Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

WC-ul de 400.000 de euro sau cum să Pitești gunoiul sub preș

Am remarcat în foarte multe locuri din România dezinteresul total al administratorilor spațiilor publice pentru menținerea unui nivel tolerabil de igienă în toaletele publice și spațiile aferente acestora. Spre exemplu, realitatea pe care o întâlnesc cetățenii români (dar și străini) la sosirea pe Aeroportul Otopeni atunci când vor să meargă la toaletă se poate rezuma perfect după cum urmează: mizerie, miros pestilențial, apă rece ca gheața, de multe ori lipsesc săpunul și hârtia igienică, adesea uscătorul de mâini nu funcționează. La Metrorex, de asemenea, dezastru pe linie, în puținele stații care au toalete starea lor este jalnică.

Desigur, responsabilitatea pentru aspectul deplorabil al multora dintre toaletele publice aparține și celor care nu pun preț pe decență și curățenie în spațiul public, care ajunge pe alocuri vandalizat sistematic. Problema are rădăcini adânci ce merg până la lipsa de educație de la nivelul ei primar și la mentalitatea defectuoasă cu privire la lucrurile care ne înconjoară.

Însă problematica toaletei publice nu se rezumă doar la mirosul nefrecventabil și la igrasia de pe pereți, ci și la absența acesteia din locuri intens frecventate, unde se presupune că oamenii trebuie să se descurce în ceea ce privește rezolvarea necesităților fiziologice. În urmă cu câteva săptămâni a apărut în spațiul public o știre conform căreia peste 1.000 de secții de poliție din mediul rural au toaletă în curte. 178 nu au deloc. Cu atât mai dezolant este că acest fapt legat de toaletele de la secțiile de poliție a fost ușor asimilabil într-un cadru general al precarității sanitare în care se regăsește o bună parte din populație, după cum arată statisticile în domeniu.

Situația este valabilă evident și pentru toaletele din școli, în special cele din mediul rural, unde domnește nestingherită paragina din fundul curții, iar lucrurile vor rămâne la fel pentru multă vreme, dat fiind că nimeni nu mișcă un deget pentru ameliorarea situației absolut degradante în care ne regăsim.

Un alt exemplu la care imi place să mă refer este cel al plajelor de pe litoralul românesc, unde în plin sezon estival trebuie să pornești în adevărate explorări pentru a găsi o toaletă decentă disponibilă. Dacă ești în Vama Veche, cel mai probabil toaleta de care ai nevoie pe plajă o vei găsi la o terasă sau un restaurant, dar ca principiu este total deplasat să folosești baia unui pub din lipsă de alte soluții.

Nu am văzut administratorii plajei deloc preocupați de asigurarea unui număr rezonabil de toalete publice decente, amenajate în zone vizibile. Bănuiesc că cei care se ocupă de plajă consideră că dacă oamenii au nevoi firești organismului uman pot folosi fără rezerve una dintre cele mai cunoscute toalete publice din România, care este în același timp și gratuită: Marea Neagră.

Am punctat aspectul gratuității pentru a discuta și despre costurile menținerii toaletelor publice într-o stare utilizabilă. Desigur aceste operațiuni de curățenie și întreținere costă, deci consider că ele ar trebui să aibă un preț modic pentru cei care doresc să folosească toaleta. Problema apare atunci când deși se plătește o taxă de câțiva lei, cazul toaletei publice din Gara Brașov, starea igienică a băii tot mizerabilă se prezintă. Pentru ce mai pui oamenii să dea bani?

Am văzut și exemple de primării care au cotit-o spre cealaltă extremă, spărgând în mod deșănțat banii urbei pe toalete publice de milioane de lei (Pitești, 400 de mii de euro bucata!). Nici aici nu vorbim de un exemplu de investiție demn de urmat, ci de interese meschine și afaceri oneroase.

Toaleta Pitești

Foto: Toaleta publică de 400.000 de euro din Pitești

Toate problemele enumerate mai sus nu se vor rezolva decât cu investiția în construcția unor toalete publice adecvate acolo unde acestea lipsesc și mai apoi cu menținerea unor standarde de curățenie ridicate. În plină pandemie, este important ca cețățenii să se simtă în siguranță când folosesc un wc public, nu să încerce să fugă de acolo cât mai repede cu gândul că se află într-un potențial focar de infecție.

Toalete la un preț rezonabil care să se auto-igienizeze după fiecare utilizare se pot găsi cu ușurință. Este nevoie ca autoritățile să ia mult mai în serios această problemă ignorată dintotdeauna, să conștientizeze importanța igienei publice și să se îngrijească de aceste spații într-un mod corespunzător. Altfel, degeaba pretindem că vrem să fim civilizați, mirosul și mizeria vor acoperi mereu această iluzie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da....un titlu pompos si in rest...abia se atinge subiectul din titlu. Ma asteptam la ceva legat de acordarea contractului,de pretul supraevaluat,de legaturile dintre cineva din primarie si firma constructoare. Ma asteptam la o observatie de bun simt legat de faptul ca aceasta toaleta se inchide la orele 20.00 ca si cum dupa acea ora nu mai au oamenii nevoi fiziologice. Din ce in ce mai slabe "articolele" publicate aici.
    • Like 1


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult