Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mirarea colegei căreia „i se rupea”. „- Vai, eu nu urmăresc știrile, nu mă interesează politica, nu am treabă cu domeniul… Cum, e grevă la Metrou?!”

Greva de la Metrou

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

A devenit o încercare teribilă în aceste vremuri să discuți cu un prieten sau un coleg de facultate măcar tangențial despre politică. Oamenii încep să aibă o repulsie instantă numai când se pronunță acest cuvânt hulit. Discutam cu o colegă despre mult-anunțata grevă de la metrou, ea ținând să-mi amintească că „nu urmărește știrile”, că „nu o interesează politica” și că „nu are treabă cu domeniul”.  

- Dar stai, asta nu are legătură neapărat cu politică, i-am zis. Hai să separăm conceptul de politică de protagoniștii ei dezgustători.

Nici vorbă, cuvântul acesta mlăștios „politică” a devenit un stimul pentru o nouă grimasă a colegei și un pretext pentru a se disocia instant: „Nu vreau să am treabă cu politica!” Inutil să-i mai menționez că e vorba despre o grevă care ar putea să afecteze „bunul mers” (sau „răul mers”) al vieții tuturor bucureștenilor care folosesc zilnic metroul. Este interesant că tot ceea ce i se părea colegei strident în toată acestă conjunctură era greva în sine („Cum, e grevă la Metrou?”), nu cauza, și anume „politica” sau, mai precis ,politicile proaste aplicate de-a lungul vremii prin care s-a ajuns aici.

Ei bine, această fugă a multora dintre noi de a discuta subiecte sociale grele și controversate, împreună cu lehamitea viscerală față de inșii care conduc țara, nu fac altceva decât să îi ajute pe aceștia să-și conserve puterea și privilegiile. Ei au nevoie ca  oamenii să fie cât mai neimplicați, cât mai scârbiți și cât mai puțin încrezători că situația actuală poate fi schimbată. Cu cât mai puțin sunt discutate și răspândite ideile și opiniile care nu convin grupulului care deține puterea în România, cu atât ei se pot folosi de ideea „Lasă, bă, că oamenii oricum sunt dezgustați de politică, lipsesc masiv de la vot, practic putem face ce vrem, nu dăm socoteală în fața nimănui”.

Când viața ta merge prost, uneori exact pe dos față de cum ți-ai dori, încerci să rezolvi problema. „Ce aș putea face să schimb lucrurile?"
Câte persoane cunoașteți care au afirmat vocal: „De azi înainte mă voi schimba!", deși schimbarea n-a mai venit niciodată? Dar ce înseamnă de fapt această „schimbare" pe care o invocăm adesea?  Mental și comportamental, este vorba despre sistemul de valori cu 
ajutorul căruia îți coordonezi viața. Problemele individuale se pot extrapola apoi la nivelul unui pattern de gândire „socială", când oamenii constată mâhniți că nu mai fac față problemelor care vin în valuri peste ei. Ce-i de făcut? Soluția pare atât de simplă când diverși guru motivaționali îți spun  tranșant că „schimbarea vine din noi înșine!" Mulțumim, nu ne-am fi gândit!
Dorința de schimbare vine în primul rând după ce ai conștientizat 
problema. Când treci la partea practică a procesului, schimbarea 
presupune abandonarea unui model și preluarea altuia. Când nu-mi place stilul meu de viață sedentar, mă duc și fac mișcare. Când mă plictisește cartea pe care o citesc, caut în bilbiotecă alta mai interesantă. Și tot așa...
Or, acel model preluat care face parte din „schimbarea" pe care ți-o 
dorești nu vine niciodată din tine, ci din „mediul înconjurător" de unde probabil ai observat-o. Așadar, „schimbarea" în sine nu vine din tine, ci doar dorința și conștientizarea nevoii de schimbare sunt cele care îți aparțin. Restul pașilor de acțiune sunt modele deja gândite și experimentate de alții, la care tu aderi voluntar. Este ca și când un musafir vine la tine la ușă, iar tu îl poftești înăuntru și spui după aceea  „parcă ai fost dintotdeuna aici".
Oamenii ajunși la maturitate fizică și intelectuală cu greu se mai schimbă la nivel comportamental, poate doar în legătură cu chestiuni superficiale sau atunci când acționează într-un cadru excepțional unde e nevoie de adaptare rapidă și eficientă. În rest, schimbări profunde și radicale ce țin de acțiune și comportament pot proveni doar din mediul exterior, când preiau ceva considerat a fi un upgrade la condiția actuală a situației individuale.
Tot ceea ce vedem în jurul nostru și considerăm că ne poate fi de ajutor devine instant parte integrantă din noi întrucât ne faciliteză atingerea mai rapidă de noi borne în evoluția specifică a oamenilor ca ființe sociale.
Ne lăsăm adesea cuceriți de orice aspect „revoluționar" care ne poate ajuta să facem față mai facil provocărilor curente. Dar toate aceste lucruri nu vin din noi înșine, ci din mediul exterior. Faptul că le adoptăm și le cultivăm mai departe, asta denotă cât de mult este 
influențat (nu în sens negativ) omul de interacțiunea cu mediul 
exterior. Suntem doar terenul fertil pe care se cultivă ideile mai mult 
sau mai puțin bune sau buretele ce absoarbe tot lichidul din jur, nu 
motorul schimbării în sine!


