Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

WC-ul de 400.000 de euro sau cum să Pitești gunoiul sub preș

Am remarcat în foarte multe locuri din România dezinteresul total al administratorilor spațiilor publice pentru menținerea unui nivel tolerabil de igienă în toaletele publice și spațiile aferente acestora. Spre exemplu, realitatea pe care o întâlnesc cetățenii români (dar și străini) la sosirea pe Aeroportul Otopeni atunci când vor să meargă la toaletă se poate rezuma perfect după cum urmează: mizerie, miros pestilențial, apă rece ca gheața, de multe ori lipsesc săpunul și hârtia igienică, adesea uscătorul de mâini nu funcționează. La Metrorex, de asemenea, dezastru pe linie, în puținele stații care au toalete starea lor este jalnică.

Desigur, responsabilitatea pentru aspectul deplorabil al multora dintre toaletele publice aparține și celor care nu pun preț pe decență și curățenie în spațiul public, care ajunge pe alocuri vandalizat sistematic. Problema are rădăcini adânci ce merg până la lipsa de educație de la nivelul ei primar și la mentalitatea defectuoasă cu privire la lucrurile care ne înconjoară.

Însă problematica toaletei publice nu se rezumă doar la mirosul nefrecventabil și la igrasia de pe pereți, ci și la absența acesteia din locuri intens frecventate, unde se presupune că oamenii trebuie să se descurce în ceea ce privește rezolvarea necesităților fiziologice. În urmă cu câteva săptămâni a apărut în spațiul public o știre conform căreia peste 1.000 de secții de poliție din mediul rural au toaletă în curte. 178 nu au deloc. Cu atât mai dezolant este că acest fapt legat de toaletele de la secțiile de poliție a fost ușor asimilabil într-un cadru general al precarității sanitare în care se regăsește o bună parte din populație, după cum arată statisticile în domeniu.

Situația este valabilă evident și pentru toaletele din școli, în special cele din mediul rural, unde domnește nestingherită paragina din fundul curții, iar lucrurile vor rămâne la fel pentru multă vreme, dat fiind că nimeni nu mișcă un deget pentru ameliorarea situației absolut degradante în care ne regăsim.

Un alt exemplu la care imi place să mă refer este cel al plajelor de pe litoralul românesc, unde în plin sezon estival trebuie să pornești în adevărate explorări pentru a găsi o toaletă decentă disponibilă. Dacă ești în Vama Veche, cel mai probabil toaleta de care ai nevoie pe plajă o vei găsi la o terasă sau un restaurant, dar ca principiu este total deplasat să folosești baia unui pub din lipsă de alte soluții.

Nu am văzut administratorii plajei deloc preocupați de asigurarea unui număr rezonabil de toalete publice decente, amenajate în zone vizibile. Bănuiesc că cei care se ocupă de plajă consideră că dacă oamenii au nevoi firești organismului uman pot folosi fără rezerve una dintre cele mai cunoscute toalete publice din România, care este în același timp și gratuită: Marea Neagră.

Am punctat aspectul gratuității pentru a discuta și despre costurile menținerii toaletelor publice într-o stare utilizabilă. Desigur aceste operațiuni de curățenie și întreținere costă, deci consider că ele ar trebui să aibă un preț modic pentru cei care doresc să folosească toaleta. Problema apare atunci când deși se plătește o taxă de câțiva lei, cazul toaletei publice din Gara Brașov, starea igienică a băii tot mizerabilă se prezintă. Pentru ce mai pui oamenii să dea bani?

Am văzut și exemple de primării care au cotit-o spre cealaltă extremă, spărgând în mod deșănțat banii urbei pe toalete publice de milioane de lei (Pitești, 400 de mii de euro bucata!). Nici aici nu vorbim de un exemplu de investiție demn de urmat, ci de interese meschine și afaceri oneroase.

Toaleta Pitești

Foto: Toaleta publică de 400.000 de euro din Pitești

Toate problemele enumerate mai sus nu se vor rezolva decât cu investiția în construcția unor toalete publice adecvate acolo unde acestea lipsesc și mai apoi cu menținerea unor standarde de curățenie ridicate. În plină pandemie, este important ca cețățenii să se simtă în siguranță când folosesc un wc public, nu să încerce să fugă de acolo cât mai repede cu gândul că se află într-un potențial focar de infecție.

Toalete la un preț rezonabil care să se auto-igienizeze după fiecare utilizare se pot găsi cu ușurință. Este nevoie ca autoritățile să ia mult mai în serios această problemă ignorată dintotdeauna, să conștientizeze importanța igienei publice și să se îngrijească de aceste spații într-un mod corespunzător. Altfel, degeaba pretindem că vrem să fim civilizați, mirosul și mizeria vor acoperi mereu această iluzie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da....un titlu pompos si in rest...abia se atinge subiectul din titlu. Ma asteptam la ceva legat de acordarea contractului,de pretul supraevaluat,de legaturile dintre cineva din primarie si firma constructoare. Ma asteptam la o observatie de bun simt legat de faptul ca aceasta toaleta se inchide la orele 20.00 ca si cum dupa acea ora nu mai au oamenii nevoi fiziologice. Din ce in ce mai slabe "articolele" publicate aici.
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult