Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Mirarea colegei căreia „i se rupea”. „- Vai, eu nu urmăresc știrile, nu mă interesează politica, nu am treabă cu domeniul… Cum, e grevă la Metrou?!”

Greva de la Metrou

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

A devenit o încercare teribilă în aceste vremuri să discuți cu un prieten sau un coleg de facultate măcar tangențial despre politică. Oamenii încep să aibă o repulsie instantă numai când se pronunță acest cuvânt hulit. Discutam cu o colegă despre mult-anunțata grevă de la metrou, ea ținând să-mi amintească că „nu urmărește știrile”, că „nu o interesează politica” și că „nu are treabă cu domeniul”.  

- Dar stai, asta nu are legătură neapărat cu politică, i-am zis. Hai să separăm conceptul de politică de protagoniștii ei dezgustători.

Nici vorbă, cuvântul acesta mlăștios „politică” a devenit un stimul pentru o nouă grimasă a colegei și un pretext pentru a se disocia instant: „Nu vreau să am treabă cu politica!” Inutil să-i mai menționez că e vorba despre o grevă care ar putea să afecteze „bunul mers” (sau „răul mers”) al vieții tuturor bucureștenilor care folosesc zilnic metroul. Este interesant că tot ceea ce i se părea colegei strident în toată acestă conjunctură era greva în sine („Cum, e grevă la Metrou?”), nu cauza, și anume „politica” sau, mai precis ,politicile proaste aplicate de-a lungul vremii prin care s-a ajuns aici.

Ei bine, această fugă a multora dintre noi de a discuta subiecte sociale grele și controversate, împreună cu lehamitea viscerală față de inșii care conduc țara, nu fac altceva decât să îi ajute pe aceștia să-și conserve puterea și privilegiile. Ei au nevoie ca  oamenii să fie cât mai neimplicați, cât mai scârbiți și cât mai puțin încrezători că situația actuală poate fi schimbată. Cu cât mai puțin sunt discutate și răspândite ideile și opiniile care nu convin grupulului care deține puterea în România, cu atât ei se pot folosi de ideea „Lasă, bă, că oamenii oricum sunt dezgustați de politică, lipsesc masiv de la vot, practic putem face ce vrem, nu dăm socoteală în fața nimănui”.

Când viața ta merge prost, uneori exact pe dos față de cum ți-ai dori, încerci să rezolvi problema. „Ce aș putea face să schimb lucrurile?"
Câte persoane cunoașteți care au afirmat vocal: „De azi înainte mă voi schimba!", deși schimbarea n-a mai venit niciodată? Dar ce înseamnă de fapt această „schimbare" pe care o invocăm adesea?  Mental și comportamental, este vorba despre sistemul de valori cu 
ajutorul căruia îți coordonezi viața. Problemele individuale se pot extrapola apoi la nivelul unui pattern de gândire „socială", când oamenii constată mâhniți că nu mai fac față problemelor care vin în valuri peste ei. Ce-i de făcut? Soluția pare atât de simplă când diverși guru motivaționali îți spun  tranșant că „schimbarea vine din noi înșine!" Mulțumim, nu ne-am fi gândit!
Dorința de schimbare vine în primul rând după ce ai conștientizat 
problema. Când treci la partea practică a procesului, schimbarea 
presupune abandonarea unui model și preluarea altuia. Când nu-mi place stilul meu de viață sedentar, mă duc și fac mișcare. Când mă plictisește cartea pe care o citesc, caut în bilbiotecă alta mai interesantă. Și tot așa...
Or, acel model preluat care face parte din „schimbarea" pe care ți-o 
dorești nu vine niciodată din tine, ci din „mediul înconjurător" de unde probabil ai observat-o. Așadar, „schimbarea" în sine nu vine din tine, ci doar dorința și conștientizarea nevoii de schimbare sunt cele care îți aparțin. Restul pașilor de acțiune sunt modele deja gândite și experimentate de alții, la care tu aderi voluntar. Este ca și când un musafir vine la tine la ușă, iar tu îl poftești înăuntru și spui după aceea  „parcă ai fost dintotdeuna aici".
Oamenii ajunși la maturitate fizică și intelectuală cu greu se mai schimbă la nivel comportamental, poate doar în legătură cu chestiuni superficiale sau atunci când acționează într-un cadru excepțional unde e nevoie de adaptare rapidă și eficientă. În rest, schimbări profunde și radicale ce țin de acțiune și comportament pot proveni doar din mediul exterior, când preiau ceva considerat a fi un upgrade la condiția actuală a situației individuale.
Tot ceea ce vedem în jurul nostru și considerăm că ne poate fi de ajutor devine instant parte integrantă din noi întrucât ne faciliteză atingerea mai rapidă de noi borne în evoluția specifică a oamenilor ca ființe sociale.
Ne lăsăm adesea cuceriți de orice aspect „revoluționar" care ne poate ajuta să facem față mai facil provocărilor curente. Dar toate aceste lucruri nu vin din noi înșine, ci din mediul exterior. Faptul că le adoptăm și le cultivăm mai departe, asta denotă cât de mult este 
influențat (nu în sens negativ) omul de interacțiunea cu mediul 
exterior. Suntem doar terenul fertil pe care se cultivă ideile mai mult 
sau mai puțin bune sau buretele ce absoarbe tot lichidul din jur, nu 
motorul schimbării în sine!