Și schimbarea societății vine „din exterior"


Omul are nevoie de un cumul de factori favorabili ca să poată face 
această schimbare. Ce principii a reușit sistemul comunist să le inoculeze oamenilor? Obediența față de autoritatea unică care deține întotdeauna adevărul absolut, distrugerea spiritului critic individual prin îndoctrinare, manipularea în masă prin subjugarea mass-media de partidul unic, cultul personalității. Acest sistem a ținut captiv în gândire generații de oameni.
Ce presupune, în mare, noul sistem de valori din perioada contemporană? Susținerea unui stat de drept cu instituții independente ce acționează în slujba cetățeanului, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, dezvoltarea spiritul critic și implicarea în viața comunității, dreptul de inițiativă privată într-o piață liberă și concurențială, accesul neîngrădit la informații. Aceste două sisteme se află astăzi într-o profundă antinomie și „polemizează" în societățile post-comuniste. România nu face excepție.
Românii de azi pot fi seduși de discursul politic naționalist, suveranist, antioccidental, antiglobalist sau pot fi receptivi la ideile de inspirație occidentală promovate de clasa de mijloc, de mediul corporatist și de revoluția tehnologică și informațională.
Dialectica dintre neaoșism și globalism nu este specifică doar României și nu este un eveniment recent. Ne amintim de „cearta" dintre tradiționaliști și moderniști în perioada interbelică. Conflictul dintre cele două culturi și, în definitiv, dintre cele două Românii e doar la început. Referendumul pentru familie, care a împărțit societatea în două, este doar un simptom al gâlcevii dintre cele două modele de societate.

În fine, toate aceste „revoluții” de care am vorbit se vor opera doar prin pârghiile politice clasice, prin implicarea oamenilor bine intenționați în politică, prin partide curate cu oameni competenți, prin legi elaborate documentat pentru interesul general, prin absorbția de fonduri europene pentru proiecte de infrastructură și dezvoltare, prin referendumuri, prin reforma administrației publice șamd.

Dar cei care vor operaționaliza toate aceste reforme vor fi cu siguranță oameni care nu au mușcat momeala nepăsării/ lehamitei față de politicienii zilei și au ales să se extragă singuri din acest joc, persoane capabile să propună o nouă agendă a zilei, înlocuind aceast teatru prost denumit nefericit „politică” pe care îl joacă politicienii care s-au succedat la putere după 1989.

Încheind cu mirarea colegei căreia „i se rupea de politică”, ea vine dintr-un soi de resemnare mioritică, dublată de acomodare descurcăreață a românului la orice situație: „Să facă grevă acolo la ei, dar să nu se oprească metroul…”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cri check icon
    Romania nu este impartita in doua, asa cum in mod eronat crede distinsa autoare a acestui articol; o impart in doua unii dintre politicieni care isi fanatizeaza suporterii indemnandu-i la ura contra rivalilor politici.
    Nu este nimic rau sau ilegal sau imoral in faptul ca destui concetateni de-ai nostri nu se arata interesati de politica sau sunt atat de dezamagiti incat nu mai vor sa aibe de-a face cu politica. Multi dintre acesti oameni considera, pe buna dreptate, ca sarcina lor principala este sa munceasca si sa-si plateasca impozitele si sa aibe grija de familia lor. Astfel de atitudine este majoritara printre cetatenii din lumea occidentala.
    Pe de alta parte, le-as re-aminti celor care sunt nemultumiti de politicieni si de Statul roman in general, ca poate a venit momentul sa meditam la o celebra remarca a fostului presedinte american J. F. Kennedy: ""inainte de a fi nemultumit de tara ta, intreaba-te daca tu insuti ai facut ceva pentru ea. "" ( citat aproximativ ).
    Eu nu cred ca a purta polemici oricat de aprinse intre noi poate rezolva ceva in mod concret. Cred ca mai degraba votul este singura ""arma"" cu care ii putem obliga pe politicieni sa fie mai cinstiti si mai eficienti. Iar o presa libera este, vorba fostului presedinte american Ronald Reagan, un lucru mai important decat un intreg guvern.
    • Like 0
  • Majoritatea celor care nu vor să audă de ”politică” nu vor să intre într-o polemică din care a dispărut orice urmă de bun simț și civilizație, orice minimă regulă de dialog, plină de ură, de reducționism și violență, vecină cu anarhia. Este simplu, nu ?
    • Like 1
  • Alien check icon
    Cred ca exista doua extreme la fel de nefaste. Sa traiesti pe alta lume fara sa stii ce se intampla in jur e periculos.
    Insa la fel de periculos e si sa te agiti la fiecare "breaking news" de la TV sau din newsfeed. Adevarul e ca stirile care sa conteze cu adevarat sunt putine.
    • Like 0
  • Confirm, si am vazut ca problema asta se manifesta doar la oamenii tineri. Aveam multi colegi in Romania cand lucram la o respectabila multinationala, toti cu salarii mari, mult peste media tarii, si la fel, nu deschideau tv-ul... preferau weekenduri la munte sau in delta. Le-am spus intr-o zi: "ba tampitilor, intr-o zi o sa vina o racheta spre Bucuresti si o sa muriti cu micu'n gura pt ca n-ati fost in stare sa cititi o stire..." Evident s-au suparat pe mine :)
    • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Victor66 check icon
      Daca aveau salariile asa mari, de ce mici? De ce nu burger cu chinoa?
      • Like 2
  • Ada check icon
    Din capitolul indiferentei totale: ( orasele gem de proteste in anul 2017 )
    Eu, : NU vii la protest ?
    O prietena : Ce protest ? Sunt proteste ?
    Eu: Nu stii ? In fiecare zi sunt proteste , mai mula lume la sf de saptamana.
    O prietena : Nu am stiut , unde ?
    Eu : Pai acolo...
    O prietena : Nuuu, pentru ce...?
    Am plecat la protest nervoasa ca un caine zbarlit care a fost in ploaie, batut, umilit, si cand m-am intors m-am simtit perfect.
    Da, din cauza unora indiferenti care nu au fost la vot, care nu citesc ziare, care nu stiu nimic pt. ca nu vor sa stie, suntem cum suntem ca tara. Care se simt bine in culcusul lor asteptam ... partea lor.
    • Like 5


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult