Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ce-mi doresc eu ție, tristă Românie!

Lampioane piață

Foto: Guliver Getty Images

Am decis să rămân în România. De aceea, îmi permit să-i urez câteva „aș vrea-uri" de ziua ei:

- Aș vrea să văd oamenii din România mai entuziasmați și mai energici la auzul ideii că România poate avea un destin mai bun, chiar dacă niciun indicator nu vine să susțină cu argumente aceasta idee;

- Aș vrea să văd mai puțină plafonare și mai puțină suficiență a oamenilor care, după o anumită vârstă, devin complet inflexibili la discuții și cred că le știu deja pe toate;

- Aș vrea să văd că românii învață mai detaliat trecutul istoric al țării pentru a înțelege mai bine cauzele băltirii din prezent;

- Aș vrea să văd că regiunile sărace primesc un impuls economic și încep să reducă decalajul față de regiunile dezvoltate… Azi, ardelenii se gândesc pe bună dreptate cum să se separe mai repede de administrația centrală coruptă și birocratică de la București;

- Aș vrea să văd mai puțini tineri îmbarcându-se la „departures” pe aeroportul Otopeni încă din clasa a 8-a din cauză că statul acesta incompetent îi alungă din țară;

- Aș vrea să văd cum se reduc violența fizică și verbală, batăile în familie și ciondăneala rudimentară de pe internet, mi-aș dori ca societatea să deprindă treptat arta schimbului de opinii pașnic și constructiv;

- Aș vrea ca statul să-și vadă de treaba lui și să facă ceva și pentru cetățeni: autostrăzi, spitale, școli, aer mai respirabil în marile orașe, condiții de viață mai bune pentru a stopa exodul generației noastre;

- Nu mai vreau să aud știri de tipul copilul x din comuna y abandonează școala pentru că familia nu-și mai permite să-i întrețină studiile;

- M-am săturat să aud eternul calcul conform căruia aproximativ 400000 de mii de copiii se culca flămânzi în fiecare seară și nimeni nu face nimic in aceasta privință;

Știți cum e când, de ziua unei persoane, te gândești cum să formulezi urarea cât mai original, dar la sfârșit iese un sec „La mulți ani, multă sănătate și să ți se îndeplinească tot ce iți dorești etc…”

Ei bine, de multe ori mă bâlbâi când trebuie să fac o urare cuiva, dar în cazul României pot spune franc și fără echivoc că îi urez sincer să se vindece de multiplele boli de care suferă și să-și construiască un viitor mai bun cu propria putere, dar și cu ajutorul UE, luând exemplul altor țări care s-au ridicat din propria cenușă.

Cadoul meu pentru România este doar crezul meu că barierele autoimpuse (suntem mici, săraci, corupți, neputincioși, europeni de mâna a doua și asta ne e soarta sau așa ne-a fost dat să fim) pot fi depășite și că mă pot implica și practic pentru a demonstra contrariul și pentru a face din România o țară mai bună. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult