„Suntem mai buni de atât!“ – Bogdan Ivănel invită „profesioniștii tăcuți“ și „eroii discreți“ în primul rând pentru reconstrucția României

Foto: Profimedia

Recunosc, ne-am dat mici șanse nouă, celor care ne vedem de treabă fără să facem multă gălăgie, în firescul responsabilității asumate. Noi, cei care visăm în tăcere la măsura și măsurile juste, care ne temem de ridicol și facem alergie la făloșenie, care ne ducem viețile fără să ne filmăm și postăm narcisist reușitele și panseurile despre viață și viitor. Noi, invizibilii care plătim taxe, nu polițe, cu încrederea că oameni mai pricepuți la politichiile lumii le vor folosi ca să ne protejeze și să ne reprezinte cu demnitate, creând cadrul echilibrat al conviețuirii și dezvoltării dintr-o societate civilizată.

Ne-am dat mici șanse pentru că am știut că noi nu putem face din comunicare - dezinformare, din marketing – minciună, din empatie – disimulare și din cinism – un model de interacțiune umană. Prin urmare, în cele mai înnegurate clipe, am trăit senzația că intrăm într-o luptă deja pierdută, din care putem fi salvați doar de niște utopici boți ai binelui. 

Noi am fost „boții“ - oameni autentici, cu amintiri, frici și frustrări care nu ne-au împiedicat să promovăm beneficiile și responsabilitățile libertății: am povestit despre dictatură și opresiune, ne-am rememorat istoria și istoriile, strângând rândurile ca să nu fim cotropiți de șuvoiul discriminatoriu al urii și judecății populare. Am făcut cu rândul, în șase luni care ne-au istovit adesea răbdarea și speranța, care ne-au pus la încercare rațiunea și emoțiile. Pe rând, am trecut de la furie, la umorul salvator, de la frică, la încrederea înflăcărată, de la resemnare, la mobilizarea exemplară. În șase luni, am îmbătrânit cât în 10 ani, am citit aberații pentru 10 vieți, iar în punctul culminant al odiseei noastre, am făcut calcule frenetic după 10 seara, într-o noapte care ne-a scos din nou la lumina onestității. 

Am reușit imposibilul, dar acest sărman clișeu este doar începutul unui drum extrem de greu, pavat deja de incompetența și inconștiența unor oameni politici care n-au înțeles nimic din fierberea și valorile noastre.

Le-am cedat de prea multe ori rândul impostorilor, oportuniștilor, vociferiștilor, patriotarzilor și politrucilor de ocazie, ca să ne mai permitem să stăm deoparte sau izolați în bule care se întâlnesc doar în momentele de vârf ale crizelor societale - crize în care suntem aruncați mereu de interesele fără scrupule, de indiferența sfidătoare și manipulările grosolane. Dacă rupem acum rândurile, am câștigat doar amânarea unui verdict care se va întoarce ca un bumerang împotriva României noastre fragile și nesigure. O știm și noi, o știu și ei, citind printre rândurile mulțumilor pe care le vor ține „calde“ prin amplificarea narațiunilor alarmiste și umflarea tot mai hidoasă a pipotei naționaliste. Diferența este că, în timp ce unii latră la comanda unor ideologi din țări îndepărtate, noi, aici, cu mințile aproape, putem mai mult, inclusiv să luăm la rând problemele României și să găsim soluții concrete pentru construcția unui plan de țară care să ne țină și să ne aducă acasă. Știm rândul ca să punem cu adevărat România ÎN PRIMUL RÂND, cum ne invită Bogdan Ivănel, fondatorul Code4Romania (una dintre cele mai importante organizații de tehnologie civică din lume) și Commit Global (prima organizație umanitară digitală pornită din România).

„Suntem mai buni de atât. Suntem o țară plină de oameni extraordinari, eroi discreți al căror model trebuie să îl vedem și să îl urmăm. Avem nevoie de noi toți să pășim în primul rând pentru a face din România acel acasă pe care ni-l dorim din tot sufletul de 35 de ani încoace. [...] Dacă pornim azi, putem clădi un loc mai bun atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Hai să fim noi ultima generație de sacrificiu!“

Sunt unul dintre oamenii pentru care exprimarea lucidă și frazarea armonioasă, cu suflet, în superba noastră limbă română este un semn de patriotism mai valoros decât toate iile și steagurile fluturate ostentativ de „dragul“ României. Îl cunosc pe Bogdan de cinci ani și urmăresc cu admirație cum organizațiile pe care le-a creat promovează și susțin o lume mai bună Made In Romania, cu soluții și fapte care ne-au pus în situații de criză în primul rând pe harta globală. Când ne-am întâlnit ultima dată, a rostit foarte des unul dintre cuvintele mele preferate pentru o evoluție coerentă și sistematizată: strategie. Bogdan a început deja să schițeze o strategie pentru România până în 2050, pentru că el gândește în generații, nu în cicluri electorale – generații care să iasă de sub eticheta „sacrificiului“, libere să-și construiască ideile și visurile acasă, unde „profesioniștii tăcuți“ și „eroii discreți“ au decis, într-un moment memorabil de solidaritate, să demonstreze ce înseamnă cu adevărat în primul rând, România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp