Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Viața de pensionar în România nu este întotdeuna așa de lipsită de adrenalină pe cât credeam eu până de curând.
Am descoperit acest lucru discutând întamplător cu un vecin simpatic de la etajul 3, pe care îl văd în fiecare zi stând în fața blocului pe băncuță, salutând vesel toți trecătorii.
Nu am discutat de multe ori cu el lucruri despre actualitate, din cauza faptului că îl auzeam predicându-le altor pensionari din bloc despre protestatarii #rezist ca fiind urmașii legionarilor, despre Iohannis ca fiind un escroc și despre USR ca fiind un partid de chiulangii și de drogați. Auzindu-l atât de ferm în convingerile sale, am considerat că e mai cuminte să evit pe cât posibil discuții pe această temă.
Pe numele dumnealui „domnul Anton”, fost angajat al MI-ului pe vremea lui Ceaușescu are pensie de militar și trăiește ceva mai bine spre deosebire de alți pensionari din România. Nepoții lui sunt foarte fericiți pentru că acesta reușește să le dea ceva bani în fiecare lună.
Într-o zi mă întorc de la facultate pe la ora 16 și îl găsesc pe Domnul Anton stând stingher pe bancă, un pic mai trist ca de obicei și cu o hârtie în mână. Pentru că vorbeam la telefon cu un prieten și nu voiam să închid conversația (când intru în scară se pierde semnalul), mă așez pe bancă lângă el, termin ce am de discutat și încep timid dialogul.
- Ce mai faceți, domnu' Anton?
- Ce să fac, dom'le, nenorociții ăștia de la putere se țin de nefăcute. Ia citește aici hârtia asta.
Mă uit pe document... Era vorba despre recalcuarea periodică a pensiei pentru militari, conform legii 223/2015. Norocul domnului Anton că la sfârșit scria bolduit că se păstrează cuantumul avantajos, întrucât pensia recalculată este mai mică decât cea din plată. Cea tocmai recalculată i-ar fi redus pensia la jumătate, nu se știe cum. Totuși, i-a trecut glonțul pe la ureche și situația asta l-a pus pe gânduri.
Până în acel moment, nu îl auzisem vreodată să spună un cuvințel critic despre partidul lui de suflet pe care îl votează de la Revoluție încoace. Nu l-am auzit vreodată având o problemă cu inflația, cu legile justiției, cu exodul medicilor către Occident, cu lipsa de infrastructură, cu „transferul” Insulei Belina, cu criza imunoglobulinei sau cu eliberarea a mii de deținuți în baza legii recursului compensatoriu.
Când s-a ajuns în sfârșit la buzunarul lui, își schimbase cu totul atitudinea și brusc avea o mare problemă cu „nenorociții aștia”. Până la acel moment, nu l-ai fi auzit să reproșeze ceva Partidului.
Să fie Domnul Anton prototipul pensionarului din România? Greu de spus, dar pot constata că domnii pensionari ca el votează același partid de 28 de ani, în timp ce așteaptă „să ne dea și nouă mai mult”, cu amărăciunea specifică faptului că sunt nedreptățiti și că ar merita o pensie decentă. Cei mai mulți dintre ei merită acea pensie decentă, pentru că au muncit mult la viața lor, în timpuri vitrege, un merit care nu poate fi luat de nimeni.
Cum se explică însă faptul că oamenii îi votează din oficiu pe cei care promit marea cu sarea înainte de alegeri, dar problema pensiilor nu a fost niciodată tranșată profesionist o dată pentru totdeauna? Vi se pare că acești oameni au ajuns la nivelul acela decent de venit pe care îl doresc? O deducție logică asupra problemelor legate de pensii arată că cei pe care i-au votat nu s-au ținut de promisiuni și i-au dus pe pensionari cu zăhărelul din 4 în 4 ani mărindu-le câte puțin pe ici pe colo, cât să nu li se urce la cap, timp în care și-au văzut de propria agendă.
E foarte trist că pentru unii pensionari „contractul social” al lui Rousseau se rezumă la fluturașul de pensie ca fiind singura legătură palpabilă cu statul și singurul lucru la care ții cu adevărat. Da, în acest punct s-a ajuns, la o lehamite totală față de orice nu are legătură cu bunăstarea propriei persoane. Ce eșec major al ideii de a avea o solidaritate minimală între categoriile sociale. Mai apoi, să fii dispus să treci cu vederea lucruri care în mod normal te-ar deranja la nivel social doar pentru că primești mai mulți bani în buzunar (chiar dacă nu poți cumpăra mai mult cu ei) arată faptul că valorile individului au fost grav bulversate cu sau fără implicarea sa și că banii pot cumpăra sufletul omului care vrea mai mulți bani în propriul buzunar cu orice preț.
„Domne, important e să nu umble la pensii, în rest să facă ce or vrea, că la datul cu părerea ne pricepem toți”, a fost concluzia lui în urma interacțiunii noastre, după care m-am ridicat de pe bancă și am plecat.
Convingerea mea este că acești oameni susțin cu abnegație PSD nu pentru că ar rezona cu personalitatea liderilor cu care defilează acest partid sau pentru cine știe ce chimie ideologică dintre partid și pensionarul de rând, ci doar pentru că au încredere că PSD se va peste cap și le va crește pensiile, în ciuda oricărui deficit bugetar din ce în ce mai evident, sau în cel mai rău caz, nu va „umbla” la ele. În ceea ce privește pensiile private, acestea nu sunt ale lor, nu-i interesează, e problema copiilor...
Nu contează nici măcar că s-a mărit inflația sau au crescut ratele la banci, iar acea creștere din pix s-a erodat. Contează că partidul face ce face și ne mărește pensiile, așa că ciocu' mic voi ăștia care contestați guvernarea.
Dacă toată logica unui om, ființă socială care trăiește în această comunitate, se rezumă la acest calcul bănesc simplu - dacă partidele care vor veni la putere îmi dau sau nu îmi dau mai mulți bani în buzunar- , iar orice alte așteptări de la politică trec în planul secund, vă dați seamă că ei n-au întețeles niciodată democrația și beneficiile ei, rămând cantonați la grosimea portofelului.
De la Domnul Anton am învățat că dacă cineva pe care îl apreciază atentează la stabilitatea pensiei lor, uită toate osanelele pe care le-au adus aceluia ani de zile și se lasă cuprinși de o profundă tăcere și brusc le revine și spiritul critic. Așadar, liantul electoral atârnă de un fir de ață, nu este așa de profund și nu dăinuie necondiționat
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pensionarii astia au circumstante atenuante in general: au trait intr-o vreme in care nu interesa pe nimeni ce abordare economica are bnr, sau guvernul sau alte institutii. De asemeni, nu interesa pe nimeni ce se schimba in justitie. Practic, au fost educati sa nu ii intereseze mai nimic civic vorbind. In plus, au prins inflatii fabuloase timp de peste 10 ani cand totul s-a redus la a supravietui cu salariul primit. Si acum, vine un neica nimeni sa ii judece ca de ce gandesc asa cum au trait. Pai o fac pentru ca e normal. Daca vrei sa nu o mai faca, iti dau o idee: incearca sa participi in ong-uri care au grija de batrani! Sa oferi timpul tau pentru a-l petrece cu batranii. Asta inseamna educatie pe 2 planuri: 1. discutiile voastre vor fi de alta natura decat sunt ei obisnuiti sa gandeasca si asta ii scoate din logica zilnica. 2. vor avea mai putin timp sa se uite la tv (a se citi ca fiind cea mai ieftina forma de divertisment accesibila lor), sa fie indobitociti de cei interesati de manipulare. Dar pun pariu ca in cazul tau autorule, nu ai timp de asta. Preferi sa bati campii in articole, asa cum singur spui ca te-ai ferit in a deschide discutia cu omul ala doar pentru ca gandeste altfel. Dar sti ceva, mai pun un pariu: ca va veni vremea in care si tu vei fi judecat pentru limitarea in gandire cand vei fi la randul tau pensionar si nu o sa poti tine pasul cu timpurile si schimbarile...
Iti urez sa ma insel!
As avea de adaugat cateva lucruri cu referire la cele spuse de dvs
- sa înteleg că îi certați pe cei de la republica că decid să posteze articole cu care dvs personal nu rezonați?
-ma acuzati că îi "pun la zid" pe pensionari in timp ce dvs vorbiti despre unii cetateni ai acestei tari ca fiind" paraziti sociali"
Eu doar constat efectul unui tip de gandire care a dus aceasta tară pe marginea prapastiei. Daca oamenii care au trait ororile comunismului si vicisitudinile tranzitiei ar face efortul ca acele perioade sa ramana doar in cartea de istorie ar fi in regula, dar observ ca ne indreptam agale spre o noua dictatura de acel gen.
Dvs generalizati considerand ca am inclus toti pensionarii in tiparul acestui domn, nu asta era ideea textului.
1. Da, le sugerez celor de la republica sa filtreze articolele, pentru ca multe sunt aberante. Aberante in sensul jurnalistic, doar opinii personale fara ca autorii sa fie somitati, fara un second opinion samd. Consider ca exista riscul pentru republica sa piarda din cititori daca articolele nu sunt de calitate.
2. Da, va acuz ca acuzati fara argumente. Poate e bine sa cititi definitia parazitului si sa nu percepeti ca pe ceva rau. Parazitii sunt paraziti si e o lege a firii sa existe indiferent de lumea despre care vorbim. Si da, cei care refuza sa munceasca desi au unde si pot fizic, dar in acelasi timp o fac doar pentru ca au garantati niste bani publici, se incadreaza lejer in definitia parazitului. Nu e o jignire, de doar o stare de fapt. Dar mai de graba, mie imi pare doar o replica acida a dvs la ceea ce am spus.
Si dati-mi voie sa va spun, ca nu "doar constatati". Recititi articolul si vedeti ca ii catalogati pe acei oameni, pe toti cei ce fac parte din anumite categorii (gen pensionari), iar cel mai grav este ca scrieti asta public. Pare ca nu va dati seama de consecintele faptelor dvs. Cand sunt mai multi care insista cu clisee de genul asta: pensionarii sunt comunisti, sunt pesedisti, tiganii sunt rai, etc, majoritatea incepe sa creada. Este un fel de manipulare, de indoctrinare. Este exact ca in reclame.
Cat despre efortul depus de acesti oameni, este asa cum spuneam: si tu ai senzatia ca depui efort si ca reusesti sa te desprinzi de cliseele educatiei primite si vremurilor traite, dar e doar o senzatie. Cei ce reusesc asta cu adevarat sunt sub 5%. Chiar cele de care va acuz eu sbliniaza ca nu ati reusit sa iesiti din cliseele vremurilor pe care le traim.
Daca nu ati intele ce spuneam, dupa mine, solutia pentru a nu ajunge in dictatura, ar fi sa ii convingem pe cei cu educatie de urmatorul lucru: cei mai putin inzestrati sunt adunati imediat "ca oile" de cei care au interese. Pentru a invinge democratic acest lucru, ar trebui ca ceilalti ce se cred destepti si educati, sa se adune instantaneu pentru orice crez, pentru orice idee care le ameninta viitorul. Practic, sa crestem spiritul civic, dar fara a-i condaman pe cei saraci cu duhul. E usor sa condamni, mai greu e sa rezolvi ceva.
Si as mai puncta un lucru esential: exista o diferenta intre mine si dvs, chiar daca veti gasi diverse detalii in spusele mele sa ma acuzati: eu nu ies sa vorbesc in public ca dvs. Cand scrieti public, va asumati ceea ce scrieti, nu incercati sa o dati la intors si va asumati si eventuale rezultate, fie negative fie pozitive.
Numai bine!
Autorul articolului nu face altceva decat sa insinueze calea prin care pot fi dati la o parte cei aflati azi pupitrul de comanda al furaciunilor: "umblati la buzunarul amaratilor, este singurul mod prin care-i poti manevra ".
As vrea sa vad un partid care propune ca principala cale de reunificare a tarii solidaritatea sociala prin stabilirea unui raport decent intre venitul minim si venitul maxim, plata decenta a muncii prin reducerea drastica a impozitarii acesteia si stabilirea valorii venitului minim garantat la pretul cosului minim de consum si implicarea institutelor Academiei Romane in procesul de fundamentare a masurilor economice si sociale.