Și schimbarea societății vine „din exterior"


Omul are nevoie de un cumul de factori favorabili ca să poată face 
această schimbare. Ce principii a reușit sistemul comunist să le inoculeze oamenilor? Obediența față de autoritatea unică care deține întotdeauna adevărul absolut, distrugerea spiritului critic individual prin îndoctrinare, manipularea în masă prin subjugarea mass-media de partidul unic, cultul personalității. Acest sistem a ținut captiv în gândire generații de oameni.
Ce presupune, în mare, noul sistem de valori din perioada contemporană? Susținerea unui stat de drept cu instituții independente ce acționează în slujba cetățeanului, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, dezvoltarea spiritul critic și implicarea în viața comunității, dreptul de inițiativă privată într-o piață liberă și concurențială, accesul neîngrădit la informații. Aceste două sisteme se află astăzi într-o profundă antinomie și „polemizează" în societățile post-comuniste. România nu face excepție.
Românii de azi pot fi seduși de discursul politic naționalist, suveranist, antioccidental, antiglobalist sau pot fi receptivi la ideile de inspirație occidentală promovate de clasa de mijloc, de mediul corporatist și de revoluția tehnologică și informațională.
Dialectica dintre neaoșism și globalism nu este specifică doar României și nu este un eveniment recent. Ne amintim de „cearta" dintre tradiționaliști și moderniști în perioada interbelică. Conflictul dintre cele două culturi și, în definitiv, dintre cele două Românii e doar la început. Referendumul pentru familie, care a împărțit societatea în două, este doar un simptom al gâlcevii dintre cele două modele de societate.

În fine, toate aceste „revoluții” de care am vorbit se vor opera doar prin pârghiile politice clasice, prin implicarea oamenilor bine intenționați în politică, prin partide curate cu oameni competenți, prin legi elaborate documentat pentru interesul general, prin absorbția de fonduri europene pentru proiecte de infrastructură și dezvoltare, prin referendumuri, prin reforma administrației publice șamd.

Dar cei care vor operaționaliza toate aceste reforme vor fi cu siguranță oameni care nu au mușcat momeala nepăsării/ lehamitei față de politicienii zilei și au ales să se extragă singuri din acest joc, persoane capabile să propună o nouă agendă a zilei, înlocuind aceast teatru prost denumit nefericit „politică” pe care îl joacă politicienii care s-au succedat la putere după 1989.

Încheind cu mirarea colegei căreia „i se rupea de politică”, ea vine dintr-un soi de resemnare mioritică, dublată de acomodare descurcăreață a românului la orice situație: „Să facă grevă acolo la ei, dar să nu se oprească metroul…”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mr.Oh check icon
    Discutiile se tin in cadru organizat. De aceea avem parlament, guvern si institutii publice.

    Oamenii se organizeaza in asociatii, partide, sindicate etc. pentru a vorbi prin interpusi care ii reprezinta, si nu urland haotic unul la altul idei si pareri. O societate se construieste pornind de la selectia valorilor in aceste asociatii, promovandu-le, asigurandu-le si sprijini accesul la .putere si guvernare acestora. In loc sa fie promovate valori sunt promovate non valori. O problema de grup si de lipsa de stima de sine.

    Ideea ca stand in strada si facand demonstratii si proteste schimbi ceva este o iluzie. Poate impiedici pe moment o actiune imediata insa nu schimbi esentialul. Este o masura disperata.

    Nu poti sa-ti traiesti viata demostrand si facand proteste. trebuie sa te simti si bine.. O singura viata ai.

    Nu poti construi o societate bazata pe solidaritate de strada. Nu ajunge. Trebuie structura.

    Oamenii emigreaza fiindca isi dau seama ca Romania are o problema de fond.

    Toate ( in marea lor majoritate) asociatiile si organizatiile civice nu sunt reprezentative. Nu avem bresle. Avem sindicate controlate de politic. Miscarile civice sunt deturnate si distruse din interior. Media nu este obiectiva si scrie la comanda. Avem bascalie in loc de dezbateri argumentate. Avem haos de idei. Agresiune psihologica coordonata der specilaisti in asa ceva.

    In aceste conditii oamenii se protejeaza psihic. Si aceasta se manifesta in cateva moduri. Exprimarea frustrailor prin comentarii in presa. Din cand in cand demonstratii. Ignorarea realitatii traind fiecare asa cum poat mai bine ceea ce are la momentul prezent. Iar altii, care nu au rabdare, si nu mai suporta sa nu poata face nimic si simt ca nu isi pot controla viata,, acestia parasesc Romania.

    Daca un ziarist spune ca sensul lui existential e ca dupa programul de munca sa manance pizza calzone cu iubitul atunci lucrurile sunt clare. Romania este intr-o faza de anarhie. Oamenii inca nu au inteles libertatea. Libertatea inseamna sa faci ce trebuie ca sa traiesti mai bine, nu sa faci ce vrei sau sa dormi.

    Libertatea inseamna responsabilitate, ratiune si actiune. Inseamna sa raspunzi potrivit la o anumita situatie a vietii. La atatia ani dupa comunism romanii sunt inca adormiti. Fara valoarea adevarului. Nu sunt corecti unii cu altii si din aceasta cauza nu se pot asocia.. Nu pot forma bresle, sindicate si alte forme structurale care se bazeaza pe incredere si colaborare. Si inca ceva. Nu au constiinta propriei valori. In Romania e si greu sa o obtii.

    E o realitae pe care fiecare trebuie sa si-o asume si sa decida cum o gestioneaza.

    • Like 2
    • @ Mr.Oh
      Ați surprins exact starea de fapt care generează ”lehamitea de politică”. Nu sunt de acord cu faptul că românii sunt adormiți. Românii ( și la fel ar face și orice altă nație în situația în care le-ar fi amenințată existența fizică ) se adaptează la realitățile concrete. Da, românii nu se pot asocia, nu pentru că sunt asociali, ci pentru că nu au încredere că orice structură de conducere și nu au încredere în structurile de conducere pentru că de-a lungul istoriei a fost o prăpastie între conducători și conduși. Așa s-a născut proverbul ”de șef să te ferești ca de curul calului nărăvaș”.
      • Like 0
    • @ Mr.Oh
      Delia MC Delia MC check icon
      Din păcate, nu pot da decât un like, e cel mai pertinent comentariu. Da, românul a înțeles greșit democrația, ca libertinaj și haos " e democrație acum, fac ce vreau". Dar cea mai periculoasă tendință e alta: oameni culți, tineri, care trăiesc într-o bulă- nu-mi place mult cuvântul- ignorând complet tot ce-i înafara sferei lor de interes. Tendința de a fi apolitic, hipster- iar un cuvânt care nu-mi place! Apoliticul face parte din definiția hipsterului. Sunt exact acei oameni tineri care au capacitatea de a înțelege și de a înfăptui dar preferă să se extragă, să trăiască frumos, ce-i drept, dar în lumea lor. Părerea mea, în această direcție trebuie lucrat, explicat, scuturați, până înțeleg că izolarea și ignorarea nu duc nicăieri, că prin pasivitatea lor își pun în pericol propria insulă - un cuvânt mai bun- de frumos, cultură și artă. Oamenii mai pleacă nu numai pentru că nu-și mai pot stăpâni viața dar și că această viață nu le mai oferă decât resemnare, neputință, umilință, lipsă de perspectivă. Problema de fond. Apropo, de ce nu scrieți articole?
      • Like 0
  • Cri check icon
    Romania nu este impartita in doua, asa cum in mod eronat crede distinsa autoare a acestui articol; o impart in doua unii dintre politicieni care isi fanatizeaza suporterii indemnandu-i la ura contra rivalilor politici.
    Nu este nimic rau sau ilegal sau imoral in faptul ca destui concetateni de-ai nostri nu se arata interesati de politica sau sunt atat de dezamagiti incat nu mai vor sa aibe de-a face cu politica. Multi dintre acesti oameni considera, pe buna dreptate, ca sarcina lor principala este sa munceasca si sa-si plateasca impozitele si sa aibe grija de familia lor. Astfel de atitudine este majoritara printre cetatenii din lumea occidentala.
    Pe de alta parte, le-as re-aminti celor care sunt nemultumiti de politicieni si de Statul roman in general, ca poate a venit momentul sa meditam la o celebra remarca a fostului presedinte american J. F. Kennedy: ""inainte de a fi nemultumit de tara ta, intreaba-te daca tu insuti ai facut ceva pentru ea. "" ( citat aproximativ ).
    Eu nu cred ca a purta polemici oricat de aprinse intre noi poate rezolva ceva in mod concret. Cred ca mai degraba votul este singura ""arma"" cu care ii putem obliga pe politicieni sa fie mai cinstiti si mai eficienti. Iar o presa libera este, vorba fostului presedinte american Ronald Reagan, un lucru mai important decat un intreg guvern.
    • Like 0
  • Majoritatea celor care nu vor să audă de ”politică” nu vor să intre într-o polemică din care a dispărut orice urmă de bun simț și civilizație, orice minimă regulă de dialog, plină de ură, de reducționism și violență, vecină cu anarhia. Este simplu, nu ?
    • Like 1
  • Alien check icon
    Cred ca exista doua extreme la fel de nefaste. Sa traiesti pe alta lume fara sa stii ce se intampla in jur e periculos.
    Insa la fel de periculos e si sa te agiti la fiecare "breaking news" de la TV sau din newsfeed. Adevarul e ca stirile care sa conteze cu adevarat sunt putine.
    • Like 0
  • Confirm, si am vazut ca problema asta se manifesta doar la oamenii tineri. Aveam multi colegi in Romania cand lucram la o respectabila multinationala, toti cu salarii mari, mult peste media tarii, si la fel, nu deschideau tv-ul... preferau weekenduri la munte sau in delta. Le-am spus intr-o zi: "ba tampitilor, intr-o zi o sa vina o racheta spre Bucuresti si o sa muriti cu micu'n gura pt ca n-ati fost in stare sa cititi o stire..." Evident s-au suparat pe mine :)
    • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Victor66 check icon
      Daca aveau salariile asa mari, de ce mici? De ce nu burger cu chinoa?
      • Like 2
  • Ada check icon
    Din capitolul indiferentei totale: ( orasele gem de proteste in anul 2017 )
    Eu, : NU vii la protest ?
    O prietena : Ce protest ? Sunt proteste ?
    Eu: Nu stii ? In fiecare zi sunt proteste , mai mula lume la sf de saptamana.
    O prietena : Nu am stiut , unde ?
    Eu : Pai acolo...
    O prietena : Nuuu, pentru ce...?
    Am plecat la protest nervoasa ca un caine zbarlit care a fost in ploaie, batut, umilit, si cand m-am intors m-am simtit perfect.
    Da, din cauza unora indiferenti care nu au fost la vot, care nu citesc ziare, care nu stiu nimic pt. ca nu vor sa stie, suntem cum suntem ca tara. Care se simt bine in culcusul lor asteptam ... partea lor.
    • Like 5


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult