într-o piață liberă și concurențială, accesul neîngrădit la informații. Aceste două sisteme se află astăzi într-o profundă antinomie și „polemizează" în societățile post-comuniste. România nu face excepție.
Românii de azi pot fi seduși de discursul politic naționalist, suveranist, antioccidental, antiglobalist sau pot fi receptivi la ideile de inspirație occidentală promovate de clasa de mijloc, de mediul corporatist și de revoluția tehnologică și informațională.
Dialectica dintre neaoșism și globalism nu este specifică doar României și nu este un eveniment recent. Ne amintim de „cearta" dintre tradiționaliști și moderniști în perioada interbelică. Conflictul dintre cele două culturi și, în definitiv, dintre cele două Românii e doar la început. Referendumul pentru familie, care a împărțit societatea în două, este doar un simptom al gâlcevii dintre cele două modele de societate.

În fine, toate aceste „revoluții” de care am vorbit se vor opera doar prin pârghiile politice clasice, prin implicarea oamenilor bine intenționați în politică, prin partide curate cu oameni competenți, prin legi elaborate documentat pentru interesul general, prin absorbția de fonduri europene pentru proiecte de infrastructură și dezvoltare, prin referendumuri, prin reforma administrației publice șamd.

Dar cei care vor operaționaliza toate aceste reforme vor fi cu siguranță oameni care nu au mușcat momeala nepăsării/ lehamitei față de politicienii zilei și au ales să se extragă singuri din acest joc, persoane capabile să propună o nouă agendă a zilei, înlocuind aceast teatru prost denumit nefericit „politică” pe care îl joacă politicienii care s-au succedat la putere după 1989.

Încheind cu mirarea colegei căreia „i se rupea de politică”, ea vine dintr-un soi de resemnare mioritică, dublată de acomodare descurcăreață a românului la orice situație: „Să facă grevă acolo la ei, dar să nu se oprească metroul…”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp