Până nu e prea târziu: înainte să-i judece Istoria, pe Ion Iliescu și Petre Roman trebuie să-i judece Justiția

Țările ex-iugoslave încă mai trag ponoasele pentru războaiele prin care au trecut în anii 90', acestea fiind o piedică morală și istorică care stă în calea dezvoltării acestor țări cu potențial economic. Războaiele și genocidul de la Srebrenica au lăsat răni adânci, greu de vindecat, în mentalul colectiv al populației din Bosnia, Serbia și Albania, care suferă și astăzi din cauza marginalizării la care sunt supuse de către UE și NATO.

Am aflat aceste lucruri în timp ce eram într-un periplu prin fostul spațiu iugoslav, vizitând din întamplare un memorial al victimelor masacrului din Bosnia, aflat în centrul capitalei Sarajevo.

Foarte important de menționat, un loc construit din inițiativa strict privată a unor tineri, nesusținuți cu nimic de către stat, care vor să informeze turiștii, dar și propriii concetățeni despre faptele abominabile săvârșite, transmițând un mesaj clar pentru cei cu memorie efemeră: Nu cumva să uitați atrocitățile care s-au produs aici! Învățați istorie ca nu cumva așa ceva să se mai repete!

Un memorial construit într-o clădire destul de veche și nu foarte spațioasă, dar care ilustra cât se poate de edificator cu câtă cruzime au fost uciși în masă bosniacii musulmani de către unități ale Armatei Republicii Srpska (VRS) aflată sub comanda generalului Ratko Mladić.

Era însă și o cameră adiacentă unde atârnau din tavan legate cu o sfoară poze cu chipurile celor care au comandat/executat aceste acte inumane din timpul masacrului. Mai toți cu procese încă pe rol. Revoltat, mă duc la tânărul care primea turisții la intrare in memorial și îl intreb:

- Crimele astea au fost comise acum zeci de ani, de ce durează așa mult să îi condamne justiția?

Nu-mi amintesc exact răspunsul lui, dar a spus că durează mult ca adevărul să iasă la iveală.

Mi-a dat un CD documentar despre acest masacru cu peste 8000 de victime. Nici până astăzi nu mi-am făcut curaj să mă uit la el.

Dacă omul ar fi știut că sunt român și că justiția din România se confruntă cu aceeași problemă a tergiversării dosarelor Revoluției și Mineriadei ar fi dat probabil următoarea replică: „Dar ce, voi l-ați judecat mai repede pe Iliescu pentru revoluție și mineriade?" Nu știu cum reacționam dacă primeam acestă replică, dar mi-am dat seama după aceea că pusesem o întrebare stupidă.

România, la fel ca vecinii ei din spațiul balcanic, are nevoie de clarificare a trecutului istoric. Noi, cei din generația de după 1989, încă nu știm sau poate nu ne pasă „cine a tras în noi” sau „cine a chemat minerii”. Pentru noi, cei care nu am trăit aceste orori, sunt lucruri care țin de istorie.

Societatea are doar niște suspiciuni rezonabile, dar asta nu înseamnă nimic până nu sunt validate prin sentințe date în sala de judecată.

Cei care sunt acum inculpați trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității în România sau în Bosnia au făcut tot ce le-a stat în putință să blocheze finalizarea juridică a acestor procese istorice. Unii poate nu vor plăti niciodată pentru faptelor lor. Durează mult să se facă lumină pentru că aceste grupuri cocoțate la conducerea statelor ce abia iesiseră din comunism aveau foarte multă putere și se credeau intangibile, de aceea au și ținut să controleze strâns justiția.

În Bosnia, criminalul de război Radovan Karadzic a fost condamnat la 40 de ani pentru atrocitățile ordonate direct de el, decizia nefiind însă definitivă. Sentința a fost dată de Tribunalul Internațional pentru Iugoslavia.

Vă imaginați cum ar fi evoluat democrația în România dacă dosarul Mineriadei și cel al Revoluției ar fi fost trimise în judecată încă din anii '90? Oare mai ajungea Iliescu președinte a doua oară? Dar Petre Roman mai rămânea un om influent pe scena politică? Greu de răspuns, dar ar fi fost imposibil în acel moment ca justiția să reacționeze corect și să îi pună sub acuzare pe cei care se presupune că au adus minerii la București. Pe vremea aceea, justiția nu exista de facto, era încă ținută sub papuc (o restaurație ce se încearcă din nou, chiar sub ochii noștri) de nomenclatura de partid. Nu este deloc întâmplător faptul că până după anul 2000 nu s-a auzit nimic despre aceste dosare.

Sunt tardive aceste procese pentru sănătatea democrației? În niciun caz. Niciodată nu este prea târziu pentru ca vinovații să fie trași la răspundere, iar poporul să afle cine sunt autorii morali ai evenimentelor care au mutilat o parte din societatățile noastre la începuturile perioadei de democrație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp